Observi crestele munților, te apropii de ei, de pădurea de conifere, aerul tare și un pic rece, mirosul de pădure, răsină, balegă de vacă, iarbă, în timp ce se aude în zare muzica pe care se desfășoară aceste imagini, adierea vântului care poartă sunetul unor dulăi lătrând, câteva insecte și clopotele vacilor care cunosc acele păduri mai bine ca oricine.  Simți o chemare a naturii, către vremurile simple de demult care par să fi rămas prinse în acele locuri cu tot cu tăria lor.

Cred că toți am observat efectele multelui asupra psihicului nostru, prea puțin am știut despre efectele asupra fizicului nostru în afară de rezultatele văzute sau simțite după un timp mai îndelungat în care au avut contact cu natura. Din totdeauna s-a considerat muntele ca fiind cel mai puternic medicament complex și chiar deținătorul elixirului vieții, despre ale căruia căteva secrete benefice voi vorbi în acest articol.

Mirosul specific al pădurilor de conifere este extrem de benefic sănătății noastre, fiind dat de către vegetație, cu rolul de a o proteja de dăunători. Aceste substanțe se numesc fitoncide și sunt medicamentele care încarcă aerul, foarte benefice pentru eliminarea bacteriilor, virusurilor și ciupercilor parazite. Aerul din preajma finețelor, este stimulent hormonal și se spune că întinerește.

Ionii negativi sunt molecule de oxigen din aer care au capătat sarcină electrică negativă. Deși viața lor este de doar un minut, au fost supranumiți și vitaminele aerului, deoarece stimulează și armonizează majoritatea proceselor vitale, dar și cele ale psihicului și emoționalului.

În prezența acestor ioni, sistemul imunitar al organismului uman este extrem de activ, asimililația se reglează de la sine, circulația sanguină se intensifică, în timp ce procesele de regenerare sunt mult accentuate.

Lângă cascadele situate în apropiere de crestele munțiilor, în păduri, concentrația de ioni negativi crește foarte mult ajungând chiar la 4000/cm3.  Aceștia ne ajută să fim mai bine dispuși, mai atenți, mai vigilenți și mai creativi.

La la ora 10 până seara aerul este mult mai oxigenat, astfel respirând normal, organismul nostru va dispune de mai mult oxigen. Acest fenomen se mai numește oxiterapie și este util în întărirea sistemului imunitar, o intensificare a proceselor de digestie și eliminare, pe lângă echilibrare endocrină.

La fiecare 100 de metrii pe verticală, temperatura aerului scade cu 5 grade iarna și 7 grade vara, iar presiunea atmosferică a aerului scade cu 10-12cm Hg, motiv pentru care diverse altitudini ale munților rămân la stadiul de etaje într-un spital care se ocupă de diverse afecțiuni ale sănătății.

Între 300-800 m este climatul recomandat în tratarea nervozității, insomniei, gastritei hiperacide, a ulcerului și hipertiroidei în faza incipientă. S-a mai remarcat și o reducere a frecvenței crizelor de litiază biliară și renală.

Între 800-1200 m, se află climatul subalpin care este mai rece dar cu efecte tonifiante și stimulante remarcabile. Aici se tratează afecțiunile pulmonare, bronșita, asm, TBC, anemia, hipertensiunea în fazele incipiente și ulcerul gastric în faza nedureroasă. Adică acest loc este indicat pentru o revigorare rapidă a persoanelor care sunt obosite și astenice.

Climatul cu altitudine de 1200-1800 m este climatul alpin care este un bun doctor în tratarea bolilor cum ar fi tuberculoză osteoarticulară, ganglionară, precum și în cea pulmonară (dacă leziunile sunt pe cale de vindecare), rahitism, asm bronșic, anemiile feriprive, sechelele e după pleureză sau pneumonii. Însă se recomandă înainte o vizită la doctor pentru a se discuta fiecare afecțiune în parte și a se ține cont de recomandarea acestuia, deoarece o asemea altitudine are și contraindicații pentru anumite afecțiuni ale plămânilor și nu numai.

Sursa: http://www.vestibune.net/natura/efectul-muntelui-asupra-organismului-uman