La începuturile ştiinţei, cercetătorii credeau că întreg Universul din care facem şi noi parte a existat dintotdeauna, este şi va fi pentru eternitate finit în imensitatea lui (necunoscută totuşi). În ultima sută de ani, s-a observat şi studiat însă, distanţarea galaxiilor una de cealaltă şi acest lucru a dus la o concluzie logică: dacă ele se distanţează în timp, înseamnă că la un moment dat, au fost unite. Aceasta a dus la o altă concluzie : dacă la un moment dat au fost unite înseamnă că acest Univers a avut totuşi un început. Astăzi, acest început este numit Big Bang.
Cea mai importantă descoperire care a dus la dezvoltarea acestei teorii a fost însă cea legată de studiul istoric al radiaţiilor energetice ale cosmosului.
Ceea ce mulţi nu ştiu, este însă faptul că acceptarea şi implementarea acestei teorii în rândul comunităţii oamenilor de ştiinţă, s-a făcut extrem de greu şi de rezervat. Ei erau conştienţi de faptul că odată acceptată această teorie, următoarea lor misiune va fi să dovedească ce anume sau cum s-a produs acest fenomen fără existenţa unei forţe sau energii de creaţie superioare şi inteligente .