Toţi cei care deţin puterea , indiferent în ce domeniu , au ca principal obiectiv să schimbe gândirea şi implicit comportamentul celor pe care îi conduc. Pentru asta au nevoie de tehnici de manipulare care să influenţeze procesul de gândire a celor supuşi manipularii. În mediul politic şi în mass-media, aceste tehnici au progresat rapid. O societate care să fie alcătuită din “marionete” şi nu din oamenii care gândesc liber poate fi uşor guvernată de “maeştri păpuşari” care nu au alt scop decât să-şi satisfacă interesele personale şi ale grupurilor din care fac parte. Controlul mass-mediei este esenţial în acest proces.
În multe cazuri, mass-media prezintă neechilibrat confruntarea dintre doi indivizi sau grupuri cu opinii diferite. Scandalurile şi cancanurile sunt cele care atrag presa, fiind întodeauna prezentate pe prima pagină de ziar sau în prima parte a buletinelor de ştiri.
Strategia de distragere a atenţiei
Mass-media controlată din ce în ce mai mult de lideri politici sau oameni de afaceri ajunge să nu mai informeze, ci mai mult să dezinformeze. Rolul ei este de a devia atenţia de la chestiunile importante şi schimbările decise de elite politice şi economice. Totul face parte din strategia de inundare a opiniei publice cu diferite informaţii insignifiante. Această strategie care poate fi numită şi de distragere a atenţiei are şi rolul nociv de a bloca orice interes al publicului pentru domenii de cunoaştere precum ştiinţa, economia sau psihologia. Ideea este ca oamenii să nu se mai gândească la adevăratele probleme sociale.
Chiar şi scurgerile de informaţii în presa de investigaţii pot fi nişte manevre strategice în favoarea celor care au poziţii de putere.
Strategia problema-reacţie-soluţie
O a doua strategie aplicată în manipulările din presă este cea de a crea probleme cărora să li se ofere apoi soluţii. Metoda are schema: problema- reacţie- soluţie.
Se creează o problemă care să producă o reacţie în rândul publicului. Ca de exemplu: să dezvălui şi să intensifici violenţa urbană sau să aranjezi atacuri sângeroase pentru ca apoi să aplici măsuri de securitate care limitează libertăţile cetăţeneşti. Un alt exemplu, de această dată de proporţii mai mari, este crearea unei crize economice pentru a propune retragerea drepturilor sociale şi dezmembrarea serviciilor sociale. Totul ajunge să fie considerat ca fiind un rău necesar.
Strategia graduală
A treia strategie de manipulare foarte eficientă este strategia graduală. Obiectivul este ca societatea să ajungă să accepte inacceptabilul din trecut.
Prin această strategie au impus neoliberalii condiţiile socioeconomice radicale în anii ‘80 şi ‘90 :
· statul minimal
· privatizarea masivă în sectoarele strategice ale economiei (resurse minerale, energie, transporturi ş.a.)
· nesiguranţa socio-economică
· flexibilitatea
· şomajul enorm
· salarii care să nu garanteze o viaţă decentă
Toate aceste condiţii care la prima vedere par inacceptabile şi care dacă ar fi fost aplicate deodată ar fi generat o revoluţie, au ajuns să fie aplicate gradual şi în final acceptate de cetăţeni.
Strategia amânării
Strategia amânării este o altă cale de a implementa măsuri nepopulare. De foarte multe ori politicieni îşi motivează măsurile ca fiind dureroase, dar necesare pentru a câştiga sprijinul public în vederea aplicării viitoarelor planuri nepopulare. Deciziile nepopulare, în strategia manipulatorilor, nu e bine să fie aplicate imediat, ci să fie amânate pentru un anumit moment în viitor. Asta datorită faptului că masele populare au întotdeauna înclinaţia de a crede că totul va fi bine în viitor, iar sacrificiul cerut nu va mai fi necesar. Strategia le dă timp maselor populare să se familiarizeze cu ideea de schimbare şi să se resemneze atunci când aceasta vine.
Strategia infatilizării
A poza în copil nevinovat în faţa publicului este un alt tertip din gama strategiilor manipulative. Majoritatea reclamelor de pe piaţă folosesc discursuri, argumentări, imaginea unor oameni şi în mod special intonaţia copiilor aproape ca să dea impresia de slăbiciune, de parcă cel care se uită la aceste materiale publicitare ar fi şi el un copil mic sau un individ cu o deficienţă mintală. Această infantilizare e menită de a schimba imaginea manipulatorilor în ochii societăţii. Un bun exemplu în acest sens este clipul electoral cu care preşedintele Johnson a câştigat alegerile prezidenţiale din 1964. În această reclamă electorală (considerată a fi cea mai controversată reclamă din istorie) apare o fetiţă de doi ani poreclită Daisy (pe numele său real de Monique M. Corzilius) care trebuia să transmită un mesaj emoţional în favoarea planului de dezarmare nucleară promovat de Johnson.
Strategia emoţională
O altă strategie de manipulare a publicului este să afişezi mai mult partea emoţională decât reflecţiile .
A face uz de aspectul emotional este o tehnică des întâlnită în scopul de a bloca o analiză raţională, pentru a afecta simţul critic al individului. Mai mult, folosirea registrului emoţional deschide calea subconştientului în scopul inducerii de idei, dorinţe, temeri sau nelinişti, constrângeri şi comportamente induse.
Strategia păstrării publicului în ignoranţă şi mediocritate
Printre cele mai preferate strategii de manipulare este să ţii publicul în ignoranţă şi mediocritate. Strategia constă în menţinerea unui public incapabil să înţeleagă tehnologiile şi metodele folosite în controlul minţii, o formă de “sclavie modernă”. Un rol criticîn aplicarea acestei strategii o are calitatea educaţiei primite de indivizi. Cu cât sistemul educaţional este mai prost, cu atât indivizii sunt mai susceptibili la manipulări.
Strategia de promovare a mediocrităţii în rândul populaţiei
O strategie legată de cea anterioară este cea de a promova mediocritatea în rândul populaţiei. Publicul este făcut să creadă că a fi prost, vulgar şi needucat este ceva la modă.
Strategia de autoînvinovătire
Manipulatorii preferă deasemenea să promoveze şi strategia de autoînvinovăţire. Indivizii trebuie lăsaţi să se autoînvinovăţească pentru propriile nereuşite datorită lipsei de inteligenţă, a abilităţilor sau a efortului. În loc să se revolte asupra sistemului economic, individul se autodepreciază şi se autoînvinovăţeşte, căzând într-o stare de depresie care îl face să-şi inhibe acţiunile.
Strategia de cunoaştere a personalităţii individului
Strategia de manipulare cea ma complexă este să cunoşti individul mai bine decât se cunoaşte el pe sine. Progresul ştiinţific din ultimii 50 de ani a adâncit şi prăpastia dintre cunoştinţele pe care le posedă indivizii obişnuiţi şi cele pe care le au elitele conducătoare. Mulţumită biologiei, neurobiologie şi a psihologiei aplicate, “sistemul” a ajuns să înţeleagă mult mai bine fiinţa umană, ajungând să deţină un control şi o putere mai mare asupra indivizilor, mai mult decât o au ei înşişi.
Evitarea manipulării
Conştientizarea acestor strategii de manipulare poate ajuta la evitarea lor. Educaţia este un factor esenţial pentru ca indivizii să discearnă cei bine şi cei rău. Persoanele ce refuză să fie manipulate, au încredere în propriile crezuri şi idei, identifică tentativele de manipulare şi combat punctele de vedere ale grupurilor de manipulatori.
Pentru a nu deveni o unealtă în procesul de manipulare orchestrat de politicieni, un adevărat jurnalist trebuie să-şi păstreze integritatea profesională şi să caute întotdeauna adevărul atunci când prezintă nişte informaţii publicului. Jurnalismul nu însemnă nici vanătoare de politicieni, nici împrietenirea cu aceştia şi cu atât mai puţin implicare în politică.