După zeci de ani de lucrat în subteran, și-n somn supraviețuitorii se visează tot acolo: în mina de uraniu. În realitate, în Băița Plai acum nimic nu mai seamănă cu ce a fost cândva. Mina „Avram Iancu” a fost închisă în 1998, iar întreaga zonă a intrat într-un proces de ecologizare. Localitatea este suferindă. Dintre muncitorii de atunci, puțini mai sunt în viață. Blocurile, cândva frumoase, sunt și ele o ruină. Oamenii trăiesc culegând bureți și vânzându-i pentru export. Fiindcă „Cine te ia la serviciu, tot bolnav și iradiat? Ne duce popa tot pe rând.” Neagră ironie – deși mina e închisă, urmele uraniului sunt peste tot. Nivelul radiațiilor este mare, casele sunt afectate din două surse: de la mină și de la materialele de construcții luate din zonă. Minereul este peste tot: localnicii pot găsi bucăți la marginea drumului, copiii se joacă în țărână cu pietre ce au un nivel de radiație mult peste nivelul admis. Peste toate, se aude fluieratul inocent al unui băiețel.
Sursa: http://www.cinemagia.ro/filme/children-of-uranium-490006/