Povestea cristalelor este una foarte amplă şi mulţi au încercat să o scrie. Legendele şi folclorul ne trimit înapoi la începuturile umanității când se credea că forţele vehiculate de cristale fixează câmpul subtil al Pământului astfel încât sufletele fiinţelor umane se puteau încarna.
Asemenea oricărui aspect al materiei, cristalele sunt compuse din particule foarte mici, numite atomii. Aceste elemente care compun planul fizic sunt compuse la rândul lor din particule şi mai mici: protonii şi electronii. Dacă examinăm foarte atent aceste unităţi fundamentale, descoperim că ele nu sunt materie, ci vibraţii subtile, fiecare dintre ele fiind racordată la energia macrocosmică. Întreaga lume fizică a fost creată datorită diferitelor variaţiuni şi combinări între atomi; modul în care atomii se unesc cu alţi atomi determină tipul moleculelor care se vor forma şi substanţele ce vor rezulta. În cazul formării structurilor cristaline (de exemplu cuarţul transparent) atomii se aranjează într-o perfectă armonie şi unitate — de parcă şi-ar fi dat mâinile şi s-ar fi aranjat de la sine într-un puzzle. Această integritate se manifestă şi la nivel molecular în măsura în care toate moleculele vibrează pe aceeaşi frecvenţă. Această microstructură sau reţea, determină proprietăţile fizice ale cristalului: forma exterioară, duritatea, dispunerea planurilor, tipul de fracturare, greutatea specifică şi proprietăţile sale optice.
Lumea cristalelor e compusă din şapte familii. Fiecare familie are propria sa structură geometrică, similaritate moleculară şi „descendenţa” de cristale formate pe baza reţelei geometrice comune. Cristalele individuale prezintă aceeaşi structură pe care o regăsim la nivel molecular sau în desenul geometric cosmic. Fiecare sistem cristalin are propria axa imaginară de rotaţie şi propriul unghi de intersecţie cu axa. Lungimile axelor şi unghiurile dintre ele definesc forma cristalului. Cele şapte specii întâlnite în lumea cristalelor sunt: sistemul izometric (cubic, precum fluoritul), tetragonal (cu patru fete, asemenea vulfenitului), hexagonal (cu şase fețe, smaraldul), trigonal (cu trei fețe, turmalinul), ortorombic (cu formă rombică, topazul), monoclinic (cu o singură înclinaţie, azuritul) şi triclinic (cu trei înclinaţii, turcoazul). Aceste şapte categorii cristaline primare sunt prototipuri naturale la nivelul întregului Univers, care se manifestă în planul terestru prin intermediul lumii cristalelor.
Modul ordonat în care atomii se aranjează în cadrul unei structuri cristaline oarecare este factorul care face ca aceste forme materiale să fie întregi şi complete în ele însele. Fiecare unitate individuală de energie se racordează la energia macrocosmică şi se uneşte apoi armonios cu atomii vecini de acelaşi fel pentru a crea o formă de materie deosebit de pură. Această manifestare fizică de unitate vibrează la unison cu armonia cosmică care a creat-o. Pe parcursul acestui proces pot fi văzute forme perfecte, culori strălucitoare şi irizaţii puternice de lumină. Prin intermediul porţiunii de la vârf, cristalul pune în legătură şi racordează fiecare moleculă, atom, proton, neutron şi electron la sursa universală de energie infinită. Cristalele au capacitatea de a primi, conţine, proiecta, emana, reflecta şi refracta lumina, cea mai înaltă formă de energie cunoscută în universul fizic.
Când cristalele, asemenea oricărui lucru ce aparţine lumii materiale, sunt cercetate în profunzimea structurii lor, devine evident faptul că toate manifestările fizice reprezintă vibraţiile în diverse game de frecvenţa ale uneia şi aceleiaşi esenţe primare. Când mintea umană îşi lărgeşte orizontul, înglobând astfel realitatea, limitările minţii sunt depăşite şi porţile în spatele cărora se ascund dimensiunile superioare ale existenţei se deschid larg. Cristalele ne pot ajută în acest proces de trezire, arătându-ne şi învăţându-ne cum să ne racordăm la această esenţă care creează şi conţine Universul că întreg.
De-a lungul timpului, omenirea a utilizat puterea cristalelor şi a pietrelor în scopuri diferite. Cele mai vechi legende despre cristalele magice ne duc la Atlantida. Se presupune că oamenii acestei rase avansate foloseau cristalele pentru a canaliza şi utiliza energia macrocosmică. Se prea poate ca această civilizaţie legendară, posesoare a unei ştiinţe avansate, să fi folosit cristalele pentru a produce raze de lumină de care se serveau în scopul comunicării telepatice cu propriii strămoşi. De asemenea, ei foloseau puterea cristalelor în diferite scopuri practice. Legenda spune că, înainte ca Atlantida să fie distrusă, înţelepţii au dorit să păstreze cunoştinţele moştenite. Ele nu au fost scrise în cărţi de teamă că nu vor supravieţui cataclismelor. În înţelepciunea lor, bătrânii Atlantidei au încărcat anumite cristale cu informaţii şi le-au reintrodus în pământ, având convingerea că ele vor fi redescoperite în momentul în care omenirea va fi pregătită să primească înţelepciunea înmagazinată în ele.
Cristalele apar şi în Biblie
De-a lungul timpului, cunoaşterea puterii şi a potenţialului energetic al cristalului a fost folosită cu scopuri josnice. Multe din informaţiile valoroase au fost pierdute astfel, dar unele au rămas şi transpar în diferite culturi şi civilizaţii de-a lungul istoriei. În Biblie (Exodul) se menţionează faptul că placa pentru piept a unei armuri, confecţionată din 12 pietre preţioase, combinate şi dispuse pe 4 rânduri, i-a dat lui Aaron puterea lui Dumnezeu. Deşi nu se cunosc pietrele preţioase folosite, se presupune că ele i-au conferit incredibile puteri spirituale.
Alte utilizări ale cristalelor în istorie
Regii din străvechea Indie erau sfătuiţi să adune pietrele preţioase pentru a se proteja împotriva răului. Scrierile vechi de astrologie, redactate în sanskrită şi datând din aproximativ anul 400 î.Ch., fac o serie de observaţii detaliate despre originea şi puterea pietrelor. În acele timpuri, astrologii îi sfătuiau pe oameni să se protejeze de ghinion purtând diferite pietre pentru a contracara efectele influenţelor planetare negative.
În practica medicală a multor culturi străvechi se regăseşte portul amuletelor şi talismanelor în jurul gâtului. Se foloseau diferite pietre – în funcţie de boală – pentru a obţine efectul tămăduitor dorit.
În Roma antică se credea că obiectele externe (de exemplu pietrele) influenţau direct corpul. Relatări cuprinse în scrieri romane şi greceşti timpurii indică faptul că pietrele erau folosite ca talismane pentru sănătate, pentru apărare şi pentru dobândirea unor virtuţi.
De-a lungul istoriei, bijuteriile şi pietrele preţioase au fost asociate adesea cu sângele regal şi au fost purtate, cu eleganță, în coroane, au fost încrustate în tronuri sau folosite ca decoraţii. Mulţi regi au fost îngropaţi împreună cu imense colecţii de bijuterii şi pietre. Bogăţia tezaurului descoperit în mormântul regelui Tut din Egipt a uimit întreagă lume.
Indienii americani şi mayasii foloseau şi ei cristalele pentru diagnosticarea şi tratamentul diferitelor boli. Cristalele mari de cuarţ erau folosite în ceremonii speciale de către strămoşii amerindienilor în calitate de cristale „clarvăzătoare” în care puteau fi observate evenimente trecute sau viitoare. Anumite triburi de indieni mexicani credeau că dacă în timpul vieţii omul săvârșește doar fapte bune, sufletul său va intra după moarte într-un cristal; dacă cineva ar fi avut norocul să găsească cristalul, acesta i-ar fi vorbit direct inimii, l-ar fi tămăduit şi i-ar fi îndeplinit chiar şi visele.
La ce sunt folosite în prezent cristalele?
Din cele mai vechi timpuri, diferite civilizaţii au utilizat forţă cristalelor. Ele au fost folosite într-o mare varietate de scopuri şi moduri. Azi, datorită dezvoltării rapide a tehnologiei, cristalele sunt folosite pentru a transmite şi amplifica energiile în multe feluri. Cristalele de rubin – naturale sau artificiale – sunt folosite în chirurgia microscopică bazată pe laser.
În fiecare an sunt extrase şi prelucrate mii de kilograme de cristale de cuarţ. Ele sunt folosite în dispozitivele ultrasonice, la ceasuri şi la cipurile de memorie ale computerelor, ca oscilator pentru controlul frecvenţei radio în echipamentele electronice, ca transmiţător de energie de la un sistem la altul sau chiar cu rol de condensatori pentru stocarea energiei.
La nivel ezoteric pietrele şi cristalele pot fi folosite în meditaţie pentru a dezvolta intuiţia şi pentru a facilita înţelegerea cunoştinţelor dobândite. În timpul somnului cristalele sau pietrele pot fi aşezate sub pernă pentru a inspira vise plăcute şi profetice. Ele pot fi utilizate în practica medicală cu scopul de a calma emoţiile foarte puternice, pentru a rezolva problemele mentale şi pentru a remedia diversele dezechilibre ale corpului, ele pot fi ţinute în timpul naşterii pentru a da putere femeii, pot fi folosite în ritualuri şi în ceremonii sau pot fi păstrate în preajma plantelor, animalelor sau a copiilor care au nevoie de echilibru şi de sănătate.
Potenţialul cristalelor nu va putea fi niciodată prezentat în întreagă lui amploare. El reprezintă una din principalele contribuţii ale noii ere şi poate fi utilizat – şi va fi utilizat – pentru o imensă varietate de scopuri. Aceste învăţături sunt destinate oricărui om şi pot fi puse în practică de orice persoană care se simte atrasă şi interesată de ele.
Trebuie să avem totuşi grijă cum folosim puterea cristalelor. Această cunoaştere este doar acum revelată umanităţii, după mii de ani. Orice abuz în folosirea cristalelor se va întoarce împotriva celui ce îl comite. Cristalele şi pietrele preţioase fac parte, în mare măsură, din procesul de transformare planetară ce are loc la ora actuală. Folosiţi-le deci în mod conştient şi benefic.
Sursa: http://www.almeea.ro/cristalele-o-istorie-minunata-de-pe-vremea-atlantidei/