În 1986 un grup de cercetători români a realizat una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului, în timp ce făcea cercetări asupra solului, în vederea construirii unei centrale electrice în apropierea Mării Negre.
Descoperirea Peşterii Movile din Dobrogea avea să uimească întreaga lume ştiinţifică o dată cu descoperirea unei lumi subterane ostilă oamenilor, animalelor sau plantelor de la suprafaţă.
Nu era pentru prima dată când se descoperea viaţa într-o peşteră, dar în cazurile anterioare viaţa subterană depindea de cea de la suprafaţă.
Însă la Movile, cercetătorii au descoperit un cerc complet închis, un ecosistem în sine, total independent de suprafaţă. Acest lucru l-a făcut pe unul dintre cercetători să afirme că dacă în urma unui război nuclear viaţa de pe pământ ar dispărea, acest ecosistem ar fi un supravieţuitor.
Se pare că peştera păstrează secretul originii vieţii. Au fost identificate mai multe specii de animale, dintre care 33 erau specii noi. Dr. Cristian Lascu vede în acestea fosile vii, care au reuşit să supravieţuiască milioane de ani. Refugiul lor în subteran îşi are începuturile în epoca de gheaţă.
Una dintre teoriile genezei susţine că populaţia peşterii a fost izolată în urmă cu cinci milioane jumătate de ani, când nivelul Mării Negre a scăzut simţitor. În acel timp, cei mai apropiaţi strămoşi ai omului de azi erau maimuţele din sudul Africii.
Ineditul acestei descoperiri constă în existenţa primului ecosistem din lume al cărui viaţă se bazează pe chemosinteză. Printre creaturile descoperite se află un miriapod care măsoară 10 cm, al cărui muşcătură este veninoasă.
Cercetătorii au identificat două spaţii cu aer. În primul se aflau specii de nevertebrate cunoscute, însă în cel de-al doilea spaţiu au descoperit un strat ce avea o consistenţă lăptoasă. Acest strat era compus din materiale organice. Aerul nu era respirabil, fiind otrăvit cu gaze nocive vieţii, cum ar fi hidrogenul sulfurat şi dioxidul de carbon, nivelul oxigenului fiind foarte scăzut.
Absenţa luminii solare duce la eliminarea posibilităţii de a obţine hrana prin fotosinteză, de aceea organismele aflate aici s-au adaptat la condiţiile de mediu. Utilizând energia chimică rezultată din oxidarea hidrogenului sulfurat, microorgansimele foloseau chimiosinteza pentru a-şi procura hrană. Acest procedeu a dus la formarea stratului cu aspect lăptos, plin cu microorganisme, care au constituit hrană pentru celelalte animale aflate în peşteră, ei fiind ultima verigă a lanţului alimentar. Acest sistem autosusținut nu a fost niciodată întâlnit la suprafaţa Terrei.
Dr. Cristian Lascu nu a găsit dovezi ale provenienţei apei din exterior. Teoria elaborată de acesta este că apa de la suprafaţa României conţine un isotop, consecinţă a dezastrului de la Cernobâl, iar dacă această apă ar fi fost de la suprafaţă ar fi trebuie să conţină implicit şi acest isotop. Însă testele au arătat că era inexistent. Apa provenea dintr-o rezervă subterană care se pare că a fost păstrată aici timp de 2500 de ani. Neprimind alimentaţie din exterior, s-a creat un ecosistem închis, total diferit de cele aflate la suprafaţă. Printre speciile noi de carnivore găsite aici se numără doi pseudoscorpioni, un miriapod, o specie nouă de lipitoare, patru păienjeni şi un scorpion de apă, diferit de rudele sale cunoscute.
Locuitorii subterani au o culoare pală, iar ceea ce îi diferenţiază complet de rudele lor de la suprafaţă este lipsa totală a vederii şi antenele de proporţii gigantice pe care le folosesc pentru a se deplasa pe întuneric.
Simpla prezenţă umană în acest loc ameninţă serios viaţa ecosistemului, deoarece simplul proces respirator, poate cauza dezechilibre, prin modificarea nivelului de oxigen şi de dioxid de carbon din peşteră. De aceea, este permisă intrarea a cel mult trei persoane o dată.
Larry Lemke de la centrul de cercetare NASA a asemănat condiţiile de viaţă din peştera Movile cu cele de pe Marte. Lemke, care lucrează la o misiune de cerecetare a existenţei vieţii pe Planeta Roșie, crede că este posibil să fi existat forme de viaţă pe aceasta, în urmă cu 3,5 miliarde de ani, când Marte era mai caldă. Cazul peşterii Movile a readus speranţa găsirii unor forme de viaţă incipiente în subteranul planetei, unde există surse de apă lichidă caldă.
Descoperirea acestei peşteri nu i-a inspirat doar pe cercetători, ci şi pe scenariştii americani, care au scris o poveste plecând de la această descoperire, culminând cu producţia filmului „The cave” în 2005, în regia lui Bruce Hunt.
