Antivirale, antibacteriene și imunostimulatoare, lămâile se prezintă cu numeroase beneficii pentru sănătate. Surse generoase de compuși chimici vindecători, fructele galbene și acrișoare, venerate în trecut de egipteni, îmbunătățesc imunitatea, întăresc vasele de sânge, vindecă pielea și blochează dezvoltarea celulelor canceroase.

Cele mai cunoscute beneficii pentru sănătate ale lămâilor sunt cele antivirale, antibacteriene și imunostimulatoare, însă acestea și-au dovedit eficacitatea și în diete, constituind un bun digestiv și detoxifiant pentru ficat. Bogate în acid citric, calciu, magneziu, vitamina C, bioflavonoide și pectine, lămâile întăresc imunitatea, și luptă eficient împotriva infecțiilor.

Folosite sub orice formă, ca suc, în salate, în ceai, ca dressing, cataplasmă, beneficiile acestor fructe miraculoase sunt cu adevărat surprinzătoare.

Scade riscul de apariție a calculilor renali

Cantitatea bogată de acid citric din lămâi reduce excreția de calciu și ajută la prevenirea formării pietrelor la rinichi. Pentru a scădea riscul de apariție a calculilor renali, este recomandat consumul zilnic a doi litri de limonadă, preparată cu suc proaspăt de lămâie și cu cât mai puțin zahăr posibil.

Vindecă acneea 

Vitamina C din lămâie oferă strălucire pielii și distruge bacteriile responsabile de apariția acneei.

Pe lângă obiceiul de a bea limonadă dimineața, specialiștii recomandă aplicarea sucului proaspăt de lămâie pe acnee, cu ajutorul degetului sau unui tampon de vată, lăsând să acționeze peste noapte. Dimineața se clăteşte cu apă.

Un alt remediu în tratarea acneei constă în amestecul unei părți de zeamă de lămâie proaspăt stoarsă cu o parte apă cu miere. Se pune amestecul pe zonele afectate, se lasă o jumătate de oră și se clăteşte. Tratamentul se repetă de 2 ori pe zi, dimineața și seara.

Vindecă aftele

Proprietățile antibacteriene și antivirale ale lămâii accelerează procesul de vindecare în cazul aftelor. Se amestecă sucul de lămâie cu apă caldă și se clăteşte gura cu lichidul rezultat, repetând procedeul de 3 ori pe zi. Este posibil ca odată cu contactul dintre lămâie și afte, să se producă o senzație de arsură, însă fără nici un motiv de îngrijorare.

Întărește venele

Bogat în bioflavonoid, un grup de substanțe chimice antioxidante de origine vegetală (rutin), sucul de lămâie întărește pereții venelor și ai capilarelor, reducând durerea – iar în unele cazuri, chiar și apariția venelor varicoase.

Protejează împotriva cancerului de sân

În prezent, cercetătorii studiază potențialele beneficii ale limonenei, o substanță chimică localizată în coaja de lămâie și în membranele de culoare albă de sub ea. Se presupune că aceasta prezintă o semnificativă acțiune antitumorală, acționând benefic în tratamentul cancerului, îndeosebi al celui mamar.

Scade febra

Pentru combaterea febrei din pricina răcelii, se stoarce sucul de la 1-2 lămâi, se amestecă cu apă fierbinte și miere, și se consumă. Procedeul se repetă la fiecare 2 ore, până când febra începe să cedeze.

Pentru durerile în gât, în această limonadă, mierea va fi înlocuită cu o linguriță de sare marină. Se face gargară cu acest lichid, de 3 ori pe zi. După gargară, se poate înghiți sucul.

Vindecă bătăturile

Peste bătături se aplică o felie groasă de lămâie, se împachetează, se strânge bine zona cu ajutorul unei folii și se lasă peste noapte. Este important ca lămâia să se afle în contact doar cu bătătura. În caz contrar, poate cauza arsuri pielii normale.

Sursa: http://topremediinaturiste.ro/beneficiile-uimitoare-ale-sucului-proaspat-de-lamaie/#

A venit vremea cireşelor şi puţini cunosc câte efecte miraculoase au atât fructele, cât şi codiţele lor pentru sănătatea noastră. De aceea, astăzi vă prezentăm toate informaţiile legate de beneficiile pe care aceste fructe le aduc celor aflaţi în suferinţă.

Cireşii sunt arbori fructiferi cultivaţi în toate regiunile ţării, la câmpie, deal şi în zona de munte, până la altitudinea de 1.000 m. În stare sălbatică, cireşul creşte spontan prin păduri, tufişuri, coaste însorite, grohotişuri, preferând soluri uşoare, nisipoase, reavene, aluvionare, brun-roşcate şi cernoziomuri. Denumirea ştiinţifică a cireşului este Cerasus avium – sin. Prunus cerasus. În România există 3 varietăţi de cireş, cu peste 25 de soiuri cultivate.

Cultura cireşului este cunoscută de peste 2.500 de ani, la început în Asia, între Marea Neagră şi Marea Caspică, de unde a trecut în Europa. În stare sălbătică se întâlneşte în China, Iran, Turkestan, Caucaz, Crimeea, Turcia, Africa de Nord şi sud-estul Europei.

Cireşul este un arbore impozant, înalt de 10-20 de metri, cu rădăcini puternic ramificate, cu trunchiul drept, scoarţa netedă, brun-cenuşie, ce se exfoliază în fâşii circulare, frunze alungit-ovale şi flori albe.

Înflorirea are loc în lunile aprilie-mai, iar fructificarea începe în mai-iunie, în funcţie de particularităţile soiului. Cireşul cultivat trăieşte 25-40 de ani, iar cel sălbatic ajunge până la 100 de ani.

În scopuri terapeutice se folosesc fructele bine coapte, intens colorate şi neatacate de dăunători. Îm paralel, se colectează, separat, codiţele fructelor, care se usucă la soare în strat subţire. Pentru a evita mucegăirea sau brunificarea, codiţele se întorc în fiecare zi şi se păstrează în pungi de hârtie. În aceste condiţii, codiţele vor avea gust amărui-astringent şi culoarea brun-verzuie.

Fructele de cireş au o valoare energetică redusă, cuprinsă între 43-89 kcal/100 g fructe proaspete, în medie 57 kcal/100 g. Conţin o mare diversitate de componente nutritive, între care pot fi menţionate: 6-15% zaharuri (mai ales levuloză asimilabilă de către diabetici), acizi organici (îndeosebi acid salicilic), proteine, pectine, caroten, saponine, flavonoizi, vitamine (C, A, B1, B2, E, PP) şi o cantitate optimă de săruri minerale, îndeosebi potasiu (220 mg%), precum şi Ca, P, Mg, Fe şi unele microelemente absolut necesare în terapia umană (Zn, Cu, Mn, Co). Mare importanţă are acidul elagic, care anihilează efectele unor substanţe cancerigene, naturale sau sintetice, prevenind astfel incidenţa cancerului.

Proprietăţile terapeutice şi acţiunile specifice

Cozile de cireşe au puternice efecte diuretice datorită conţinutului ridicat de săruri de potasiu şi flavonoide. În plus, s-au constatat şi proprietăţi astringente şi antidiareice (datorită conţinutului în taninuri), apoi proprietăţi depurative, antifebrile şi antiinflamatoare renal.

Pentru aceste proprietăţi, ceaiul din cozi de cireşe sau vişine este mult recomandat în:

– afecţiuni renale (litiază urică, pielite, nefrite, pielonefrite, cistite, uretrite, retenţie urinară, colici renali, infecţii renale, hidropizie);

– afecţiuni ale aparatului digestiv (diaree, ascită);

– reumatism, gută, artrite;

– prevenirea aterosclerozei şi pericarditei;

– tratarea edemelor şi a celulitei.

Forme de utilizare

– decoct preparat dintr-un pumn de codiţe uscate la 600 ml apă rece; se fierbe 10 minute la foc mic, se infuzează acoperit 20 de minute, se îndulceşte şi se bea călduţ între mese, prin fracţionare în 3-4 reprize în cursul zilei, având efect în tratarea durerilor de rinichi provocate de litiază renală. Efectul diuretic se măreşte în cazul când se asociază cu frunze de merişor, mesteacăn, coada-calului, teci de fasole, mătase de porumb şi seminţe de măceş. Pentru a îmbunătăţi gustul, ceaiul strecurat se toarnă fierbinte peste 250 g cireşe proaspete sau mere tăiate în felii, ţinându-se vasul acoperit încă 20 de minute. Fructele se zdrobesc prin presare, se amestecă cu ceaiul şi se bea cu mare plăcere;

– infuzia din cozi de cireşe neîndulcită se bea contra tusei, la dureri de stomac şi lumbago, precum şi în boli de rinichi.

În uz extern, se fac băi de mâini şi picioare cu decoct din cozi de cireşe (un pumn de cozi uscate la un litru apă clocotită); se fierbe 5 minute, se infuzează acoperit 10 minute şi se fac două băi pe zi.

– fructele de cireş prezintă efecte diuretice, laxative, depurative, detoxifiante, antianemice, hemostatice, sedative, antimigrenoase, diaforetice, antigripale, hipotensoare, antireumatismale, remineralizante, energizante fizic şi psihic, tonice, reconfortante, răcoritoare.

Consumul de fructe are efecte vindecătoare în:

– boli ale aparatului digestiv (constipaţie, gastrite, atonie hepatică, vome, colite de fermentaţie şi de putrefacţie, hepatite cronice, litiază biliară, dureri de stomac, gastroenterite). Un rol important al fructelor constă în favorizarea digestiei ca urmare a normalizării tranzitului intestinal.

Infuzia din fructe uscate (o lingură la 250 ml apă clocotită) se mai fierbe 1-2 minute, se infuzează acoperit 10-15 minute, se strecoară şi se beau 3 căni pe zi, cu recomandare la persoanele care suferă de colite de fermentaţie, litiază biliară, ateroscleroză, obezitate şi pentru prevenirea bătrâneţii.

În uz extern, se aplică fructe zdrobite sub formă de cataplasmă pusă pe frunte, pentru tratarea stărilor de ameţeli, migrene şi dureri de cap. Cataplasma aplicată pe obraz şi gât, sub formă de mască cosmetică, redă elasticitatea pielii prin efecte tonice, revigorante şi vitaminizante. În plus, combate petele de bătrâneţe, pecingine, pistrui şi crăpături ale pielii.

Recomandări pentru soiurile timpurii

Întrucât sunt mai puţin dulci, cireşele de la soiurile timpurii pot fi considerate ca un panaceu universal în tratarea unor boli metabolice (diabet zaharat, colesterol ridicat, obezitate, celulită):

– boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, ateroscleroză, insuficienţă cardiacă, arterită);

– afecţiuni respiratorii (tuse, gripă, stări febrile, faringită, laringită, bronşite, pleurezie, favorizarea transpiraţiei);

– afecţiuni renale (litiază, nefrită, uretrită, catar urinar, cistită, ciclu menstrual abundent);

– artrite, reumatism, dureri lombare şi gută;

– combaterea anemiei, demineralizării organismului şi creşterii întârziate la copii;

– eliminarea toxinelor din organism;

– acţiune tonică pentru sistemul nervos şi vitalizantă a organismului;

– combaterea obezităţii şi celulitei (se consumă două zile pe săptămână 0,5-1 kg vişine, fără alte alimente);

– prevenirea şi întârzierea procesului de îmbătrânire.

Posibilităţi de conservare a fructelor

Consumul fructelor se face atât în stare proaspătă, cât şi sub diferite preparate culinare (compoturi, sucuri, siropuri, dulceţuri, gemuri):

– sucul din fructe, obţinut prin presarea cireşelor proaspete, se consumă câte 2-3 căni pe zi, fiind un adjuvant de calitate în combaterea colitelor de fermentaţie, dureri intestinale, hepatite cronice, litiază biliară, sechele după hepatite şi pentru dezintoxicarea sângelui;

– compotul de cireşe este un bun remediu pentru stările de indigestie, mai ales la copii şi persoane în vârstă;

– siropul de cireşe, preparat dintr-un kg suc de fructe şi 1,5 kg zahăr, se consumă diluat cu apă minerală sau plată şi este o excelentă băutură răcoritoare, cu efecte antifebrile, reconfortante, antianemice şi cu acţiuni în stimularea creşterii întârziate la copii, precum şi în menţinerea tinereţii;

– dulceaţa de cireşe este indicată în caz de indigestie la bătrâni şi copii.

Sursa: http://ziarullumina.ro/nestiutele-proprietati-terapeutice-ale-cireselor-27627.html

Socul este un arbust sau mic arbore, înalt până la 5 m. Trunchiul şi ramurile bătrâne sunt acoperite cu o scoarţă cenuşie sau brun cenuşie, iar ramurile tinere sunt verzi. Tulpina are măduvă abundentă. Frunzele sunt opuse, imparipenat compuse din 5-7 foliole oval lanceolate, cu vârf acuminat şi marginea dinţată. Florile mici, albe sau slab gălbui, sunt grupate în inflorescenţe umbeliforme, sunt hermafrodite, pentamere, corola este rozacee, iar fructul o drupă baciformă.

Etimologia denumirii

Denumirea științifică a socului este Sambucus nigra. Cuvântul Sambucus derivă de la grecescul sambyke=instrument muzical, făcut din ramurile acestei plante. După alţii, ar deriva din cuvântul dacic seba=soc. Cuvântul nigra provine din latinescul nigra=negru, făcând aluzie la culoarea neagră a fructelor mature.

Locurile de creştere ale socului

Creşte prin sate, pe lângă case şi garduri, prin pădurile de deal şi câmpie, în luminişuri sau la marginea pădurilor. Se întâlneşte din zona de deal şi câmpie, până în partea inferioară a munţilor. Înfloreşte în lunile iulie şi august.

Recoltarea socului 

În scopuri medicinale se utilizează florile recoltate la începutul înfloririi, cand 75 % din flori sunt înflorite. Recoltarea se face pe timp frumos, după ce se ridică roua tăind cu foarfeca sau cuţitul întreaga inflorescenţă imediat de sub locul de ramificare. Inflorescenţele recoltate se pun la uscare la soare puternic, care le păstrează culoarea alb-crem, cu florile în sus, într-un singur strat, pe rame acoperite cu hârtie. Produsul obţinut are miros plăcut aromatic, iar gustul este la început dulceag, apoi iute.

Acţiunea farmacologică a Socului

Sudorifică (provoacă transpiraţie abundentă) ajutând la scăderea temperaturii. Florile de soc au de asemenea proprietăţi diuretice, laxative şi galactogoge. Sub formă de extract slab alcoolic au proprietăţi antinevralgice. Extern, ca antiseptic.

Întrebuinţări ale Socului

În gripă, în răceală, bronşită, contra tusei şi în general în afecţiunile aparatului respirator. Prin diureza pe care o produce se recomandă în reumatism, boli de rinichi şi de vezică. Ceaiul de flori de soc măreşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează și scade tensiunea. Având proprietăţi laxative şi ajutând la eliminarea apei din ţesuturi, se foloseşte ca medicament natural (ceaiul) în obezitate. Pentru aceleaşi motive se recomandă în constipaţiile de natură nervoasă.

Extern, sub formă de băi sau cataplasme, este indicate în furuncule, abcese, arsuri, flictene, având proprietatea de a fluidifica puroiul de a calma durerile, făcând să dea înapoi umflătura. Sub formă de băi fierbinti se utilizează contra reumatismului.

Prepararea şi utilizarea Socului

Sub formă de infuzie 5-8 % din care se beau 3 ceşti de ceai pe zi. Sau intern: infuzie 2 linguriţe de flori la 250 ml apă clocotită, se beau 3 ceaiuri călduţe pe zi.

Ca laxativ: infuzie: 1-2 linguriţe la 200 ml apă clocotită; se ia seara la culcare. Extern, infuzie: cantitatea de flori se dublează; se întrebuinţează sub formă de băi sau cataplasme în furuncule, abcese, arsuri şi umflături.

Contraindicaţii: Nu se utilizează florile proaspete: aplicate ca atare pe piele sau pe mucoase produc eriteme (roşeaţa pielii)

Tratamente din tradiţiile populare

Ceaiul din flori se lua contra tusei şi afecţiunilor aparatului respirator. Se bea în loc în apă şi de cei bolnavi de astm. Se mai lua pentru domolirea durerilor de stomac sau de ficat şi vezicula biliară. Din flori se făceau perinuţe, care se înfierbântau şi se puneau calde la orbalţ.

Frunzele crude se puneau pe bube şi pe stomac pentru dureri. Cu decoctul lor se spălau umflăturile, boabele negre se puneau în palincă şi se luau la friguri, ceaiul din boabe se bea contra vătămăturii.

Sursa: http://decostyle.mayra.ro/legume/plante-medicinale/socul-si-efectele-sale-terapeutice/145/

Ceapa roșie este un adevărat medicament al casei, utilă în mod deosebit în perioada iernii, când suntem mai vulnerabili la gripă și răceli, sau mai sensibili la unele afecțiuni pe care frigul le accentuează.

Ceapa roșie conține cantități mult mai mari de antioxidanți (flavonoide și polifenoli) decât ceapa albă și galbenă. Din păcate, cea mai mare cantitate de antioxidanți se regăsește în coaja pe care noi o dăm jos. Experții spun că o ceapă roșie pierde circa 75% din conținutul de antociani și aproape 20% din conținutul de quercetină prin decojirea excesivă.

Ceapa Roșie – Medicamentul Casei

Conține vitamina C, vitamine B, calciu, magneziu, fosfor, zinc, fier, acid folic și numeroși antioxidanți. Flavonoidele sunt însă responsabile în mare parte pentru activitatea antioxidantă, imunostimulatoare și anticancerigenă raportată în studiile științifice.

♣ Îmbolnăviri de tot felul 

Ceapa este unul din acele alimente care trebuie consumate zilnic, datorită efectelor tonice, profilactice și terapeutice remarcabile pe care le are. Încercați să mâncați câte 1 ceapă roșie mică în fiecare zi și veți fi ferit de o mulțime de boli.

♣ Atac de panică, insomnie

Ceapa roșie are efecte calmante deosebite, prin care poate ajuta la liniștirea crizelor de nervi sau potolirea unui atac de panică. Metoda este simplă: zdrobiți cu pumnul o ceapă roșie mică și inhalați mirosul puternic pe care îl emană.

Pentru purificarea aerului din cameră și alungarea microbilor, pentru îmbunătățirea respirației și dobândirea unui somn liniștit, tăiați o ceapă în sferturi și așezați-o pe un șervețel lângă pat, aproape de pat. Sau puteți pur și simplu mânca puțină ceapă roșie la cină.

♣ Răceală, tuse, dureri în gât

Un leac eficient pentru răceală și simptomele asociate acesteia este siropul de ceapă roșie. Se iau 3 cepe roșii, se toacă mărunt, apoi se pun la fiert cu 150 ml de apă și puțin zahăr brun. Se lasă 5 minute la fiert, apoi se strecoară și se consumă câte 4-5 lingurițe din siropul răcit.

Triburile străvechi foloseau sucul de ceapă în combinație cu miere pentru tratarea tusei și răcelii la copii. Aceștia amestecau 1 linguriță de suc crud de ceapă cu 1 ½ linguriță de miere de albine și lăsau acest amestec la macerat 3-4 ore, după care dădeau siropul copilului bolnav.

♣ Sinuzită

Zdrobiți 2 cepe roșii și puneți-le la fiert cu tot cu coajă într-un vas cu 1 litru de apă. Lăsați să fiarbă 5 minute, apoi faceți o inhalație cu aburii fierbinți, 10-15 minute, seara, înainte de culcare.

♣ Dureri de cap

Un remediu la îndemână atunci când ne doare capul sau avem o migrenă este cataplasma cu ceapă roșie. Tăiați o ceapă rondele și așezați-o pe o bucată de pânză sau tifon lungă. Legați capul cu pânza și lăsați-o să-și exercite efectul calmant preț de câteva minute.

♣ Dureri articulare și reumatice, gută, inflamații

Ceapa roșie are efecte analgezice și antiinflamatoare. Procedați astfel: tăiați o ceapă roșie felii (rondele). Înfășurați-o într-o bucată de tifon și încălziți compresa pe un capac pe bain-marie. Când s-a înfierbântat, aplicați-o pe locul dureros.

Sursa: http://www.ganduridinierusalim.com/ceapa-rosie-un-medicament-valoros-din-casa-cum-sa-o-folosesti-in-scop-terapeutic/

Ai o viaţă agitată, stresată şi eşti mereu în mişcare? Probabil ai acumulat o mulţime de stres, iar asta îţi poate afecta în timp şi sănătatea. Tensiune, nervozitate, stres, toate acestea dispar cu ajutorul dafinului.

Ai nevoie de doar o frunză de dafin uscată ca să scapi de toate acestea. Pune-o într-o scrumieră sau pe o farfurie şi las-o să ardă uşor. Zece minute mai târziu, camera va fi plină de fum parfumat şi cu efect terapeutic. Este dovedit ştiinţific că frunzele de dafin prin ardere, elimină substanţe care ajută la relaxare.

Inhalarea acestui fum îţi va relaxa corpul, te va detensiona şi îţi va induce o stare de bine. Urmează acest procedeu câteva seri la rând şi te asigur că în fiecare dimineaţă te vei trezi odihnit, relaxat şi pregătit să faci faţă cu brio oricăror provocări.

BENEFICIILE DAFINULUI

Frunzele de dafin au o aromă plăcută, datorită uleiurilor volatile pe care le conţin. Bogate în antioxidanţi şi substanţe antibacteriene şi antiinflamatorii, frunzele de dafin sunt indicate în preparatele culinare, aducând beneficii atât în procesele de digestie, cât şi pentru întregul organism.

Frunzele de dafin pot fi consumate proaspete, din grădină sau uscate. Cele proaspete sunt mult mai aromate şi gustoase. Frunzele de dafin se potrivesc aproape în toate preparatele cu carne, dar şi în sarmale vegetariene sau în tot soiul de murături şi legume în oţet.

Frunzele de dafin nu ar trebui să lipsească din bucătăria noastră. Ele îmbunătăţesc digestia. Frunzele de dafin se folosesc adesea în preparatele cu carne, în sarmale, tocmai pentru că îmbunătăţesc digestia preparatelor grase, cu carne tocată sau prea complexe.

Frunzele de dafin reduc balonarea. Un tratament excelent al balonării îl reprezintă infuzia frunzelor de dafin (o mâna de frunze la un litru de apă fierbinte). Consumul frunzelor de dafin în mâncare ajută de asemenea la reducerea senzaţiei de balonare care apare după masă.

Frunzele de dafin tratează durerile articulare şi reumatismale. Frunzele de dafin se folosesc macerate în ulei de dafin combinat în raport 1:3 cu ulei de cătină. Acest ulei se aplică în fiecare seară pe articulaţiile dureroase şi se acoperă cu un prosop fierbinte. Prosopul se poate schimba de mai multe ori, până ce pielea devine uşor roşie.

Sursa: http://ortodoxia.rol.ro/arde-o-frunza-de-dafin-in-camera-si-vezi-ce-mare-minune-se-va-intampla-969204.html

Permite-mi să-ţi împărtăşesc 14 utilizări neaşteptate ale bicarbonatului de sodiu pe care, mai mult ca sigur, vei dori să le încerci:

1. Foloseşte bicarbonatul de sodiu pentru o piele mai fină

Înainte de a-ţi face baie, adaugă în cadă o jumătate de cană de bicarbonat de sodiu. Acesta îţi va face pielea mai fină şi mai netedă.

2. Una dintre întrebuinţările neaşteptate ale bicarbonatului: poate fi utilizat ca deodorant

Pune 3 linguri de bicarbonat într-un vas şi adaugă 3-5 picături din uleiul esenţial pe care îl preferi (eu prefer uleiul esenţial de trandafir sau de lavandă), amestecă-le şi deodorantul este gata. Aplică-l cu buretele de la pudra de faţă sau cu o pensulă, la subraţ. Acesta va neutraliza în mod eficient mirosul neplăcut.

3. Poţi folosi bicarbonatul de sodiu ca exfoliant pentru ten

Amestecă în palme 1 lingură de bicarbonat cu 2-3 linguri de apă şi masează-ţi uşor tenul cu pastă obţinută timp de 1 minut, cu mişcări circulare şi apoi clăteşte. Acest exfoliant delicat îţi va face pielea mai fină şi mai netedă. Mie îmi place să folosesc acest amestec o dată sau de două ori pe săptămână.

4. Bicarbonatul de sodiu, exfoliant pentru corp

Amestecă 3 linguri de bicarbonat cu 1 lingură de fulgi de ovăz şi 3 linguri de apă. Vei obţine un exfoliat uimitor, hidratant şi revigorant. Freacă-te cu această pastă pe tot corpul, cu mişcări circulare, şi apoi spală-te cu apă călduţă. Acest exfoliant te va ajuta să îndepărtezi celulele moarte de la suprafaţă pielii, iar pielea ta va deveni ca cea a unui bebeluş, moale şi foarte fină. Poţi folosi acest exfoliant şi pentru faţă, dar ai grijă să nu freci prea tare.

5. Şampon

Pune bicarbonat de sodiu în şamponul preferat şi vei obţine un şampon purificator uimitor, care îţi va curată părul de resturile pe care produsele de styling le lasă în urmă lor. Amestecă o lingură de bicarbonat cu o lingură din şamponul preferat şi spală-ţi părul cu amestecul obinut. După ce îl vei clăti cu atenţie, vei observă că părul tău va deveni foarte curat şi mai uşor de aranjat. Cu toate acestea, nu este un şampon pe care îl foloseşti zilnic. Este bine să-ţi speli părul cu acest şampon cu bicarbonat de sodiu o dată sau de două ori pe lună. Pentru un rezultat similar te poţi spală doar cu bicarbonat şi apă – asta este una dintre cele mai populare utilizări ale bicarbonatului de sodiu.

6. Apă de gură

Pentru a obţine uşor o apă de gură cu bicarbonat de sodiu, amestecă o linguriţă de bicarbonat de sodiu cu 3 picături de ulei esenţial de mentă (sau de eucalipt) într-un pahar de apă. Apa ta de gură este gata! Îţi va împrospăta respiraţia şi va înlătura bacteriile.

7. Cum să-ţi albeşti natural dinții?

Ei bine, sunt două modalităţi prin care ne putem albi dinții în mod natural. Poţi pur şi simplu să pui bicarbonat pe periuţă de dinţi şi să te speli ca de obicei, însă eu prefer o varianta uşor diferită, şi anume: pune pasta ta preferată de dinţi pe periuţă, presară puţin bicarbonat de sodiu deasupra (acesta se va lipi de pastă de dinţi) şi spală-te pe dinţi cu acest amestec. Perie-ţi dinții delicat, cu mişcări circulare timp de 2 minute. Acest amestec nu se foloseşte zilnic. Poţi să-l foloseşti 2-3 zile pentru a-ţi albi dinții, apoi revin-o la ritualul obişnuit. De asemenea, ţine cont că această pastă nu e bună dacă ai dinţi sensibili. Este bine să ceri sfatul unui profesionist dacă vrei să-ţi albeşti dinții.

8. Încă un exfoliant facial

Amestecă o lingură de miere organică (însă asigura-te că nu eşti alergică la ea) cu o lingură de bicarbonat, mixează-le până se obţine o pastă (dacă este prea lipicioasă, adaugă puţină apă); apoi, delicat, masează-ţi faţa cu mişcări circulare cu acest amestec, timpt de 1-2 minute. Acest exfoliant îţi va curața tenul, eliminând celulele moarte; de asemenea, are proprietăţi antibacteriene datorită mierii.

9. Poţi curată pensulele de machiaj cu ajutorul bicarbonatului

Acesta te va ajuta să elimini uleiurile şi surplusul de la produsele cosmetice. Amestecă o linguriţă de bicarbonat cu o ceaşcă de apă. Înmoaie pensulele de make-up în soluţia obţinută, apoi clăteşte-le cu apă şi lasă-le la uscat.

10. Creează-ţi propriii săculeţi parfumaţi pentru a împrospăta aerul

Amestecă 2 linguri de bicarbonat de sodiu cu 3-5 picături de ulei esenţial după preferinţe (lavandă, iasmin, trandafir etc) şi pune acest mixt într-un săculeţ. Apoi, aşază-le oriunde doreşti şi bucură-te de mirosul plăcut. Dacă alegi uleiul esenţial de lavandă, plasează săculeţul în dormitor – lavandă îţi va oferi un somn plăcut şi relaxant.

11. Una dintre cele mai cunoscute utilizări ale bicarbonatului de sodiu – spală fructele şi legumele cu el. Este natural, uşor şi eficient.
12. Adaugă o linguriţă de bicarbonat în vază cu flori, acesta va păstra florile proaspete mai mult timp.
13. Dacă ai o erupţie cutanată, o muşcătura de insectă sau o înţepătură de albină, freacă locul cu bicarbonat de sodiu, şi îţi va trece.
14. Dacă ai măseaua inflamată, foloseşte bicarbonatul de sodiu ca apă de gură (o linguriţă de bicarbonat + o jumătate de cană de apă). Durerea se va diminua.

Sursa: http://www.sanatatesistaredebine.ro/ingrijirea-corpului-12/14-intrebuintari-neasteptate-ale-bicarbonatului-de-sodiu-pentru-frumusete-si-sanatate-281.html

Se spunea că are o forță egală cu a soarelui și de asta romanii au botezat-o “Chelidonium”, “darul cerului”, iar vracii o culegeau numai în crucea zilei, când soarele era în zodia Leului.

Rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecțiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecțiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale

Preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive. Extern, are acţiune: antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă, antitumorală.

Indicaţii terapeutice

Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.

Spasmele digestive – sunt eficient combătute de către tinctura de rostopască, din care se iau câte 3-4 lingurițe pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar spasme, anumite substante contțnute de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt musculatura netedă a tubului digestiv.

Dischinezia biliară – un grup de cercetători români, conduși de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepționale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează pulberea, câte un vârf de cuțit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient și pentru prevenirea litiazei biliare.

Indigestia și dispepsia – conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni.

Migrena biliară, migrena în general – se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră, bila este drenată, durerile de cap și senzatia de greață dispar, la fel ca și sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei.

Pancreatita – iată o rețetă care face adevărate minuni în această afecțiune periculoasă și greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată și mărunțita se opăresc cu un litru de apă clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora șase seara și să se strecoare la șase dimineața, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.

Boli de ficat– ceea ce medicina populara știe dintotdeauna, a fost confirmat și pe cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei.

Herpesul bucal și herpesul genital – se combat eficient, atât intern, cât și extern, cu ajutorul tincturii de rostopască. Intern, se administrează câte o linguriță de tinctura de trei ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină tinctura de rostopască, în proporții egale, cu tinctura de propolis, și se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată) pe zona afectată, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide și de durată.

Cancerul – rostopasca este pe cale să provoace o puternică dispută în lumea specialiștilor, legată de tratarea bolii canceroase. De “vină” sunt cercetătorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii și au creat chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea: “Ukrain”. Din cercetările lor rezultă că sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar și pe tumorile exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriță de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de către sistemul imunitar) și cu o posibilă acțiune citostatică directă. Conform cercetătorilor ruși și ucraineni, substantele active din rostopască sunt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de sân, de ficat.p Hepatita virală – fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, într-un mod mai puțin obisnuit: cu băi cu infuzie combinată de rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mâini și de picioare cu apă fierbinte, în care se pun 1-2 litri de infuzie combinată de rostopască. Se ține fiecare membru vreme de 15 minute în baie, apoi se tamponează ușor cu un prosop (nu se clătește și nu se șterge). Este un tratament blând și eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de către circulația sanguină periferică și sunt transportate în ficat, unde își exercită acțiunea terapeutică.

Administrarea corectă a rostopascăi

1. Pulberea

Se obține prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate de rostopască cu rășnița electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioada de maximum 3 săptămâni (deoarece principiile active se oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de linguriță (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.

2. Tinctura

Se pun într-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopască, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se administrează de patru ori pe zi, câte 50-100 de picături, diluate în puțină apă.

3. Infuzia combinată

Se pun 3-4 linguri de rostopască mărunțită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obținându-se aproximativ un litru de preparat, care se folosește mai ales extern, sub formă de comprese, gargară și băi.

4. Cataplasma cu rostopască

O mână de frunze mărunțite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50gr. C). Se aplică apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acționeze vreme de 1 oră.

Cum se culege și cum se pastrează rostopasca

De la rostopască se culege partea aeriana a plantei, adică tulpina, frunzele și florile, cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat după culegere, tupinile de rostopască se pun la uscat în strat subțire, într-un loc umbros și lipsit de umiditate. Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc (latex) portocaliu, care are proprietăți medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu le mai păstrează.

Sursa: http://www.frunza-verde.ro/darul-cerului-sau-rostopasca-remediu-pentru-150-de-afectiuni

Ştiaţi cât de importantă este grupa de sânge?

Din păcate, noi nu am fost educaţi să ţinem cont de grupa de sânge în alimentaţie, regimuri, tratamente şamd. Poate mulţi dintre noi nici nu-și cunosc grupa de sânge….cu toate acestea este bine de ştiut că:

Fiecare grupă sanguină deţine un set de caracteristici, care influenţează regimul alimentar, rezistenţa la stres, predispunerea la anumite afecţiuni, personalitatea etc.

Dr. Peter D’Adamo susţine că acest set de caracteristici face parte din încărcătura genetică moştenită şi este stabilită de lectine. Lectinele sunt proteine care se găsesc în produsele alimentare şi care au proprietăţi de aglutinare, fapt care conduce la modificări la nivelul sângelui. Astfel, în momentul în care o persoană consumă alimente care conţin lectine incompatibile cu antigenele grupei de sânge, acestea afectează un anumit organ sau un sistem din organism şi încep să aglutineze celulele sanguine din zona respectivă, conducând la apariţia anumitor afecţiuni.

Din fericite, majoritatea lectinelor din alimente nu sunt atât de dăunătoare încât să pună în pericol viaţa unei persoane, iar în majoritatea cazurilor propriul sistem imunitar ne fereşte de acţiunea  negativă a lectinelor. Astfel, în 95% din cazuri cantitatea de lectine introdusă în organism este absorbită şi apoi eliminată de către organism, însă în restul cazurilor lectinele se infiltrează în fluxul sanguin şi pot provoca diferite reacţii la nivelul organelor.

Grupa sanguină este definită ca fiind o clasificare a sângelui întemeiată în funcţie de ansamblul de caracteristici ale globulelor roşii şi ale plasmei sanguine, mai exact grupa sanguină reprezintă restructurarea naturală a conţinutului genetic. Ținând cont de strânsa legătură dintre sânge şi construcţia genetică a omului, D’Adamo susţine că grupele sanguine influenţează alimentaţia, sănătatea mentală şi funcţionarea unor sisteme din organism.

Grupele de sânge indică evoluţia strămoşilor noştrii, în funcţie de produsele alimentare consumate, astfel:

– grupa sanguină A – 2: erau fermieri obişnuiţi să consume multe produse vegetale;

– grupa sanguină B – 3: erau persoane omnivore obişnuite să consume atât  produse lactate, cât şi carne sau legume;

– grupa sanguină 0 – 1: erau vânători obişnuiţi să consume produse alimentare grele cu un conţinut ridicat în proteine de origine animală;

– grupa sanguină AB – 4: erau persoane cu carcateristici preluate de la grupele sanguine A-2 şi B-3.

Grupasanguina 0-1

Persoanele cu grupa sanguină 0-1 se dezvoltă armonios prin practicarea exerciţiilor fizice, prin consumarea proteinelor de origine animală (putând digera cu uşurinţă carnea datorită acidităţii ridicate a sucurilor  gastrice) şi prin evitarea produselor lactate şi a carbohidraţilor. Din cauza  acidităţii gastrice aceste persoane ar trebui să consume mai multe fructe cu aciditate alcalină (prune, struguri, coacăze, agrişe, curmale) şi să evite pe cât posibil consumul produselor lactate şi a cerealelor.

Se recomandă consumul legumelor bogate în vitamina K, deoarece întăresc factorul de coagulare, care este destul de slab în rândul persoanelor cu grupa sanguină 0-1.

Factori care conduc la creşterea în greutate:

• Glutenul din germenii de grâu. Acesta interferează cu activitatea insulinei şi conduce la scăderea ratei metabolice;
• În mod natural aceste persoane tind să aibă nivel scăzut de hormoni tiroidieni; astfel funcţia tiroidiană este instabilă şi provoacă dezechilibre metabolice. În consecinţă, se recomandă evitarea produselor alimentare care inhibă funcţia tiroidiană (varză, conopidă, mustarul verde, varza de bruxell) dar consumarea alimentelor care accelerează producţia hormonală (fructe de mare, sare iodata etc);

Grupa sanguină A-2

Practica alimentară a persoanelor cu această grupă sanguină este vegetarianismul. Astfel, este indicat un regim bazat pe consumul de fructe şi legume, la care se adaugă cantităţi moderate de grăsime de origine animală şi produse lactate. Această recomandare nutrițională se bazează pe faptul că sângele acestor personae este mai coagulat decât în cazul persoanelor cu alte grupe sanguine dar şi pe aciditatea alcalină a sucurilor digestive.

Se recomandă dietă vegetariană bazată pe proteine din soia, cereale și legume, vitale pentru persoanele cu grupa sanguină A-2 datorită conţinutului ridicat de minerale, enzime şi antioxidanţi;

– persoanele obişnuite să consume carne vor pierde uşor în greutate când vor adopta o alimentație bazată pe legume şi fructe şi vor fi mult mai energice datorită eliminării toxinelor din organism;

– este esenţial ca alimentele consumate să fie naturale şi proaspete;

– se recomandă mai ales consumul fructelor şi legumelor cu aciditate alcalină deoarece nu afectează sistemul digestiv: mango, papaya, portocale etc;

– aceste persoane sunt sensibile la lectinele din: cartofi dulci, varză, roşii şi piper deoarece conduc la apariţia unor afecţiuni digestive.

– produsele lactate sunt greu de digerat şi pot provoca o scădere a activităţii metabolice. Totuşi se pot consuma produse lactate fermentate în cantităţi foarte mici: iaurt, kefir, smântână degresată.

Factori care contribuie la instalarea epuizării mentale:

– aglomeraţia;

– zgomotul puternic;

– sentimentele negative;

– fumatul;

– mirosurile puternice sau parfumurile;

– consumul ridicat de zahăr şi amidon;

– extenuarea;

– violenţa de la televizor;

– insomnia;

– condiţiile meteorologice extreme.

Grupa sanguină B-3

Persoanele care s-au născut sub semnul acestei grupe sanguine sunt omnivore, astfel, regimul alimentar trebuie să fie echilibrat, sănătos şi diversificat. Această grupă sanguină este singura care permite consumarea, fără restricţii, a produselor lactate.

– alimente permise: carne de capră, miel, iepure, oaie, vânat, peste oceanic, legume verzi, ouă, produse lactate cu un conţinut scăzut în grăsime;

– se interzice consumarea cărnii de pui, deoarece conţine o lectină aglutinantă care favorizează apariţia accidentului vascular cerebral dar şi a tulburărilor de sistem imunitar;

– se interzice şi consumul de nuci, arahide, seminţe de susan sau floarea-soarelui deoarece conţin lectine ce interferează cu producerea insulinei;

– tomatele ar trebui eliminate din regimul alimentar deoarece irită mucoasa stomacului;

– fructele şi legumele, în general, sunt bine tolerate motiv pentru care pot fi consumate din belşug.

Persoanele cu această grupă sanguină sunt capabile să reziste la majoritatea bolilor severe comune vieţii moderne, cum ar fi bolile cardiovasculare sau cancerul. De fapt, o persoană cu grupa sanguină B-3 care urmează strict un regim alimentar îşi poate ameliora simţitor starea de sănătate, trecând cu uşurinţă peste afecţiuni chiar şi severe. Aceste persoane sunt predispuse afecţiunilor de sistem imunitar, cum ar fi: screloza multiplă, lupus eritematos şi sindromul de oboseală cronică. În situaţii de stres extrem, individul cu această grupă sanguină manifestă: perturbarea somnului, rezistenţă la insulină şi hipotiroidie, astfel, stresul poate agrava afecţiunile cu care acesta deja se confruntă.

Grupa sanguină AB-4

Grupa saguină AB-4 deţine antigene A, care menţin scăzută aciditatea stomacală şi antigene B, programate genetic pentru consumul de carne. Totuşi din cauza acidităţii scăzute aceste persoane nu pot metaboliza eficient carnea, motiv pentru care consumul de carne se realizează cu precauţie.

– dieta persoanelor cu grupa sanguină AB-4 este o combinație între regimul alimentar al grupelor A-2 şi B-3;

– se evită consumul de cafeină şi alcool, mai ales în situaţii de stres;

– alimente recomandate: tofu, fructe de mare, produse lactate (iaurt şi kefir), mazăre, fasole şi alte legume proaspete. Aceste alimente vor fi consumate mai ales dacă se doreşte scăderea în greutate;

– pește cu proprietăţi maxime: somon, sardine, ton;

– nucile şi seminţele pot fi consummate numai în cantităţi reduse.

Persoanele cu această grupă sanguină ar trebui să îşi înceapă ziua prin a consuma un pahar cu apă caldă şi apoi un suc cu zeamă de lămâie pentru a curăța sistemul digestiv de mucusul acumulat în timpul nopţii.

Deoarece sistemul imunitar este mai slăbit se recomandă consumul ridicat de legume.

Afecţiuni posibile

Reacţiile alergice vor apărea numai în cazul consumării alimentelor expirate sau în exces.

Aceste persoane sunt predispuse apariţiei următoarelor afecţiuni: screloza multiplă, sindromul de oboseală cronică, lupus eritematos, boli cardiovasculare, cancer şi anemie.

Frecvent întâlnit este stresul emoţional, care de regulă este externalizat prin violenţă, furie şi ostilitate.

Sursa: http://www.sfatulmedicului.ro/Diete-de-mentinere/dieta-in-functie-de-grupa-sanguina_6022

http://valentinbosioc.com/alimentatia-dupa-grupa-sangvina-grupa-a/

Cecilia Caragea: Slăbirea sistemului imunitar, a capacităţii de apărare a organismului nostru este o problemă cu care ne confruntăm, din păcate, aproape toţi. Vom afla cum să ne creştem imunitatea de la invitaţii noştri speciali, doctor Pavel Chirilă şi doctor Andreea Dragomirescu.

Sedentarismul, stresul, poluarea, abuzul de antibiotice şi alimentaţia nesănătoasă, săracă în elemente esenţiale pentru bună funcţionare a organismului nostru duc la o scădere drastică a imunităţii. Pentru a ne întări sistemul imunitar şi a ne feri de o serie întreagă de afecţiuni trebuie, înainte de toate, să fim atenţi la ceea ce mâncăm.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, medic primar: Anticorpii care ne apară pe noi de infecţii sunt proteine. Şi atunci noi trebuie să mâncăm proteine de cea mai bună calitate. Proteinele de cea mai bună calitate se găsesc în peste (de captură, nu de crescătorie, bineînţeles), în ciuperci, în nuci, în cereale… În cereale se găsesc proteine mai puţine decât în celelalte, dar sunt de cea mai bună calitate. În avocado… Sunt câteva alimente cu proteine de foarte bună calitate. În brânzeturi, de asemenea… Cu condiţia că ele să fie curate, să fie bio sau cultivate la ţară, fără azotaţi, fără insecticide… aşa cum e normal.

Bineînţeles, există o serie întreagă de remedii care ne pot întări imunitatea.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, medic primar: Sunt câteva plante şi fructe şi alimente întăritoare, cum ar fi, de exemplu, în perioada de oboseală, ceaiul din muguri foliari de alun… După aceea, fructele oleaginoase, toate sunt un substrat nutritiv foarte bun pentru creierul omului: nucile, alunele, cajuul, migdalele, fisticul etc. Am citit undeva că Eminescu avea tot timpul buzunarele pline de nuci. Îi plăceau nucile şi… îmi place să pun legătură asta cu activitatea lui intelectuală ferventă, aşa, şi arzătoare.

Conform teoriei isignaturii a lui Paracelsius, fructele sau legumele care au o formă asemănătoare cu cea a unui organ ar fi indicate pentru buna funcţionare a organului respectiv. De exemplu, nucile ar fi bune pentru creier. Oricum, fructele şi legumele sunt esenţiale pentru sănătatea noastră. Convinşi de acest lucru, foarte mulţi au ales regimul vegetarian.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, medic primar: Pe planetă, există, după ştiinţa mea, aproape un miliard de oameni care se declară vegetarieni sau lacto-vegetarieni şi, dintre ei, un procent sunt raw vegani. Toţi sunt mai sănătoşi decât noi, decât restul populaţiei, trăiesc ceva mai mult, muncesc ceva mai mult, până la vârste mai înaintate. Există o carte, care circulă acum şi în România, tradusă (cred că e scrisă de doi autori americani), care se cheamă Şapte locuri în care nu există boli. Din aceste şapte locuri doar în două se mănâncă foarte puţină carne. În rest, nu se mănâncă deloc carne. Se mănâncă foarte cumpătat, foarte cumpătat.

Perioade de renunţare la carne sunt şi posturile religioase, despre care se ştie că sunt perioade de curăţare atât a trupului, cât şi a sufletului.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, medic primar: Este o practică echilibrată, foarte echilibrată. Deci două zile pe săptămâna în care se ţine un post, după aceea, şapte săptămâni înaintea Paştelui, şase înaintea Crăciunului, două înaintea Sfintei Marii, variabil, aşa, în jur de zece zile înainte de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel… Adică, una peste alta, din 365 de zile cam 200 sunt de post dacă te ţii de calendarul şi canoanele Bisericii Ortodoxe. Ceea ce este destul de echilibrant. Toţi bolnavii noştri, de exemplu, ne descriu observaţia lor empirică, cumva, că, în momentul când intră în post, în posturi mai lungi, încep să apară mici eczeme pe piele, se accelerează puţin tranzitul intestinal, cresc puţin transpiraţiile – este, clar, un efect de drenaj al regimului vegetarian. Pentru că postul ortodox este, de fapt, o dietă vegetariană. Oamenii care nu pot sau le e greu să mănânce corect… eu îi sfătuiesc să încerce, pentru că, cam după trei luni de hrană corectă (şi din punctul de vedere al compoziţiei, şi din punctul de vedere gastronomic), deja instinctul alimentar se reglează atât de bine încât, în mod spontan, nu vrea, de aici înainte, decât ce îi este benefic pentru corp.

Nu trebuie însă să uităm nici valenţele spirituale ale posturilor creştine, ele pregătindu-ne pentru marile sărbători şi fiind parte din viaţă noastră de creştini.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, medic primar: Nu suprapunem sută la sută postul cu vegetarienii. Postul are două semnificaţii sau două dimensiuni, dacă vreţi: una este biologică – abstinenţă de la o anumită categorie de alimente şi altă este spirituală. Mai toate religiile au posturi, dar fiecare cu semnificaţia ei. Noi, ortodocşii, postim miercurea şi vinerea în baza unui verset biblic, care spune cât timp Mirele este cu ei, ucenicii nu postesc, dar în acele zile în care se va lua Mirele de la ei, ei vor posti. Adică miercurea, când a fost Hristos vândut, şi vinerea, când a fost răstignit. Acestea sunt cele două zile în care s-a luat Mirele.

Pentru o viaţă sănătoasă este esenţial, aşadar, echilibrul. Iar natura ne oferă soluţiile de care avem nevoie. Nu trebuie însă să exagerăm în nicio direcţie. Să păstrăm măsura în toate.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, medic primar: La o conferinţă, odată, o doamnă în vârstă a ridicat mâna şi a spus: Eu vreau să vă spun dumneavoastră şi celor din sală că eu nu am să mănânc soia niciodată în viaţă mea! Şi am întrebat-o de ce. Şi mi-a spus: Deoarece conţine mangan. Bun, dar ce-ai dumneata cu manganul, nu înţeleg? Păi nu: are mangan, deci nu voi mânca soia! Era, deci, o mică obsesie, aşa… deoarece un aliment are nu ştiu ce, nu-l voi mânca niciodată. Alţii spun: Deoarece un aliment are… nu ştiu ce, numai pe asta am să-l mănânc toată viaţă!

Echilibrul şi diversitatea sunt, aşadar, esenţiale pentru o viaţă armonioasă şi sănătoasă. Iar atunci când ne încearcă diferite afecţiuni minore ne putem întări organismul cu remedii apifitoterapeutice. De exemplu, pentru a scapă de răcelile şi gripele de sezon, pentru energie şi vigoare, pentru imunitatea pe care ne-o dorim putem apela şi la cure cu produse apicole, pe care noi, românii, le-am folosit şi am ştiut să le apreciem calităţile din cele mai vechi timpuri.

Dr. Andreea Dragomirescu, medic apifitoterapeut: Atât pentru prevenirea, cât şi pentru tratarea acestor afecţiuni respiratorii, care, într-adevăr, apar cu o incidenţa mai mare într-o anumită perioada a anului, la fel, toate produsele stupului ne pot ajută foarte mult. Şi mierea, care are şi efect antiviral şi antibacterian şi stimulent imunitar, şi tinctura de propolis, extraordinar de mult, prin efectul ei stimulent imunitar şi antiviral… Şi mai este un produs extrem de valoros pentru prevenirea şi tratarea acestor afecţiuni – este vorba de lăptişorul de matcă.

S-a demonstrat că lăptişorul de matcă are în compoziţie o serie întreagă de substanţe benefice sănătăţii noastre, fiind indicat mai ales pentru creşterea imunităţii.

Dr. Andreea Dragomirescu, medic apifitoterapeut: Lăptişorul de matcă… chiar s-a constatat că conţine mai multe substanţe, printre care o substanţă… acidul 10-hidroxidecanoic, care e o substanţă cu un rol foarte important în stimularea sistemului imunitar. Ea acţionează prin stimularea limfocitelor T, care au o implicare directă în modularea sistemului imunitar. Se pare chiar că lăptişorul de matcă este singura sau printre foarte puţinele substanţe care conţin acest acid într-o formă naturală. Şi atunci… este ideal că, în aceste perioade, când se ştie că va urma această perioada a virozelor, şi mai ales la persoanele care se ştiu sensibile la aceste afecţiuni, este bine, preventiv, să se înceapă o cură, tot aşa, de trei luni, cu lăptişor de matcă.

Pentru efecte maxime, trebuie să alegeţi lăptişorul de matcă în formă lui pură şi crudă şi să urmaţi cure conform indicaţiilor apifitoterapeutice.

Dr. Andreea Dragomirescu, medic apifitoterapeut: Pentru stimularea imunităţii, lăptişorul de matcă se recomandă la adulţi în doze de 1 gram pe zi. Ideal se consumă în două doze zilnice de câte jumătate de gram fiecare. Iar la copii se recomandă jumătate din această doză, deci jumătate de gram pe zi, după cum am spus, în cură de trei luni.

Iată şi când sunt indicate curele cu lăptişor de matcă!

Dr. Andreea Dragomirescu, medic apifitoterapeut: Vorbim despre acele perioade în care există un risc mai mare să contracteze afecţiuni respiratorii. Este vorba, o dată, de perioada de început de primăvară, când incidenţa acestor afecţiuni respiratorii este mai frecventă… Poate fi vorba, la anumiţi copii, şi de perioada de intrare în colectivitate, acea perioada de toamna… şi atunci e o perioada mai vulnerabilă… Dar, practic, la orice copil care este mai sensibil, care este mai astenic, adică mai obosit, care este mai devitalizat, care are nevoie de stimularea poftei de mâncare… Se poate administra lăptişorul de matcă, practic, în orice perioadă a anului.

Pentru imunitatea pe care v-o doriţi, alegeţi, aşadar, o alimentaţie sănătoasă, un stil de viaţă sănătos şi echilibrat şi nu uitaţi nici de remediile apifitoterapeutice!

Sursa: http://diferentesiesente.ro/diferente-si-esente-despre-imunitate/

Cercetările medicale au descoperit acţiunile pozitive ale produselor alimentare tradiţionale, fără E-uri, coloranţi şi conservanţi. De ce strămoşii noştri au fost sănătoşi şi puternici?

Ei bine, s-a dovedit că slănina, consumatăcu moderație, întăreşte sistemul imunitar. Această calitate se datorează acidului arahidonic, care favorizează scăderea colesterolului, îmbunătăţeşte funcţiile de protecţie ale organismului şi, de asemenea, este necesar pentru producerea compuşilor chimici responsabili pentru răspunsurile imune şi reacţiile inflamatorii. Dacă la toate acestea adaugăm ceapă, care doar ea conţine 36 de componenţi din tabelul lui Mendeleev, plus tradiţionala ţuică sau pălinca plină de vitamine şi cu puţin alcool cu efect vasodilalator, obţinem un cocktail de minerale, vitamine, acizi, baze şi alcool care devin, împreună mai puternice decât orice medicament, bineinţeles, consumate cu ponderaţie, dar des relatează ziuanews.ro

Cantităţi mici de grăsime sunt de folos pentru inimă şi vasele de sânge, reglementează contracţiile musculare ale organelor interne, inclusiv ale muşchiului cardiac, şi sprijină tonusul vascular. Fumăorii au, de asemenea, un beneficiu dacă mănâncă puţină slănină, datorită faptului ca ea conţine seleniu. Acest microelement întăreşte sistemul imunitar şi previne oxidarea în organism. Astfel, pagubele produse de ţigări se reduc parţial. Slănina încetineşte şi întoxicarea alcoolică, prin acoperirea pereţilor stomacului cu grăsime şi crearea pansamentului gastric, care previne absorbtia rapidă de alcool din stomac. Alcoolul trece mai departe în intestin, unde, totuşi, va fi absorbit, dar treptat.

 Sursa: http://oglinda.tv/sfatul-medicilor-50-ml-tuica-sau-palinca-cu-slanina-si-ceapa-intrec-orice-medicament/