Semnalăm cu deosebită plăcere apariţia unei lucrări excepţionale despre controversatele Plăcuţe de la Sinaia. Eugen Nicolaescu, autorul volumului “VORBELE DIN PLUMB. Plăcuțele de la Sinaia – Lectură intermediară” (Editura Semne, 2015) este un profesor de criptologie, ceea ce face lectura cu atât mai incitantă. Publicăm mai jos Prefaţa profesorului Ion Constantin, cunoscut şi pasionat istoric pe teme naţionale, urmând să revenim cu câteva fragmente de dezvăluiri asupra misterelor ce înconjoară tăbliţele de plumb, ascunse şi azi (oare de ce?) de ochii publicului larg, în ciuda faimei lor. Dr. Ion Constantin observă cu întreptăţire că indiferent de statutul lor – copii după originale de aur topite (sau făcute dispărute) sau falsuri fenomenale – Plăcuţele de la Sinaia ar trebui să fie scoase la lumină din subsolurile Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan”. Analiza matematicianului criptolog Eugen Nicolaescu consolidează ipoteza originalităţii mesajului istoric încriptat în Tăbliţele de la Sinaia, oferind noi argumente şi observaţii temeinice, pe măsura experienţei sale profesionale într-un domeniu atât de special al apărării naţionale – Cifrări și Transmisiuni Cifrate -, ceea ce ne îndeamnă să o recomandăm specialiştilor şi factorilor de decizie în speranţa expunerii plăcuţelor de plumb la adevărata lor valoare, de filă autentică de istorie antică sau/şi opera de artă inestimabilă.
Prefață
O carte despre o posibila cronică a regilor daci
Eminent matematician și expert criptolog, cu o îndelungată activitate în cadrul Centrului Național de Cifru și Transmisiuni Cifrate al României, domnul Eugen Nicolaescu se dovedește, prin cartea de față, un pasionat și temerar cercetător al istoriei noastre vechi. Domnia sa ne propune o ”lectură intermediară” a faimoaselor plăcuțe de plumb de la Sinaia, un set de artefacte arheologice scrise într-o limbă necunoscută, în alfabetul grecesc (cu câteva litere adiționale), textele fiind însoțite uneori și de imagini. Depozitate de mai bine de un secol în subsolul Institutului de Arheologie ”Vasile Pârvan” din București, plăcuțele (tăblițele) au constituit de-a lungul timpului subiectul unor vii controverse, pe tema autenticității lor pronunțându-se istorici și lingviști, dar și diverse persoane doritoare să contribuie la aflarea adevărului despre o presupusă cronică a dacilor.
Dominantă în rândul specialiștilor, ideea că artefactele de la Sinaia sunt ”falsuri” a descurajat mult timp orice inițiativă serioasă de cercetare, generații întregi de istorici, arheologi, lingviști etc. ocolind subiectul, pentru a evita riscul descalificării profesionale și al oprobiului breslei. Pentru dr. Aurora Pețan, cercetător principal la Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, din București, specialist în filologie clasică, ”este un mare mister de ce, timp de mai bine de un secol, nimeni nu s-a ocupat de aceste piese”, deși ”toată lumea știa de existența lor”, mister pe care aceasta și-l explică doar prin ipoteza conform căreia Grigore Tocilescu, Vasile Pârvan, Radu Vulpe, Alexandru Vulpe ”știau că a existat un tezaur de piese de aur care a fost distrus” și că, astfel, scoaterea la lumină a copiilor ar fi generat un întreg scandal.
După decenii de tăcere, plăcuțele au revenit în actualitate la începutul acestui mileniu. La Congresul Internațional de Dacologie din iunie 2003, istoricul Augustin Deac, care în calitatea sa de cercetător la fostul Institut de Studii Istorice și Social-Politice de pe lângă CC al PCR, știa despre existența plăcuțelor dinainte de 1989, a susținut o comunicare cu titlul Enigma plăcuțelor cu scris dacic de la Sinaia, cerând autorităților să se implice în rezolvarea cazului ”dispariției tezaurului original”. Cu acest prilej, au fost prezentate mai multe imagini cu două tăblițe aflate la Mânăstirea Sinaia.
În toamna aceluiași an a apărut cartea inginerului Dan Romalo, Cronică apocrifă pe plăci de plumb ?, care valorifică, într-un studiu inedit și riguros realizat, o parte din fotografiile executate de autor în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea a fost reeditată în 2005 sub titlul Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb ? Dan Romalo avansează două ipoteze: fie aceste extraordinare obiecte sunt autentice, și atunci avem de a face cu cea mai importantă descoperire făcută vreodată în domeniul istoriei vechi, căci ele descriu cu lux de amănunte lumea dispărută a geto-dacilor, de acum 2000 de ani, fie sunt niște falsuri de o anvergură și de o ingeniozitate nemaiîntâlnite, făcute cândva de un geniu enciclopedic și vizionar, cu ajutorul unor mijloace necunoscute. În cazul acesta, falsul – mai vechi de o sută de ani, ar aparține și el istoriei, și ar merita să intre în cartea recordurilor, la capitolul ”cele mai ingenioase falsuri”. Ambele ipoteze sunt fascinante și nasc o sumedenie de întrebări: de unde provin aceste tăblițe din plumb ? De ce nu am auzit niciodată despre ele, fie falsuri sau nu ? Iar dacă sunt falsuri, atunci cine este eruditul care a reușit un fals-capodoperă de asemenea proporții și, mai ales, în ce scop ? Împărtășind opinia lui Dan Romalo, că, dacă piesele respective sunt opera unor falsificatori, atunci aceștia sunt ”absolut geniali”, semnatarul prefeței cărții, dr. Alexandru Suceveanu, director adjunct la acea vreme al Institutului de Arheologie din București, consideră că autorul ”a făcut un imens serviciu culturii române deschizând calea unor cercetări care vor lămuri, în cele din urmă, problema”. La rândul său, acad. Virgil Cândea, semnatarul postfeței cărții lui Dan Romalo, își manifesta convingerea că cititorii acesteia vor prețui inițiativa autorului de ”a atrage atenția asupra acestor piese enigmatice, chiar dacă nu vor împărtăși integral soluțiile și ipotezele”. Ilustrul istoric adresa un îndemn autorului de a face neîntârziat publice misterioasele texte și imagini care, indiferent de natura lor – originale sau falsuri, au dreptul la atenția și verdictul autorizat al savanților. ”Chiar falsurile se cuvin studiate, pentru că furnizează informații utile despre motivațiile, împrejurările, data, autorii și procedeele confecționării lor (dovadă, studiile actuale privitoare la falsurile monetare). Ignorarea apriorică a pieselor suspecte întemeiată pe prejudecăți sau teama de discreditare nu se justifică” – aprecia acad. Virgil Cândea.
Imediat după apariția primei ediții a cărții lui Romalo, cercetătoarea Aurora Pețan a început studierea sistematică a acestei teme, iar în noiembrie 2003 a susținut o primă comunicare, la institutul unde lucra, intitulată Observații lingvistice asupra Cronicii apocrife pe plăci de plumb. Apoi, în iunie 2004, a susținut o conferință, la Academia Română, intitulată O posibilă sursă de cunoaștere a limbii dace, iar în ianuarie 2005, conferința Tăblițele de plumb dacice – fals monumental sau izvor istoric ignorat ?, la un seminar pe teme de arheologie organizat la Facultatea de Istorie a Universității București. Notabile sunt și investigațiile întreprinse, în ultimii ani, pe aceeași temă, de Adrian Bucurescu, filolog și ziarist, care s-a preocupat de descifrarea unor plăcuțe, și de cercetătorul Branislav Stefanovsky din Macedonia, care a publicat, la rândul lui, o carte cu traduceri ale textelor respective ș.a.
Toate acestea arată că plăcuțele de la Sinaia merită a fi studiate din multiple perspective, dat fiind că ele se prezintă ca o adevărată ”cronică a dacilor”, unde sunt consemnate nume de regi daci, toponime dacice, evenimente importante de la curtea regilor daci, precum alianțe, razboaie câștigate, diferite evenimente. Prin conținutul lor profund coerent, amploarea și rafinamentul cu care au fost executate, bogăția de detalii, acestea incită la un studiu serios. Este tocmai ceea ce face domnul Eugen Nicolaescu în cartea sa, unde se realizează pentru prima dată deslușirea înțelesului înscrisurilor din plăcuțe, prin traducerea acestora. Valoarea documentară a cărții este considerabil sporită grație ”dicționarului selectiv” pe care autorul îl atașează în partea finală, instrument extrem de util în deslușirea textelor.
Considerăm că lucrarea pe care domnul Eugen Nicolaescu o pune la dispoziția cititorilor este deosebit de utilă, putând contribui la lămurirea unor aspecte de mare interes din istoria străveche a poporului român. Tăblițele de la Sinaia sunt de o importanță covârșitoare pentru istoria și cultura națională, fiind prima oară când aflăm ce spun dacii despre ei înșiși și despre confruntarea cu dușmanii lor, romanii. Importanța lor constă nu numai în informațiile istorice deosebit de valoroase, dar și în valențele estetice, a frumuseții artistice, de multe ori la nivelul unor adevărate capodopere, literare și plastice.
Ion Constantin, Doctor în istorie