Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveţi o şansă. Noi am fost fericiţi că am descoperit Coca-Cola şi bananele şi am crezut că dacă noi citim, şi ei vor citi. Şi că toţi vom progresa şi ţara o să aibă scăpare. Noi ne-am înşelat. Unii dintre noi au plecat de aici. Câştigă bani acolo şi tânjesc după oraşul asta împuţit. Voi însă, voi aveţi o şansă. Voi, aveţi şansa.

Nu vă gândiţi la furat. E calea cea mai simplă. Ştiu că aţi aflat că aşa te îmbogăţeşti. Dacă ai pământ sau dacă faci afaceri cu statul. Ştiţi voi ceva despre tva şi cum ai putea să-l furi, dar nu vă e încă foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai puţin, iar copiii copiilor noştri vor moşteni un imperiu de cenuşă. Sunteţi tineri şi totuşi habar n-aveţi ce înseamnă un Bucureşti în care se circulă normal. Dacă voi habar n-aveţi şi dacă Ei continuă să fure, gândiţi-va la copiii noştri. Nu e nici o şansă.

Citiţi. Citiţi mult. Citiţi tot ce vă pică în mână. Nu-i mai ascultaţi doar pe profesori. Citiţi orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, căutaţi-vă între voi. Vedeţi care citiţi aceleaşi lucruri şi înhăitaţi-vă. Numai în haită de oameni deştepţi o să reuşiţi. Unul singur dintre voi va fi mâncat. Zece însă, s-ar putea să reuşiţi. Gândiţi-vă de pe acum să-i înlocuiţi. Timpul lor trebuie să se termine. Trebuie să-i dominaţi. Dar nu cu gândul că veţi fură mai mult ca ei. Asta e calea simplă care vă va sufoca moştenitorii. Ce-o să faceţi cu milioanele într-un oraş mort? Ce-o să cumpăraţi, cu banii grămezi? La ce-ţi foloseşte un Lamborghini când n-ai o autostrada? De ce să ai o vilă într-un cartier sufocat de inundaţii?

Nu vă duşmăniţi profesorii. Sunt oameni amărâţi, din ale căror drame puteţi învăţa. Îşi dau priceperea pe un salariu de nimic şi vă învaţă carte. Nu vă bateţi joc de ei. Au muncit, şi nu e vina lor că părinţii voştri s-au descurcat mai bine. N-aveţi nici un drept să-i dispreţuiţi. Nu le sunteţi superiori. Banii părinţilor voştri nu vă reprezintă. Vă reprezintă doar ceea ce puteţi scoate pe gură. Aveţi grijă ce scoateţi pe gură. Vremea pumnului şi a bodiguarzilor a trecut. O să călătoriţi, iar copiii francezi învaţă carte, englezii la fel. Vă confruntaţi cu o lume care acum e mai deschisă decât oricând. Hoţii de la putere nu sunt în stare să vă spună cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu vă pot spune care e influenţa lui Schopenhauer în Sărmanul Dionis şi nici de ce este Eminescu un romantic întârziat. Foarte puţini o să vă spună cine a pictat Cina cea de taină şi de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca să facă un mare film. Ei vor şti doar să vă înveţe să furaţi. Iar calea asta, mai devreme sau mai târziu, se va înfunda şi ne va asfixia copiii.

Nu vă mai luaţi după ziare. Nu dau doi bani pe generaţia voastră, nu vă daţi seama? Pentru ei, cu cât sunteţi mai proşti, cu atât le va fi mai uşor să vă vândă orice căcat. Iar căcatul pe care îl veţi cumpăra va fi obţinut de la proşti, plătiţi pe măsură. Adică prost. Eleva porno este un exemplu. Nu citiţi ziarele. Citiţi câteva, cele care vă informează. Nu marşaţi la orice promoţie. Fiţi mai selectivi.

Nu fumaţi iarbă şi nu vă daţi în cap cu alcool, cu orice preţ. O să le daţi apă la moară incultilor şi hoţilor de la putere. Le va fi mai simplu să vă catalogheze drept o generaţie de distruşi, iar banii destinaţi salvării voastre, îi vor fura. E timp şi pentru iarbă, e timp şi pentru tequilla. Acum însă trebuie să învăţaţi, pentru că în curând nu va mai fi timp pentru asta, căci veţi intra în viaţă adânc de tot, şi e mai rău ca în junglă. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergaţi după bani cu orice preţ. Banii trebuie să vă fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie să fie cunoaşterea. Cu cât veţi şti mai multe, cu atât veţi fi mai înalţi. Orice carte citită, orice lecţie învăţată, se vor aşeza sub voi şi vă vor ridica deasupra celorlalţi. Veţi domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decât asta. Europa cumpără inteligenţă. România nu cumpără nimic pentru că hoţii nu construiesc, hoţii fură. Nu uitaţi că vă fură pe voi şi asta trebuie să va oprească. O să auziţi toată viaţa de Napoleon şi de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii voştri nu vor şti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteţi tineri. Nu vă gândiţi că sunteţi slabi. Puterea voastră stă în curăţenie. Sunteţi curaţi, n-au apucat să vă mânjească, dar dacă dintre voi nu se vor ridica luptătorii, o să vă împroaşte cu noroiul străzilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picătură de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie să schimbaţi asta. Care e calea? Să citiţi. Literatura universală o să vă înveţe să deosebiţi Binele de Rău. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toţi deosebesc Binele de Rău. Din prezentul amărâtei ăsteia de ţări nu puteţi învaţă Binele. Binele puteţi fi voi. Şi cu cât veţi fi mai mulţi buni, cu atât veţi sufoca răul. Nu e imposibil. Daţi scrisoarea asta mai departe. Deveniţi buni, mai buni, cei mai buni şi răspândiţi-vă precum lăcustele.

Nu-i invidiaţi pe oamenii cu bani. Nu vă faceţi modele din băieţii de bani gata, din băieţii de oraş. După treizeci şi nouă de ani le va rămâne doar o listă lungă de femei. Or trofeele astea sunt trecătoare. Când îmbătrâneşti şi trofeul tău va fi o babă. După asta vine singurătatea. Voi aveţi şansa să lăsaţi ceva în urma voastră. Banii nu sunt Calea. Priviţi unde ne-a adus setea de bani.

Nu vă resemnaţi, asta nu duce nicăieri. Capul plecat, sabia îl taie. Protestaţi, luptaţi, protestaţi. Cu scop, însă. Nu degeaba, că altfel se transformă în lătrat. Învăţaţi legile. Învăţaţi-vă drepturile. Atunci veţi şti când are cineva voie să vă legitimeze. Veţi şti cum să luptaţi, dacă veţi şti legile. Apoi o să vedeţi că legile sunt proaste. Şi veţi înţelege că trebuie să le schimbaţi. Pare greu şi cere timp. Dar, Doamne, voi aveţi timp şi pentru voi nimic nu e greu. Voi nu înţelegeţi că SUNTEŢI SCHIMBAREA? Dacă voi lăsaţi ţară asta pe mâna hoţilor, atunci, de-abia copii voştri vor mai avea o şansă! Căci şansă vine o dată la o generaţie. Noi am pierdut. Câţiva dintre noi, şi nu suntem puţini, vă putem ajuta. Noi suntem Fomila şi Setilă, dar voi sunteţi Harap-Alb. Alegeţi dintre voi pe adevăraţii lideri. Să-i alegeţi şi să nu-i invidiaţi. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar şi coşmarul. Vor fi salvatorii voştri, dar se vor pierde pe ei înşişi. Liderii trebuie să fie dintre voi. Şi trebuie să-i căutaţi de pe acum. Uitaţi-va unii la alţii în fiecare zi şi căutaţi-vă căpitanii. Altfel veţi pieri o dată cu noi. Şi atunci porţile libertăţii ne vor fi închise şi EI vor câştigă. Cine sunt ei? Ştiţi foarte bine. Îi vedeţi în ziare, în fiecare zi.

Salvaţi-vă! Salvaţi-ne! Este o singură cale! Lupta cunoaşterii!! Şi când veţi fi câştigat lupta cunoaşterii, de-abia atunci veţi cunoaşte să luptaţi cu adevărat!!!

Nu vă amăgiţi cu prezentul… Salvaţi-vă în viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceţi?

Sursa: http://tudorchirila.blogspot.ro/2009/03/scrisoare-catre-liceeni.html

Cunoscutul actor Mihai Gruia Sandu, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București, își exprimă public punctul de vedere în legătură cu istoria geto-dacilor, în emisiunea lui Daniel Roxin, Adevăruri Tulburătoare. 

Nevoia de a recupera adevărul, face ca un număr tot mai mare de personalități din mediul cultural și artistic românesc să-și spună părerea cu privire la neadevărurile  istorice perpetuate de generații.

Filmat în imagini alb-negru, spotul de numai 1 min, o prezintă pe Maia Morgenstern aşezându-se pe un scaun, la masă, având în spate exploatarea minieră de la Roşia Montană.

“Bună ziua, sunt Maia Morgenstern şi vreau să fac o donaţie celor care au neapărată nevoie de aur”, spune actriţa, pe măsură ce îşi scoate bijuteriile, iar din urmele cerceilor din urechi îi curge sânge.
“Poftiţi, domnilor, tot aurul meu. Numai lăsaţi-ne în pace”, încheie actriţa, ridicându-se de la masă.

Spotul se încheie cu mesajul “Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă, la fel şi o ţară” şi este realizat de Papaya Advertising pentru Campania Salvaţi Roşia Montană.

În vârstă de 50 de ani, Maia Morgenstern este una dintre cele mai cunoscute actriţe din România, pe plan internaţional, devenind celebră cu filmul lui Mel Gibson, din 2004, “The Passion of Christ” (“Patimile lui Hristos”), triplu nominalizat la Premiile Oscar.

Mesaj Anonymous pentru români

Florin Zamfirescu: “Roşia Montană e ţara mea. Cât oi trăi, eu am nevoie de ţara mea!”

După cum am observat în repetate rânduri, dl Zamfirescu este o conştiinţă înflăcărată a generaţiei sale de mari artişti, un patriot „de modă veche”, un „cetăţean” în sens clasic grecesc, căruia-i pasă de tot ce se întâmplă în ţara lui. Poziţia sa faţă de Roşia Montană face parte din arsenalul de luptă al salvatorilor şi este indiciul că trezirea publicului prin dezbateri este posibilă.

„Sunt Zamfirescu. Oi fi grec, fanariot, ce-oi fi… dar sunt român! Mă simt român!”

Maestre, aţi demonstrat în repetate rânduri, atât prin creaţia din sfera actoriei, cât şi prin declaraţii directe, că sunteţi un patriot incurabil. Ce este România pentru dumneavoastră?

România mea este un fel de pepinieră, un fel de loc cu mâzgă, cu bube, mucegaiuri şi noroi, cum zice Arghezi, de unde ies fel de fel de forţe, de energii, de nuferi, care însă nu pot trăi aici, nu se pot dezvolta. Vai de capul şi de zilele noastre! Ce blestemat este pământul ăsta, că nici o personalitate nu se poate realiza?! Vă închipuiţi ce se întâmpla cu Brâncuşi dacă rămânea în România? Ar fi murit nebun! A avut însă inteligenţa să se ducă dracului de aicea… Doar noi, ca actori, nu putem pleca, pentru că suntem cantonaţi în limba română. Am fost invitat, chemat, mi s-a propus, în 1979, când aveam exact 30 de ani, în Germania. Mi s-a spus aşa: „Actor ca tumneata Germania nu are. Rămâi aici, îţi dăm trei ani ajutor de şomaj, înveţi limba, faci pe dracu’n patru”…, dar eu n-am putut să mă duc, că n-am putut… cum zicea şi Nichita: patria mea e limba română. Aşa că am fost să plec, dar de ce să plec? Că avem şi aur, iată… Avem tot ce ne trebuie, am o casă frumoasă, avem femei frumoase, am copii frumoşi, am studenţi minunaţi, am public extraordinar, de ce să plec? Eu mă consider un om fericit, cu excepţia faptului că sunt înconjurat de nişte lepre, adică ne conduc nişte nemernici, uşor şantajabili, vânduţi… Nouă, românilor, nu ne e ruşine cu numele nostru de români. Pe mine mă cheamă Zamfirescu, pe tata, Zamfirescu, doar pe bunicul meu l-a chemat Zamfirache. Într-o discuţie cu Caragiale, bătrânul dramaturg i-a spus: „Termină, mă, cu Zamfirache ăsta, Zamfirache – Trahanache, pune-ţi şi tu Zamfirescu, ca oamenii…”. Asta-i: sunt Zamfirescu, oi fi grec, fanariot, ce-oi fi… dar sunt român! Mă simt român!

V-aţi exprimat de multe ori dezamăgirea faţă de dramatica situaţie politică şi economică din România. Episodul tipic pentru un cataclism în devenire este Roşia Montană. De ce vă dor lucrurile care se întâmplă acolo?

Eu vorbesc cu dumneavoastră pentru că nu mai dorm noaptea. Sunt implicat în mod exagerat. S-ar putea să nu fie chiar normal ce mi se întâmplă… Vorbesc noaptea în somn… Am visuri şi am speranţe şi am iluzii… şi-mi place ţara mea. N-am funcţii, nu urmăresc funcţii, nu sunt în nici un partid. Nu urmăresc nici un avantaj. Dar sunt revoltat până la Dumnezeu de ce se întâmplă în ţara asta. Adică noi împrumutăm miliarde de euro şi nu avem câteva milioane să facem forări la Roşia Montană? Noi nu putem, şi vine unul, de nicăieri, care are o firmă de apartament în Canada sau în paradisuri fiscale, şi ăla poate să facă ceva ce un stat nu poate?! Şi atunci mă întreb: când voiam să intrăm în UE, ce promisiuni am făcut, domnule? Sper să nu apuc să trăiesc să văd cum se vinde toată ţara asta… Decebal a pierit apărând Dacia, apărând limba dacă, cea care era mai veche decât a Imperiului Roman, a murit apărându-şi comoara. Pentru asta şi-a dat viaţa, pentru comoara de la Roşia Montană. Romanii pentru asta au venit, pentru aceeaşi comoară de la Roşia Montană. Şi iată că, peste aproape 2.000 de ani, bătălia se duce pentru aceeaşi comoară de la Roşia Montană.

Ce reprezintă Roşia Montană pentru dumneavoastră, maestre?

N-am fost la Roşia Montană, n-am de ce să mă duc… nu reprezintă ceva special câtă vreme ea există, e acolo, în inima ţării. Eu ştiu că Traian n-a venit cu mii de soldaţi să-l omoare pe Decebal, a venit pentru Roşia Montană. Poporul român s-a format din cauza Roşiei Montane. Dar să nu mă ameninţi că mi-o distrugi, că atunci iau foc, mă înscriu în rândul apărătorilor ei. Câtă vreme există, Roşia Montană n-are nevoie de noi. Dar când unelteşti s-o arunci în aer, atunci ai de a face cu mine! Eforturile atât de fabuloase pe care le face compania, ca să intre în posesia acestui tezaur, crede că noi nu le vedem? De ce, de 17 ani, nu pleacă de aici, orice ar fi? Cheltuie miliarde, dar nu se gândeşte să plece. E groasă rău de tot. Ei fac în aşa fel încât să nu le-o dăm! Să nu le dăm Roşia. Iar cei care au semnat până acum, atât cât au semnat, dacă se află şi cade socoteala, atunci să se aştepte la ţepe, cum zicea Băsescu, în piaţa Victoriei… Că sunt trei forţe: PSD, PNL, PDL… PNL, PDL, PSD… PDL, PSD, PNL… şi eu ce fac? Pe cine aleg să facă dreptate la Roşia Montană?

„Cei care refuză să se mute din Roşia Montană sunt eroi naţionali. Sunt oameni care apără România. Le-aş ridica statui”

Există un grup de roşieni care refuză să-şi vândă proprietăţile. Ei au împiedicat până acum dezvoltarea proiectului minier. Ce părere aveţi de lupta lor?

Sunt eroi naţionali! Cei care refuză să se mute din Roşia Montană, să-şi înstrăineze moşia, sunt eroi cu care mă mândresc. Nu ştiu ce le-aş face… le-aş ridica statui. Sunt oameni care apără România. Graţie lor, timp de un deceniu şi jumătate, corporaţia a fost umilită şi nu mai ştie pe unde să scoată cămaşa.

Guvernanţii încearcă pe toate căile să înşele vigilenţa opiniei publice, strecurând amendamente periculoase, cu dedicaţie pentru compania minieră, în noua lege a minelor. Cum comentaţi?

Mă uit la Ponta, care e de-o vârstă cu fiul meu. E tânăr, dar deja e de-al lor… vândut tot, pervertit cu totul… şi speram în tineri! Dar Ponta îi mai rău ca Iliescu. Credeam în el, am declarat acum un an: „Eu cred în Victor Ponta!”. Azi mulţi mă acuză. Zic: „credeam!”. Dar m-a dezamăgit profund. A venit cu o promisiune şi acum susţine invers! Păi, ce a făcut Ponta cu proiectul Roşia Montană e mult peste ce a făcut Băsescu, atunci când ne-a păcălit pe noi, profesorii, de l-am votat în 2009. Ponta s-a „tăbăcit” prea de timpuriu, a început prea devreme să-i ignore pe tinerii ieşiţi în stradă să protesteze. În general, sunt consternat de modalitatea de a se spune minciuni în public, fără jenă, fără nici un soi de sentiment de pudoare din partea guvernanţilor. Aceşti guvernanţi au un fel de a face politică minţindu-ne în faţă. Adică, eu îl întreb pe om, pe Ponta: de ce faceţi ce faceţi la Roşia Montană? Şi el răspunde că trebuie să dăm de lucru. Că trebuie să folosim resursele ţării. Şi eu îi spun: păi, omule, nu în felul ăsta le foloseşti, vânzându-le. Construieşte fabrici speciale şi prelucrează-le, procesează-le, fă-le piese pentru telefoane inteligente, pentru computere, pentru avioane şi rachete… Obligă-i pe investitorii ăştia, care se laudă cu locurile de muncă, să ridice aceste unităţi de producţie. Să se asocieze cu parteneri specializaţi în tehnologia înaltă, care ar fi interesaţi, deoarece ar avea materia primă sub nas şi forţa de muncă bine calificată… S-ar întoarce mulţi ingineri români din străinătate. Doar se ştie că, într-o tonă de telefoane mobile inteligente, se găsesc piese din aur cântărind circa 300 de grame. Piesele alea fabrică-le aici, mă, polician român! Câştigă şi ei, câştigăm şi noi…

„Cei care strigă la Roşia Montană că vor locuri de muncă au devenit, fără să vrea, Sirena lui Roaită”

Legea Roşiei Montane a fost respinsă de parlament; ce urmează? Care sunt problemele pe care guvernanţii le ignoră voit?

Problema primă la Roşia Montană nu este ecologia. Problema primă este patrimoniul arheologic. Lucrurile se pun aşa: vezi, Doamne, dacă Gabriel Resources ar găsi o soluţie să înlocuiască cianura, atunci noi am fi de acord să-i lăsăm să-şi facă de cap în munţii noştri. Păi noi nu dorim asta! Dacă se distrug vestigiile daco-romane, atunci să nu se facă nimic deocamdată. Dar ei nu-ţi răspund decât peste umăr, ca nişte trădători de ţară. Când îi vedem şi pe nemernicii ăia de afară, cât de porniţi sunt să deschidă mina, ca nişte câini turbaţi care au apucat un hoit şi nu-l mai lasă…, ei, bine, ei cred că noi nu ne imaginăm ce urmăresc? Păi cu cât ei se chinuie mai mult să pătrundă aici, cu atât ne dăm seama că e ceva de mare valoare; mă gândesc la zăcămintele de titan, de telur, de galiu. Dar ei cred că nu ne-am dat seama şi îşi imaginează că mâine vor putea spune: ohă-hăă, s-a dus, s-a luat, bai, bai, români, gata… Credeţi că au luat cu sutele de tone de minereu, vapoare întregi, şi l-au dus prin Australia şi au scos de acolo ce au scos nu ştie nimeni, nici SRI-ul, credeţi că au luat minereul ăsta degeaba? Păi, netrebnicii din guverne, care au acceptat, ce merită? ştreangul opiniei publice.

Emil Constantinescu a fost vinovatul numărul unu. Ca geolog trebuia să ştie ce poartă munţii metaliferi din Apuseni şi ce reprezintă ei pentru ţară. Mai mult, cât de contradictorii ar fi preşedinţii între ei, adică Constantinescu şi Iliescu, Iliescu şi Băsescu, toţi au fost şi sunt de acord cu vânzarea Roşiei Montane. Dom’le, oamenii ăştia sunt de acord cu vânzarea de ţară! (strigă). Vorbesc mai tare, sperând să mă înţeleagă publicul. Îmi vine să urlu! Trăim într-o perioadă în care minciuna e la faţadă. Şi noi întrebăm una, şi ei răspund alta. Ne arată câte un muncitor nenorocit, înfometat; ei opresc dezvoltarea alternativă, fac zonă monoindustrială la Roşia Montană şi îi strâng cu uşa pe vreo câţiva, ca să urle. Adică bieţii oameni au dreptate când urlă; compania şi primăria i-au înfometat, iar ei au devenit, fără să vrea, Sirena lui Roaită! Ce să mai vorbim? Roşia Montană e ţara mea. Cât oi trăi, eu am nevoie de ţara mea!

Sursa: http://www.cotidianul.ro/florin-zamfirescu-rosia-montana-e-tara-mea-cat-oi-trai-eu-am-nevoie-de-tara-mea-227675/

Televiziunea franceză France 5 a realizat un film excepţional despre ţara noastră, intitulat  România, surâsul estului.

Documentarul a fost difuzat în cadrul emisiunii  Echappees belles (Escapade frumoase) şi a fost filmat în Bucureşti, Braşov, în munţii Carpaţi şi în Mamaia.