Într-o formulare simplificată, dispozitivul HAARP este un radiotelescop inversat, în sensul că antenele trimit semnale în loc să le primească. Această tehnologie foloseşte fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând absolut orice, cu sau fără viaţă.
Sistemul HAARP se bazează pe cercetările fizicianului Bernard J. Eastlund, care a dezvoltat studiile lui Nikolas Tesla, autorul unei teorii conform căreia Pământul este un conductor uriaș și sigur, dând posibilitatea organizării sistemului de telecomunicaţii.
Programul de cercetare HAARP a provocat polemici diverse, din punct de vedere al instituţiilor care îl folosesc şi al beneficiarilor acestuia. O consecinţă a experienţelor desfăşurate ar fi, în opinia specialiştilor, faptul că energia uriaşă de radiofrecvenţă generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio, poate distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ şi poate duce la crearea de găuri în ionosferă, producând pătrunderea razelor cosmice nocive. S-a afirmat în multe ocazii că acest program ar putea declanşa cutremure şi ar transforma atmosfera, astfel încât “cerul să ardă”. Puterea acestui sistem depinde de gradul de penetrare, unghiul de incidenţă, polarizarea undei, precum şi de condiţiile din ionosferă.