Legendele orale ale locului povestesc despre o cetate cu ziduri foarte înalte, care atingeau cerul.
Splendida regiune a Munților Buzăului este cunoascută ca și Țara Luanei. Deși este un nume feminin, Luana se spune că a fost un rege înțelept și un vraci extraordinar care atunci când îi mureau oștenii în lupte, îi stropea cu apă vie luată din Valea Izvoarelor.
Țara Luanei sau Tărâmul Luanei se pare că a fost descoperit în anii 1979-1980 de către o expediție școlară și datorită importanței care li s-a dat au fost declarate obiectiv al Ministerului Apărării Naționale.
Localnicii spun că „Țara Luanei“ este „Poarta lui Dumnezeu“. Are legătură sau nu, se spune că un grup de cercetători japonezi au constatat că aici se află al treilea pol energetic al Pământului că importanță, primul fiind la Vârful Omu.
Legătura acestei zone cu străvechea civilizație sumeriană a făcut-o cercetătorul Paul Lazăr Tonciulescu, în cartea sa „De la Tartaria la Țara Luanei“. Am putea adăuga faptul că, în sumeriană, „Luana“ se traduce prin „Cei pe care Anu îi pastoreste“ sau, mai prozaic, „oamenii lui Anu“, Anu fiind zeul suprem la sumerieni, al cărui simbol, al Soarelui, era o cruce cu raze sau o zvastică.
Printre locuitorii din Munții Buzăului circulă mai multe legende. Din cele câteva variante pe care le-am ascultat, cea mai bogată în informații este cea a lui moș Toader, pe care l-am întâlnit în zona lacului Gateș, păscând vitele.
„Demult, tare demult, povestea Dumitru Toader, dincolo de munte era „Țaramul Luanei” – Luana fiind o ființă atotputernică ce păzea cu strășnicie porțile unei cetăți cu ziduri imense deasupra căreia strălucea atât noaptea, cât și ziua un soare aidoma astrului zilei. Și cetatea era locuită de niște oșteni viteji întru dreptate și netemători de moarte. Oștenii răniți în lupte erau conduși de Luana în „Valea Izvoarelor”, cele dătătoare de apă vie și de apă moartă; și spălându-și rănile cu acele ape miraculoase, aceștia se vindecau pe loc. Numai Luana cunoștea tainele izvoarelor. Cei care se încumetau să le încerce singuri se îmbolnăveau pe loc și mureau. Și au trăit cei din cetate ani mulți sub oblăduirea Luanei până ce au luat seamă vrăjmași puternici, care mânați de pizmă, au venit înzăuați, în care de foc, și au doborât soarele cetății. Și când soarele s-a prăbușit, pământul s-a cutremurat din temelii și mare prăpăd a fost pe lume… și de atunci pe locul cetății, mulți ani nici iarbă n-a crescut și nici glas de pasăre nu s-a auzit și nici picior de fiară n-a mai călcat. Despre toate astea vorbesc semnele tainice din peștera înțeleptului.”
Expediția pionierească de la acea vreme a descoperit o așezare umană necunoscută, din epoca străveche, de proporții gigant ce era strjuita de un șanț de apărare. Probe care atestă cea mai incredibilă continuitate de viață în unul și același perimetru, începând din epoca pietrei cioplite și continuând, fără întrerupere până în mileniul 1 e.n. Sub stratul corespunzător epocii pitrei cioplite a fost descoperit un număr mare de tuburi dintr-un material asemănător oxizilor metalici, dispuse în sol sub formă de radiator.
Într-o altă grotă, sub inciziile din epoca fierului a fost descoperită o scenă de luptă de domeniul fantasticului. Dinspre stele, Terra este atacată de o navă spațială propulsată de un lung jet de flăcări. În întâmpinarea ei, de la sol, pornesc două rachete de interceptare. În fața navei cosmice este un arc întins, cu săgeată îndreptată spre vehicului spațial.
Probele arheologice rezultate din sondajele descoperite (unelte de silex, ceramică, segmente de tuburi etc.) au fost predate Muzeului militar central. Noutățile arheologice descrise sunt filmate pe pelicula color 16 mm. Pe materialul filmat este redat și perimetrul așezării. După dimensiunile suprafeței, abundența materialului arheologic, fantastica continuitate de locuire în timp și perfecțiunea sistemului de apărare, așezarea poate fi inclusă în mod cert în categoria davelor dacice. Cercetările atestă că așezarea a fost distrusă în mod instantaneu de un foc mistuitor – stratul de arsură (de o frumusețe arheologică ieșită din comun) se întinde pe toată suprafața așezării, prezentând dovezi că zona nu a fost devastată de un incendiu întâmplător, ci că așezarea a fost distrusă și incendiată cu o furie nemaiîntâlnită, pământul fiind ars pe o adâncime de circa o jumătate de metru și în zona în care nu au existat construcții sau arbori; se pare că năvălitorii au intenționat să ardă până și pământul pe care a fost așezarea.
Vehemența distrugerii dovedește că așezarea avea și o funcție simbolică. Dispunea de o poziție ideală, beneficia de o apărare naturală formidabilă care o făcea inexpugnabilă, oferea condiții excelente pentru ca populația să se retragă în munți în caz de înfrângere militară ceea ce duce cu gândul că ar fi de dintre capitalele lui Burebista.
ținutul Luanei alte grote: cu inscripții din toate epocile; Dionisie torcatorul; salamandrelor, apropierea izvorului lui Zamolxis, cum e numit acolo, stâncilor Fecioarei, Iosif, într-o de , Agatonul nou Agatonul vechi (ruine), scaunul spătarului altele.
Sursa: http://m.lapensiuni.ro/ro/extra/locuri-bizare-din-romania:-tara-luanei-149