Uleiul din seminţe de morcovi este un ulei despre care se spune că face minuni atât pentru frumuseţe, cât şi pentru sănătate. Bogat în antioxidanţi şi vitamina A, acest ulei poate preveni cancerul, poate calma durerile intestinale sau îţi poate hidrata în profunzime pielea. Vă invit să descoperiți şi alte întrebuinţări ale acestui produs miraculous.

Poate vindeca infecţiile
Datorită proprietăţilor sale antibacteriene, acest tip de ulei poate ajuta la cicatrizarea rănilor, dar şi la vindecarea infecţiilor.

Te poate scăpa de răceală şi gripă
Tusea, febra, durerile în gât, toate pot fi ameliorate cu ajutorul consumului de ulei din seminţe de morcov.

Poate ameliora diverse afecţiuni ale pielii
Dacă suferi de psoriazis, mâncărimi, bătături sau alte probleme ale pielii, uleiul din seminţe de morcov este extrem de eficient în ameliorarea simptomelor.

Previne îmbătrânirea pielii
Antioxidanţii din acest ulei sunt într-atât de puternici, încât hidratează şi repară pielea, redându-i elasticitatea şi ajutând-o să rămână frumoasă, în ciuda trecerii timpului.

Ajută la eliminarea gazelor intestinale
Proprietăţile pe care uleiul din sâmburi de morcov le are sunt eficiente şi pentru eliminarea gazelor intestinale. Cu doar o linguriţă pe zi, acest ulei menţine sănătos sistemul digestiv.

Ajută la estomparea vergeturilor
Fiind foarte hidratant şi bogat în antioxidanţi, uleiul din seminţe de morcov te poate ajuta să scapi parţial de inesteticele vergeturi. Masajul regulat cu acest tip de ulei îmbunătăţeşte elasticitatea pielii şi elimină riscul de apariţie a vergeturilor noi.

Protejează împotriva razelor soarelui şi fixează bronzul
Uleiul din seminţe de morcov se transformă într-o peliculă protectoare împotriva razelor solare, odată aplicat pe piele. De asemenea, el ajută şi la menţinerea pentru o durată mai lungă a bronzului.

Sursa: http://onlinereport.ro/singurul-ulei-natural-care-vindeca-vergeturile-bataturile-si-psoriazisul/

Sarea roz de Himalaya este o sare pură, obţinută prin extracţie manuală din mină şi este considerată cea mai pură formă de sare disponibilă. Cristalele de sare au o gamă variată de culori începând de la alb pur, diferite nuanţe de roz, pană la roşu închis, datorită conţinutului bogat în minerale şi fier.

Cum folosim sarea roz de Himalaya

Sarea roz de Himalaya este folosită cu succes în bucătării de top, spa-uri, de către profesionişti şi terapeuţi din domeniul sănătăţii, pentru proprietăţile nutritive şi terapeutice deosebite.

În prepararea alimentelor poate fi folosită la fel ca o sare normală, avantajul fiind că este mai pură şi are un conţinut considerabil mai mare de minerale.

Extern, sarea roz de Himalaya poate fi folosită pentru a stimula circulaţia, a vă relaxa, a scădea tensiunea arterială, a calma durerile musculare şi a elimina toxinele din organism. Foloseşte cu încredere sarea roz de Himalaya în reţetele de sare de baie, scrub-uri preparate în casă, aromoterapie sau săpun de casă.

Sarea de Himalaya este bogată în mod natural în iod, aşa că acesta nu mai trebuie adăugat artificial, cum este cazul sării fine din supermarketuri. În plus, datorită structurii de cristal mai mare a sării roz, dar şi a volumului, vom consuma mai puţin sodiu atunci când folosim sare de Himalaya în mâncare.

Tratamente cu sare de Himalaya

Apă cu sare de Himalaya pentru detoxifiere şi boli diverse:

Se prepară o saramură cu efecte de detoxifiere puternice. Se pun 2-3 linguri de sare într-un borcan de sticlă şi se umple borcanul cu apă plata sau de izvor. Se lasă 24 de ore sau mai mult, până la dizolvarea completă a cristalelor. Apoi se mai adaugă câteva cristale şi iarăşi se lasă la dizolvat. Când apă nu mai poate dizolva cristalele în 24 de ore şi acestea rămân pe fundul borcanului, saramura este gata şi poate fi băută. Se ia dimineaţa pe stomacul gol o lingură de saramură cu un pahar cu apă. După 10 minute, se poate servi micul dejun.

Această cură ajută la curăţarea corpului, eliminarea metalelor grele ( mercur, plumb, arsenic sau calciu), tratarea psoriazisului, artritei, gutei, herpesului, eruptiilor pielii, gripei şi răcelii sau echilibrarea pH-ului corpului.

O altă metodă de detoxifiere şi stimularea metabolismului se face prin îmbrăcarea unui tricou de bumbac, înmuiat într-o soluţie dintr-un litru de apă şi 2 linguri de sare de Himalaya. Tricoul se stoarce, se îmbracă, apoi se recomandă repaus în pat, sub plapumă, până când se produce transpiraţia. După aceea se face un dus. Procedeul are efecte benefice pentru răceli şi gripe. Pentru durerile de gută şi picioare reci, se folosesc şosete de bumbac înmuiate în apă cu sare de Himalaya.

Baie cu sare de Himalaya:

Această baie se face pentru detoxifiere şi întărirea imunităţii, vindecarea afecţiunilor pielii, durerilor reumatice şi articulare, afecţiunilor ginecologie şi infecţii recidivante.

La o cadă de 100-120 de litri de apă se va folosi jumătate sau un kg de sare de Himalaya. Apa trebuie să fie la temperatura corpului. Baia este terapeutică şi trebuie să dureze 20-30 de minute. După baie, corpul nu trebuie să fie şters cu prosopul, ci se îmbracă direct cu un halat. Pentru unele personae, această baie poate să fie obositoare, de aceea e indicat să o facă numai la picioare. Persoanele cu afecţiuni cardiovasculare trebuie să consulte medical înainte de a utiliza această terapie.

Inhalatii cu apă şi sare de Himalaya:

Acest remediu este indicat pentru afecţiunile respiratorii superioare şi inferioare: astm, bornşită, sinuzită, infecţii ale urechii. Se pun la fiert 4 litrii de apă plată şi se adaugă 120g de sare de Himalaya. Se lasă să se dizolve, apoi se inhalează vaporii un sfert de oră ca la o inhalaţie normal. Inhalaţiile se pot face zilnic.

Comprese cu apă rece şi sare de Himalaya:

Acestea sunt eficiente în tratarea durerilor reumatice, de artrită, de gută sau osteoporoză dar şi pentru vindecarea rănilor deschise. Se aplică o compresă înmuiată în saramură pe zona afectată, apoi se bandajează. Pentru răni deschise, se prepară o soluţie din jumătate de cană de apă şi 15 g de sare de Himalaya. Compresa se îmbibă în soluţie, se stoarce şi se aplică pe rană, apoi se bandajează.

Sursa: http://bio-plafar.info/nutritie/672-sarea-roz-de-himalaya-beneficii-si-proprietati

Oţetul de mere – remediu universal?

Cu toate că este folosit din timpuri îndepărtate, oţetul de mere a devenit renumit cu precădere începând de la sfârşitul anilor ’50, când un celebru medic american, D.C. Jarvis, a tratat acest aspect în detaliu, într-o lucrare intitulată Ghidul sănătăţii. De altfel, faptul că în ultimii ani medicina alternativă a cunoscut o deosebită revigorare, a făcut ca oţetul de mere să fie tot mai mult recomandat şi folosit cu success, ca tonic, în special în cadrul regimurilor alimentare.

Nu este surprinzător, dacă ne gândim că este indicat (alături de eventualul tratament medical specific) pentru îmbunătăţirea procesului de digestie, detoxifiere, tratarea reumatismului, colecistitei, anemiei şi migrenelor, iar acestea sunt numai câteva exemple.

Oţetul de mere este adesea privit de mulţi ca panaceu cu beneficii diverse. Se spune că dacă se ia o lingură sau două de oţet în fiecare zi, vindecă orice, de la gută la alergii şi chiar multe boli. Este important ca oţetul de mere să fie organic şi să aibă în el mama pentru ca să ofere beneficii maxime. Mama este o sferă de materie aţoasă care fie pluteşte la gâtul sticlei de oţet, fie se lasă la fund şi este sursa gustului lui acru, fermentat.

Multe companii creează acum băuturi pe bază de oţet de mere şi care conţin arome fructoase pentru a masca aroma uneori puternică pe care o are oţetul prin natura lui. Însă cel mai bine este să vi-l preparaţi singuri. Era oţetului de mere ca tonic pentru sănătate a sosit cu adevărat, există de asemenea o grămadă de dovezi ale clarelor beneficii pentru sănătate în alte domenii.

De-a lungul timpului, oţetul a fost folosit în cele mai variate scopuri: în gastronomie, pentru prepararea murăturilor şi a diferitelor feluri de salate, pentru exterminarea unor plante dăunătoare, pentru a curăţa armurile sau diferite ustensile din bucătărie. De asemenea (şi deloc întâmplător), i-au fost atribuite importante proprietăţi curative.

Aici sunt câteva dintre beneficiile cele mai bine documentate pe care le are oţetul de mere.

Ajută la uşurarea crampelor stomacale şi a diareii. Probioticele din oţet ajută la uşurarea efectelor diareii, iar pectina din merele sursă, uşurează crampele stomacale. Amestecaţi o lingură sau două în apă sau în sucul vostru preferat pentru a obţine cele mai bune rezultate.

Previne indigestia. Un alt beneficiu dovedit este capacitatea oţetului de a opri indigestia înainte ca aceasta să înceapă. Amestecaţi o linguriţă de miere şi o linguriţă de oţet de mere mere într-o cană de apă şi sorbiţi încet cu o jumătate de oră înainte de a mânca ceva despre care ştiţi că vă va provoca indigestie. Veţi fi surprinşi că vă veţi simţi bine după mâncare!

Ajută la calmarea crampelor musculare nocturne. Acest străvechi remediu popular are o îndelungată istorie în ce priveşte dovedirea eficacităţii lui. Amestecaţi o lingură de oţet de mere cu miere după gust, înainte de a merge la culcare şi beţi încet. Crampele nocturne nu ar trebui să vă mai supere. Faceţi asta în fiecare noapte înainte de culcare pentru rezultate permanente.

Drenează sinusurile. Aveţi nasul înfundat datorită alergiilor sau din alte motive? Rezolvaţi cu o linguriţă de oţet de mere într-o cană de apă. Obişnuinţa de a bea de oţet de mere fără arome, vă ajută la drenarea sinusurilor şi vă va curaţă nasul. 

Ajută la energizare. Oţetul de mere este excelent pentru înfrângerea epuizării. Aminoacizii pe care îi conţine contracarează acumularea de acid lactic pe care o căpătăm  atunci când facem exerciţii sau altă activitate fizică intensă. Oţetul este plin de electroliţi care ajută la eliminarea senzaţiei de oboseală. Electroliţii se regăsesc în băuturile îndulcite pentru sportivi. O linguriţă de oţet de mere în apă răcită are acelaşi efect energizant, fără zahăr, coloranţi şi arome artificiale.

Oţetul de mere este de asemenea bun pentru tratarea arsurilor la stomac, uşurarea durerilor de artrită, albirea dinţilor şi multe, multe altele. Există cărţi întregi scrise despre miracolul oţetului de mere. Oricine caută să îşi maximizeze starea sănătăţii ar trebui cu siguranţă să beneficieze de pe urma unei doze zilnice din acest uimitor lichid chihlimbariu.

Cu siguranţă, ar merită să ştim mai multe despre acest produs şi modul în care ne poate ajută.

În diabet –  efectul oţetului de mere asupra nivelului glicemiei se înscrie printre cele mai importante descoperiri în domeniu. S-au efectuat numeroase cercetări în acest sens, tocmai pentru a exclude posibilitatea unor simple coincidenţe. Un exemplu: în cadrul unui studiu efectuat în anul 2007, 11 persoane suferind de diabet de tip II, care au luat seara, înainte de culcare, două tablete de oţet de mere, au constatat faptul că dimineaţă, glicemia scăzuse cu 4 până la 6%.

În cazul colesterolului mărit –  o serie de cercetări realizate în anul 2006 au stabilit că oţetul de mere are un efect foarte bun asupra persoanelor al căror colesterol depăşeşte valorile normale. Pentru a exclude însă posibilele efecte secundare nedorite, este bine să ceri sfatul medicului înainte de a recurge la acest procedeu.

În hipertensiunea arterială – este recomandat consumul frecvent (de circa cinsi-şase ori pe săptămână) de oţet de mere şi ulei de măsline. Bineînţeles, cel mai la îndemână este să preparăm salate. Un alt fapt, ce-i drept încă nesusţinut de cercetări complexe, este că oţetul de mere îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi previne afecţiunile cardiace.

În tratarea cancerului – medicii au concluzionat, în urma unor cercetări, că administrarea de oţet de mere poate “ucide” celulele canceroase, ori încetini ritmul proliferării acestora. De asemenea, ar putea preveni cancerul esofagian.

În cadrul regimurilor alimentare – în fiecare dimineaţă, se bea o cană de apă în care s-a pus o lingură de oţet de mere. După două săptămâni, veţi constată că aţi pierdut, în medie, trei-patru kilograme.

Atenţie, însă! Nu este recomandabil să repetaţi dieta decât după un interval de minimum trei luni. Şi pentru că tot vorbim despre oţet, este bine de reţinut şi că oţetul alb conferă senzaţia de saţietate.

Sursa: http://www.eva.ro/sanatate/medicina-preventiva/tot-ceea-ce-trebuie-sa-stii-despre-beneficiile-otetului-de-mere-articol-3920.html

http://viataverdeviu.ro/otetul-de-mere-minunatele-beneficii-de-sanatate/

Nu este o noutate pentru nimeni faptul că sfecla roșie previne anemia, dar această legumă are și alte beneficii de care ar fi bine să știm. Consumul de sfeclă roșie ca atare, în salată sau sub formă de suc, fiartă sau coaptă, tratează gripa și răceala, întărește imunitatea, stimuleaza metabolismul, reglează tensiunea, previne bolile de inimă, tratează bolile de sânge și de ficat.

Beneficii  aduse de sfecla roșie:

• Încetinește procesul de îmbătrânire;
• Este foarte eficientă în tratarea leucemiei și a cancerului de colon;
• Este o importantă sursă de vitamina A, B, C și PP;
• Stabilizează pH-ul organismului;
• Ajută la scăderea nivelul zahărului în sânge;
• Sfecla roșie stimulează metabolismul prin conținutul său ridicat de iod;
• Energizează și mineralizează organismul.

Sucul de sfeclă roșie

1. Acest suc-minune ajută în cazul tulburărilor digestive datorită carbohidraților pe care îi conține. Acesta este recomandat și în caz de greață, vărsături, hepatită, constipație, dizenterie.
2. Sucul de sfeclă roșie ajută la eliminarea colesterolului din sânge, astfel previne apariția bolilor de inimă.
3. Consumul regulat de suc de sfeclă previne și vindecă unele inflamații ale pielii, precum acneea, pielea uscată și mătreața.

Remedii naturiste:

1. Tratează anemia- De 2-3 ori pe zi, consumă 200 g de salată din sfeclă, morcovi și ridiche neagră crudă, date prin răzătoare, amestecate cu suc de lămâie și puțin ulei de măsline extravirgin.

2. 2. Întărește imunitatea- 500 g de sfeclă roșie și 500 g de morcov se taie mărunt. Peste legume toarnă apă clocotită și fierbe-le la foc mic, timp de 30 de minute. Când legumele sunt fierte, adaugă câte o cană de stafide și caise uscate și lasă-le să mai fiarbă încă 5 minute. După răcire, amestecă preparatul cu 2 linguri de miere de albine și lasă-l pentru 12 ore la rece. Consumă-l de trei ori pe zi, câte 100-150 g, timp de o lună.

3. Elimină intoxicațiile cu metale grele- Prepară un amestec din sucuri de sfeclă, morcov și ridiche neagră. Toarnă amestecul în sticle de culoare închisă și lasă-l timp de trei ore în cuptorul încălzit puțin. Consumă de trei ori pe zi câte o lingură, între mese.

4. Vindecă gripa și răceala- Amestecă 300 g suc de sfeclă, 200 g suc de roșii cu sucul de la o lămâie, 5 linguri suc de ceapă, 4 crenguțe de mentă, sare, zahăr si piper negru măcinat. După 2 ore scoate menta și bea câte 50 ml suc cu înghițituri mici, între mesele principale.

Sfecla roșie previne anemia

Sfecla roșie are în conținutul ei o mare cantitate de fier, dar și de acid folic, motiv pentru care adesea este recomandată persoanelor anemice. Fierul și acidul folic sunt importante în producerea de globule roșii la nivelul măduvei osoase hematogene. Astfel, consumul de sfeclă roșie previne anemia.

Adjuvant în tratarea cancerului

Sfecla roșie are și multiple proprietăți anticancerigene. Acesta poate fi folosit ca un adjuvant în tratarea cancerului.

Sfecla şi cancerul

În Centrul oncologic de la Moscova, li se prescrie bolnavilor să consume zilnic câte 250 g de sfeclă crudă, dată pe răzătoare fină, în 3-4 reprize. Dacă sfecla crudă nu este acceptată de organismul bolnavului, ea se înlocuieşte cu 300 ml de suc. După trei săptămâni de administrare, bolnavilor li se îmbunătăţesc analizele de sânge şi starea generală de sănătate. Persoanelor cu cancer mamar şi de piele li se aplică de 4-5 ori pe zi pansamente cu suc de sfeclă, pentru micşorarea tumorii.

Folosirea sucului de sfeclă în vindecarea bolnavilor de cancer se practică în medicina populară de mii de ani. Pigmentul din plantă este actorul principal în lupta cu cancerul. Doza zilnică minimă de pigment se află într-un kilogram de sfeclă, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fără pauze, tot restul vieţii. Pigmentul nu este toxic, nu se descompune în procesul de prelucrare termică şi nici în procesul de digestie. Calităţile lui terapeutice se păstrează şi după fierbere la 100 grade Celsius, timp de 2 ore.

Consumul regulat de sfeclă sub orice formă normalizează VSH-ul bolnavilor, restabileşte apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiaţii. Se recomandă feluri de mâncare unde sfecla este amestecată cu fulgi de ovăz, hrean, banană sau lapte prins.

Sfecla roşie, folosită ca medicament

În ultima vreme, s-au confirmat calităţile banalei sfecle roşii în tratarea unor afecţiuni ca: bronşite, constipaţii, hemorizi, gripă, hipertensiune, răceală, dureri de cap, umflături ale picioarelor, litiază renală, pietre la colicist şi chiar în anumite situaţii, la cancer.

Sfecla roşie, folosită ca medicament, are un trecut care se pierde în antichitate. În Babilon, Asiria, Iran, vindecătorii o foloseau cu atâta succes în afecţiunile arătate mai sus, încât rădăcinile de sfeclă roşie au ajuns să fie exportate cu caravanele – ca mirodeniile şi ca aurul, până în Imperiul Român şi Grecia.

Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre Grecia antică şi Roma, cu desagii încărcaţi cu mărfuri, dar şi cu sfeclă. O parte se consuma pe drum, iar cantitatea rămasă se vindea cu succes. În Grecia, sfecla simboliza starea de conflict. Când se certau soţii, deasupra uşilor de la intrare se agaţa o cunună împletită din frunze de sfeclă. În Roma, atitudinea faţă de sfeclă era mai degrabă respectuoasă, ea fiind considerată o legumă de lux care nu trebuia să lipsească de pe masă. De aceea, imperatorul Tiberius le-a şi impus germanilor cuceriţi de romani să plătească tributul în sfeclă. În România, sfecla a ajuns în secolul IX, iniţial în zona Marii Negre, odată cu ridicarea cetăţilor greceşti, luând apoi drumul Rusiei. În secolul X, călugării ruşi o cultivau cu succes aproape de Marea Baltică, preparând din ea ciorbe şi un borş delicios, în vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se punea la murat, de regulă împreună cu varză şi fructe de pădure.

Deseori, se spune cu o doză de invidie, că strămoşii erau mult mai sănătoşi decât noi, datorită alimentaţiei simple şi cât se poate de naturale. Este adevărat! Bătrânii nu aveau nevoie de cure complicate de dezintoxicare. Stricteţea alimentară din zilele de post îi scutea de problemele legate de indigestii sau depuneri de colesterol. La ţară se ţinea post negru obligatoriu, miercuri şi vineri. În seara zilei de marţi, se bea ceai din plante şi apa în care s-a fiert sfeclă. Toată ziua de miercuri, de la răsăritul şi până la apusul soarelui, nu se mânca nimic. Seara, se bea iar ceai din mai multe plante (pătlagină, sunătoare, muşeţel, roiniţă sau urzică) şi se mâncau câteva sfecle coapte în cuptor, asezonate cu leuştean şi usturoi. Un asemenea regim alimentar le permitea sătenilor să rămână activi şi cu mintea limpede, până după 90 de ani. Poate vom descoperi şi noi secretele sănătăţii perfecte şi ale longevităţii, dacă vom acorda respect şi atenţie nemărginitei experienţe şi înţelepciuni populare.

Sursa: http://unica.md/sanatate/sfecla-rosie-stimuleaza-metabolismul/

http://ampress.ro/sanatate/leguma-care-face-miracole-in-oncologie-dupa-trei-saptamani-bolnavilor-li-se-imbunatatesc-analizele-de-sange-si-starea-generala-de-sanatate/

Cauzele favorizante ale bolilor respiratorii sunt factorii care determină reacţii congestive (modificări circulatorii) ale mucoasei nazalei, faringelui, traheei şi bronhiilor, ale alveolelor şi ale pleurei. Aceste modificări micşorează rezistenţa şi puterea de apărare locală a acestor ţesuturi, ajutând sau declanşând acţiunea microbilor.

Aproape orice răceală începe cu o rinită reprezentând inflamaţia şi secreţia nazală abundentă.

Cataplasmele cu cartofi dezinflamează şi calmează durerile de gât. Au proprietăţi decongestionante, fiind recomandate în caz de bronşită, guturai, dar şi pentru diverse afecţiuni şi neplăceri dermatologice (erupţii, arsuri, degerături, plăgi). Se fierb cartofii curăţaţi de coajă, apoi se zdrobesc bine, cât sunt calzi, pe o bucată de tifon. Peste ei se pune o altă bucată de tifon. Cataplasma se aplică pe zona pieptului, dar cu atenţie, să nu fie prea caldă. Se menţine în locul respectiv două ore. Operaţiunea se repetă de 2 – 3 ori pe zi.

Pentru durerile în gât se mai pot folosi şi cartofii cruzi. Mod de Utilizare: 1-2 cartofi se dau pe răzătoare după care se amestecă cu lapte dulce sau cu oţet de mere. Se pune compoziţia într-un şervet după care se înfăşoară gâtul. Se poate pune seara la culcare şi se ţine până dimineaţă.

Cataplasmă cu brânză de vaci se recomandă contra tusei şi bronşitei. Ajută la fluidizarea flegmei şi uşurarea expectoratiei, având totodată un efect dezinflamator.

Mod de utilizare: Brânza se scurge bine de zer, apoi se întinde un strat de un centimetru grosime (la temperatura camerei) pe mijlocul unei pânze (care poate fi un şervet de bucătărie), iar marginile rămase libere se îndoaie deasupra. Se pune pe piept şi se lasă să acţioneze o ora sau două. Dacă inflamaţia e severă, brânza se încălzeşte repede. În acest caz, schimbaţi-o o dată sau de două ori, după cum este nevoie.

Cataplasme cu sare grunjoasă şi lămâie – Lămâia şi apa sărată fac minuni împotriva durerilor de gât. Luaţi un pumn mare de sare grunjoasă, impregnaţi-o cu suc de lămâie fierbinte, întindeţi-o pe un tifon şi aplicaţi-o pe gât. Puneţi deasupra un fular gros, de lână şi lăsaţi să acţioneze o oră.

Cataplasme cu praz – Pentru a calma repede durerile de gât, puneţi la fiert în oţet un praz tăiat în bucăţi, până se înmoaie bine. Stoarceţi-l, presăraţi deasupra piper măcinat şi aplicaţi-l sub formă de cataplasmă pe piept. Prazul e bine cunoscut pentru acţiunea sa asupra gâtului. Împăratul Nero făcea permanent o cură de câteva zile cu praz, pentru a-şi păstra vocea.

Cataplasme cu muşeţel – Opăriţi o linguriţă de muşeţel uscat cu  două căni de apă clocotită. Lăsaţi să se infuzeze 5 minute. Vărsaţi lichidul, cu flori cu tot, pe un şervet moale, apoi aplicaţi-o direct pe gât. Se lasă până se răceşte, după care procedeul se repetă. La fel de eficiente sunt şi compresele cât mai calde cu ulei de măsline sau ulei aromat de lavandă.

Compresă de varză – Se taie cotorul din varză, se zdrobeşte cu sucitoarea pînă se înmoaie. Varza astfel prelucrată se aplică în jurul gâtului şi se acoperă cu o cârpă de lână. Varza se poate fierbe pentru a fi mai moale.

Dacă aveţi dureri la înghiţire faceţi gargară pentru curăţare şi calmare.

Apă Sărată – Dizolvaţi 1 linguriţă de sare de masă în 500 ml apă călduţă. Această proporţie este suficientă pentru a reproduce conţinutul salin natural al organismului, astfel încât veţi descoperi că este extrem de calmantă. Folosiţi-o aproximativ o dată la o ora.

Bicarbonatul de sodiu – folosit în gargară calmează şi el inflamaţia gâtului. Se pune o jumătate de linguriţă de pulbere, la un pahar de apă.

Oţet de mere –  Antiseptic şi bactericid, oţetul de mere uşurează şi durerile de gât. Amestecaţi o lingură de oţet de mere cu o linguriţă de miere, diluaţi-le cu apă caldă şi faceţi gargară.

Ceai de echinacea – pentru cazuri severe de amigdalită. Procuraţi-o sub formă de tinctură de la un magazin specializat şi puneţi 1 linguriţă (5 ml) de tinctura în o ceaşcă cu apă călduţă. Faceţi de 3 ori pe zi gargară cu acest ceai, după care înghiţiţi.

Ceai de hidrastis –  Deşi are gustul neplăcut, această plantă face minuni împotriva unei dureri în gât. Ea are proprietăţi antimicrobiene şi antiinflamatorii, astfel că atacă infecţia care da naştere durerii, reducând inflamaţia ţesuturilor. Tinctura poate fi obţinută de la un magazin specializat. Puneţi 1 linguriţă (5 ml) la o ceaşcă de apă fierbinte şi faceţi gargară o dată la 2 ore. În acest caz, după gargară, tinctura diluată nu trebuie înghiţită.

Whisky – Adăugaţi 1 lingură de whisky la 1 pahar de apă călduţă şi faceţi gargară. Este cantitatea potrivită de alcool pentru a amorţi o durere în gât.

Cimbru şi salvie – Ambele plante conţin virtuţi anti-durere de gât. Bogate în uleiuri esenţiale şi tanin, au efecte benefice, dacă sunt folosite în gargară. Cunoscută încă din antichitate, salvia da un ulei aromat cu proprietăţi anti-inflamatoare foarte puternice, în caz de inflamare a gâtului şi a gurii. (E bine să ştiţi că 2-3 picături de ulei aromat de salvie, diluat în 10 cl apă, este mai activ decât infuzia preparată cu plante, dar dacă o preferaţi, puneţi o linguriţă de plantă uscată la o jumătate de litru de apă clocotită şi faceţi de trei ori pe zi gargară, vreme de 2-3 zile pe săptămâna). Cimbrul posedă aceleaşi calităţi antiseptice şi anti-infecţioase ca şi salvia. Infuzia de cimbru poate fi amestecată cu o linguriţă de miere şi folosită de asemeni, în gargară. Durerile de gât se calmează şi dacă veţi mesteca câteva frunzuliţe de cimbru proaspăt.

Miere şi suc de lămâie – Diluaţi în apă fierbinte un vârf de cuţit de sare, sucul unei lămâi şi o linguriţă de miere. Faceţi gargară (cât mai caldă) de trei ori pe zi. Lămâia are proprietăţi antiinflamatoare, iar conţinutul ridicat în vitamina C împiedică evoluţia infecţiei. În ce priveşte mierea, se ştie încă din antichitate că este anti-bacteriană.

Suc fierbinte de lămâie cu miere –  Stoarceţi o lămâie, amestecaţi sucul cu 2 linguriţe de miere şi turnaţi deasupra apă fierbinte. Puteţi adauga 2 linguriţe de whisky, palincă sau coniac. Sucul de lămâie cu miere se poate folosi şi ca atare, fără alt lichid. Se ia de mai multe ori pe zi, cu coada unei linguri de lemn şi se topeşte, încet, în gură. În maximum două zile, durerile au trecut.

Miere cu propolis –  Se umple o ceşcuţă cu miere şi se amestecă cu 40-50 de picături de tinctură de propolis. Se ia de mai multe ori pe zi, ţinându-se cât mai mult în gură, ca să se topească încet. Considerat un antibiotic natural, propolisul acţionează în mod particular asupra infecţiilor gâtului.

Decoctul de ceapă – are şi el rezultate foarte bune în cazul răguşelii şi al durerilor în gât. Se fierb patru cepe în apă, se adaugă puţină miere. Cu decoctul obţinut se face gargară de câteva ori pe zi. Pentru recăpătarea vocii putem să bem şi infuzie călduţă din pătlagină, muguri de plop, tei. Infuzia poate fi îndulcită cu puţină miere. Pentru a-şi păstra vitaminele şi proprietăţile antiseptice şi antiinflamatoare, mierea se adaugă numai după ce infuzia s-a răcit.

Tabasco în apă – Puneţi 10-20 de picături de sos Tabasco (e foarte iute), într-un pahar de apă. Paprica (boiaua) folosită la prepararea acestui sos conţine o substanţă numită capsaicina, care acţionează contra viruşilor. Odată gargara terminată, scuipaţi repede soluţia. Există riscul unei iritaţii gastrice.

Tonic – Într-un păhărel de miere se adaugă suc de aloe vera, trei linguri de rom şi trei de unt topit. Acest tonic trebuie băut încet, reţinând tonicul la nivelul gâtului cât mai mult posibil. Pentru pierderea vocii se mai adaugă la acest tonic şi un pic de ghimbir.

Există unele plante despre care s-a demonstrat de-a lungul timpului că au efecte rapide în ameliorarea stării gripale. Mai jos vom prezenta unele dintre cele mai folosite plante care tratează gripa sau durerile de gât.

 – Se pot utiliza ceaiuri din coajă de salcie (decoct din două linguriţe plantă la o cană cu apă), busuioc, muşeţel, cimbrişor, trei fraţi pătaţi şi urzică, acestea sub formă de infuzii.

– Pentru tuse sunt recomandate ceaiuri din cimbru şi patlagină sub formă de infuzii sau scai vânăt sub formă de decoct din două linguriţe de plantă la o cană cu apă. Pentru tuse puternică folosiţi: coada şoricelului, muşeţelul, menta, levănţica, rozmarinul şi mugurii de pin.

– Gargară cu ceai concentrat de salvie. Salvia conţine substanţe dezinfectante naturale şi întăreşte capacitatea de apărare naturală a mucoasei. Pentru calmarea durerilor un gât se fac inhalatii cu infuzii cu salvie, busuioc, urzică sau gălbenele.

– Infuzie cu fenicul sălbatic. Dacă având gâtul inflamat, va piere şi glasul, încercaţi acest ceai. Se fierbe 1 cană de lapte, se zdrobesc 5 g de fructe de fenicul, se adaugă în lapte şi se lasă la infuzat 10 minute. Băutura poate fi îndulcită după gust cu miere şi se va bea cât mai fierbinte de 3 ori pe zi.

– Ceaiul de flori de tei are efecte sigure şi imediate în tratarea gripei. Pentru a avea efecte maxime trebuie băut cu lămâie şi îndulcit cu o linguriţă de miere de albine. Asta pentru că sucul de lămâie, prin conţinutul de vitamina C, contribuie în mod eficient la combaterea, dar şi la prevenirea răcelii, prin creşterea rezistenţei organismului.

– Cimbrul şi cimbrisorul sunt iarăşi două plante extrem de benefice în cazul răcelilor şi gripei. Se folosesc sub formă de ceaiuri şi infuzii. Thimolul, substanţa activă conţinută de cimbrişor, acţionează ca un antiseptic natural, fiind de ajutor împotriva viruşilor.

Sursa: http://codulrosu.blogspot.ro/2010/01/bronsita-dureri-in-gat.html