Cancerul, o afacere mortală, este povestea doctorului şi biochimistului Stanislaw Burzynski care a câştigat cea mai mare bătălie legală împotriva Food and Drug Administration din istoria SUA.
Bătălia sa cu guvernul american a avut ca obiect tratamentul anti-cancer pe care medicul Burzynski l-a descoperit în anii ’70, antineoplastonii.
Nu contează unde trăim sau cu ce ne ocupăm, alimentaţia ne afectează pe toţi, doar că pe unii mai devreme iar pe ceilalţi mai târziu. După cum ştim, măcar în teorie, o dietă echilibrată ne poate menţine sănătoşi. Dar oare este posibil ca mâncarea să ne ajute şi în alte privinţe? Este posibil că unele alimente să ne vindece de anumite boli?
Aproape în fiecare săptămână aflăm ceva despre o legumă sau despre un fruct care devine un super-aliment capabil să vindece orice. Ceea ce nu ştim exact şi nu aflăm în menţionările respective este faptul că rolul lor binefăcător este şi a fost cunoscut încă din cele mai vechi timpuri, de către diferite civilizaţii. Acestea sunt rezultate certe şi nu, nu reprezintă noi descoperiri ştiinţifice!
Medicina convenţională a prezentat dintotdeuna descoperirea noilor vaccinuri ca pe nişte miracole ale medicinei moderne. Se pretinde faptul că s-a dovedit până în prezent că vaccinurile au prevenit şi eradicat nenumărate boli. Ni se spune încontinuu că vaccinurile sunt eficiente şi că nu ne vom putea întări sistemul imunitar decât în condiţiile în care un număr tot mai ridicat al populaţiei globului va fi vaccinat.
Există şi dovezi ştiinţifice exacte care să susţină cu adevărat aceste teorii? În ziua de azi, în ţările cu un nivel de trai ridicat, în mod special în Statele Unite ale Americii, există o statistică fără precedent în istoria recentă a umanităţii de cazuri multiple de copii vaccinaţi şi extrem de bolnavi (deficienţe de creştere şi chiar dezvoltare neuro-pshiho-motorie, diabet, astm, alergii, boli autoimune, etc.) Totodată numărul de vaccinuri este în continuă creştere fără ca măcar să se analizeze din punct de vedere ştiinţific şi medical cauza şi rata îmbolnăvirilor. În principal ni se cere să mergem pe încredere, încredere în sistemul medical actual, pentru că alte explicaţii clare şi sigure nu ni se oferă.
Acest documentar realizat de către premiatul regizor Gary Null, este primul film de gen care investighează această controversă.
Toxic, primul film românesc despre alimentaţia modernă, a fost realizat de Andrei Sota şi prezentat în anul 2012 intr-o vizionare privată pentru media, head-office FMCG, persoane publice, specialişti în sănătate, advertising, autorităţi. Filmul a participat în acelaşi an, la Festivalul de Film Documentar Astra, de la Sibiu.
Toxic oferă o experienţă unică: 80 de minute de adevăr, totul într-o viziune proaspătă şi nonconformistă. Analizează cât de sănătoasă este mâncarea pe care o consumăm zilnic, pornind de la principiile prof. Dr. Gheorghe Mencinicopshi şi de la simpla întrebare „Ce este alimentul?”
Ştiaţi că:
– 17.3 milioane de oameni mor anual din cauza bolilor cardiovasculare?
– în momentul de faţă, peste 500 milioane de persoane suferă de obezitate?
– 346 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de diabet?
Ce au toate aceste cifre în comun?
Simplu: alimentele ce provin din agricultura intensivă şi cele puternic industrializate!
Alimentele sunt analizate, studiate, desfiinţate! Nu este vorba doar despre alimentele de tip junk food, ci şi despre cele de bază, pe care le considerăm a fi sănătoase, le consumăm cu încredere şi cu care ne otrăvim fără să avem habar!
Cea mai populară plantă din lume, un dar al naturii. Te protejează de cancer şi te ajută să slăbeşti sănătos.
E greu să găseşti astăzi o plantă legumicolă mai populară decât castravetele; din punctul de vedere al suprafeţelor cultivate, acesta ocupă locul patru în lume. Totuşi, foarte puţini dintre noi cunosc cât de folositor este castravetele în realitate. Există nenumărate cazuri în care acest dar al naturii este pur şi simplu de neînlocuit.
Castraveţii sunt o sursă indispensabilă de vitamina B, C, A, D, E şi PP. Conţine, de asemenea, siliciu, cunoscut pentru efectele sale asupra întăririi articulaţiilor şi ţesutului conjunctiv. Este bogat, de asemenea, în acid folic, calciu, magneziu şi potasiu.
Castraveţii conţin apă în proporţie de 95%, ceea ce înseamnă că folosirea castraveţilor în alimentaţie poate contribui la menţinerea echilibrului fluidelor în organism şi la eliminarea în timp util a toxinelor acumulate. Datorită apei şi fibrelor vegetale, castraveţii înlătură eficient din corpul nostru toxinele din tractul digestiv. Consumul zilnic de castraveţi este recomandat persoanelor ce suferă de constipaţie cronică.
Castraveţii conţin substanţe numite lignani (secoisolariciresinol, pinorezinol şi laritsirezinol). Lignanii sunt bine cunoscuţi pentru protecţia pe care ne-o oferă împotriva unor forme de cancer: cancerul de sân, cancerul ovarian, cancer uterin şi cancer de prostată.
Castraveţii posedă proprietăţi anti-inflamatorii şi pot fi întrebuinţaţi pentru a trata iritaţiile pielii, arsurile solare sau alte tipuri de arsuri. Aplicarea castravetelui pe ochi poate reduce umflăturile formate în jurul acestora.
Pentru a uşura simptomele mahmurelii şi durerile de cap, mâncaţi câteva felii de castravete înainte de culcare. Aceştia conţin o cantitate suficientă de zahăr, vitamine şi electroliţi pentru a vă ajuta să recuperaţi substanţele nutritive pierdute în timpul intoxicaţiei.
Datorită valorii calorice scăzute şi conţinutului ridicat de apă, castravetele este ideal pentru a scăpa de kilogramele în plus. Sterolii din castraveţi ajută la reglarea nivelului colesterolului.
Argintul coloidal poate fi utilizat în mai multe moduri, în funcţie de localizarea afecţiunii de tratat: oral (ingerat sau băut); inhalat sub formă de vapori foarte fini; sub formă de clismă; la nivel vaginal, pulverizat local sau adăugat la spălături; sub formă de picături în ochi, urechi şi nas sau aplicat topic, pe piele (cu o sticlă cu pulverizator sau cu bandaje îmbibate cu soluţie).
Administrat oral, argintul coloidal este absorbit în sânge, apoi transportat rapid la celulele organismului. Ţinerea acestui lichid sub limbă, câteva zeci de secunde înainte de înghiţire, poate duce la absorbţia mai rapidă. În trei-patru zile, particulele de argint se pot acumula în ţesuturi în cantitate suficientă pentru a putea deja observa efectele benefice.
În cazul expunerii frecvente la germeni patogeni, unii specialişti recomandă un aport zilnic de argint coloidal, ca protecţie. Mulţi terapeuţi naturişti consideră că viaţa a milioane de persoane, care sunt susceptibile să dezvolte infecţii cronice minore, poate fi îmbunătăţită prin administrarea preventivă a argintului coloidal.
Doza depinde şi ea de scopul urmărit. În general, doza de întreţinere recomandată pentru uz intern, pentru adulţi, este de o lingură cu argint coloidal pe zi (10 ml în concentraţie de 10 ppm). Bineînţeles, cantitatea diferă în funcţie de concentraţie. Această cantitate, considerată nutritivă, asigură aceeaşi cantitate de argint pe care o asigură dieta zilnică a unui adult de la începutul secolului XX, înainte ca solul să fie sărăcit de oligoelemente prin exploatare excesivă. Se estimează că în prezent solul mai conţine, în medie, doar 15% din oligomineralele existente în anul 1900.
Argintul coloidal poate fi utilizat cu succes şi sub formă de cură generală de purificare şi detoxifiere. În acest caz, doza poate varia de la 1 la 4 linguri pe zi.
În cazul unor afecţiuni severe şi boli cronice, doza trebuie adaptată în funcţie de reacţia organismului, sub îndrumarea unui medic competent. În general, orice cantitate peste 5 linguri pe zi este considerată doză terapeutică. Unii terapeuţi relatează că au administrat cu succes unor pacienţi cu infecţii grave, considerate incurabile, până la 450 ml de argint coloidal (10 ppm) pe zi, timp de două săptămâni.
În cazul unor arsuri minore, o acumulare de argint coloidal în organism poate grăbi vindecarea, reduce posibilitatea infecţiilor şi a cicatricelor.
În unele cazuri medicale grave, precum cangrenele, medicii au utilizat de multe ori injectarea directă a zonei afectate. Au fost raportate multe cazuri de salvare a membrelor infectate de la amputare, atunci când a fost iniţiat tratamentul cu argint coloidal.
Nu s-a dovedit că ar exista efecte secundare ale terapiei cu argint coloidal, deoarece acesta nu este toxic şi nu afectează ficatul, rinichii sau alte organe din corpul uman. Argintul coloidal nu interacţionează cu niciun alt medicament sau remediu. Argintul coloidal este eliminat prin rinichi, sistemul limfatic şi sistemul circulator, după o perioadă de timp de la ingerare.
În cazul utilizării unor suspensii de argint cu particule de dimensiuni mari (peste 0,4 microni) eliminarea poate dura mai mult sau chiar se pot produce acumulări de argint în organism; acestea nu au efecte secundare nocive asupra stării de sănătate, dar pot duce, teoretic, la pigmentari gri-albăstrii ale pielii, după ani de consum excesiv. De asemenea, consumul excesiv al sărurilor de argint a produs în unele cazuri efecte similare, cunoscute încă din secolul al XIX-lea sub numele de Argyria. Tocmai de aceea NU se recomandă folosirea sărurilor de argint şi nici folosirea sărurilor pentru accelerarea procesului de obţinere a argintului coloidal.
Deoarece se absoarbe în sânge înainte de a ajunge în intestinul gros, argintul coloidal nu afectează flora benefică din tractul digestiv, dacă este administrat în cantităţi rezonabile. În cazul unor doze mai mari de 75 ml pe zi (10 ppm) au fost totuşi raportate diminuări ale florei intestinale benefice. În cazul dozelor de şoc poate fi necesară administrarea suplimentară de probiotice.
FDA (Administraţia Alimentelor şi a Medicamentelor din SUA) a permis utilizarea argintului coloidal în 1913.
Literatura medicală din primele decenii ale secolului XX abundă de relatări cu privire la utilizarea cu succes a argintului, pentru a stimula sistemul imunitar al organismului.
Începând cu al doilea război mondial, odată cu descoperirea şi producerea pe scară largă a antibioticelor, argintul coloidal şi alte remedii naturale au început să fie descurajate şi au ieşit din sfera preocupărilor medicinei alopate. Din acel moment, industria farmaceutică s-a ocupat îndeosebi de produsele medicamentoase chimice, ce aduceau un profit crescut.
Un producător american de argint coloidal a adresat FDA o scrisoare prin care solicită ca, în baza legii libertăţii de informare, să i se furnizeze următoarele informaţii:
1. Numărul de decese provocate de consumul de argint coloidal.
2. Numărul de reacţii alergice la consumul de argint coloidal.
3. Numărul de interacţiuni medicamentoase dăunătoare, ale medicamentelor OTC sau prescrise, în combinaţie cu argintul coloidal.
4. Numărul de cazuri de Argyria raportate, datorate consumului de argint coloidal fabricat prin metode electrice AC sau DC.
5. Numărul cazurilor de Argyria, datorate consumului de argint coloidal ce nu conţine stabilizatori proteici.
Răspunsul FDA a fost năucitor: „Am căutat în înregistrările de la Sistemul de raportare a Evenimentelor adverse (AERS) al FDA şi am fost în imposibilitatea de a localiza vreun caz care să corespundă solicitării dumneavoastră. „
Mai multe organizaţii guvernamentale (Elveţia, Germania, Australia, Israel etc.) şi-au dat acordul în folosirea argintului coloidal (Ag+) şi a peroxidului de hidrogen (H2O2), ca dezinfectant al apei, în cantităţi prevăzute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (MLC – valoarea maximă conţinută de până la 0,08 ppm-0,1 ppm).
În timp ce organizaţiile guvernamentale responsabile cu sănătatea populaţiei nu fac nicio cercetare pentru a lămuri problema argintului coloidal şi a efectelor sale, străduindu-se însă să-i limiteze sfera de utilizare, milioane şi milioane de utilizatori mulţumiţi doresc să-l aibă în continuare. De asemenea, există şi un număr tot mai mare de producători care intră pe piaţă cu o gamă largă de produse noi pe bază de argint.
Între timp, mărturiile cu privire la efectele surprinzătoare, adeseori considerate miraculoase, ale argintului coloidal sunt într-o continuă creştere, el nu este considerat ca făcând parte dintre tratamentele terapeutice alopate, nici alternative şi este distribuit, cel mai adesea, sub titulatura de supliment alimentar.
Există mulţi producători ce fabrică argint coloidal de diferite calităţi şi concentraţii. Criteriile de determinare a calităţii argintului coloidal sunt: dimensiunea particulelor, puritatea, concentraţia şi costul.
Cel mai bun este argintul electrocoloidal, obţinut fără procese chimice, care conţine doar argint şi apă.
Apa trebuie să fie pură, distilată sau demineralizată. Chiar şi pentru distilare, nu este recomandată folosirea apei de la robinet. Cea mai bună apă are conductivitatea sub 1uS pe centimetru cub.
Argintul trebuie să fie pur, 99,99%. Este foarte important ca să nu conţină plumb în aliaj, plumbul este foarte toxic chiar şi în cantităţi extrem de mici deoarece particulele foarte mici de plumb şi foarte multe au totuşi o suprafaţă mare de contact. Argintul de puritate 99,9% nu este deloc recomandat iar cel şi mai mic sub nicio formă, vă riscaţi sănătatea. Tocmai din această cauză argintul coloidal îşi are renumele pătat, deoarece unii oameni, din ignoranţă au trecut cu vederea aceste atenţionări având ulterior probleme.
Un argint coloidal de calitate conţine particule super-fine de argint, de dimensiuni nanometrice (>50nm), care sunt suspendate un timp nedefinit în apă distilată sau demineralizată.
Dacă argintul coloidal conţine deopotrivă atât nano-particule cât şi ioni de argint, el este cu atât mai bun cu cât proporţia particule/ioni este mai mare.
Singura modalitate absolut sigură de a determina cât de coloidal şi cât de pur este un argint coloidal, este analiza de laborator. Totuşi, pentru o evaluare sumară dar nu şi suficientă a caracteristicilor sale se pot folosi şi metode la îndemâna oricui.
Aspectul argintului coloidal de cea mai bună calitate este transparent. Culorile gălbui sau mai întunecate indică de obicei o suspensie de particule prea mari, ce tind să se precipite în partea de jos a recipientului, şi nu sunt coloizi reali.
O metodă bună pentru a vedea dacă respectivul lichidul transparent este un coloid este evidenţierea efectului Faraday-Tyndall. Acesta presupune trecerea unui fascicul intens de lumină printr-un flacon transparent plin cu lichid; dacă lichidul este coloidal, drumul luminii prin flacon va fi vizibil în formă de con, datorită împrăştierii luminii în particulele de coloid. Dacă lichidul respectiv este mai degrabă o suspensie, ce tinde să se precipite, având particule prea mari pentru a fi un coloid, conul va fi mai evident în partea inferioară a recipientului şi, eventual, vom putea observa un precipitat pe fundul vasului.
O altă metodă de testare implică adăugarea de acid, bază sau sare peste soluţia respectivă de argint coloidal. Dacă lichidul conţine substanţe care nu reacţionează cu electrolitul adăugat, nu se petrece nimic nici după câteva zile. Dacă soluţia reacţionează cu electrolitul – bază cu acid, de exemplu – se observă imediat o transformare – în culoare, de exemplu. Dacă lichidul testat este într-adevăr argint coloidal (sau altă dispersie coloidală hidrofobă), atunci, într-o primă fază, nu se observă nimic iar mai apoi, în decurs de câteva minute sau ore, lichidul se clarifică, deoarece particulele de coloid îşi vor pierde sarcina electrică superficială pozitivă şi se vor putea aglomera în particule mai mari. Aceste particule mai mari vor cădea apoi pe fundul vasului unde, în general, se disting foarte greu pentru o concentraţie mică de argint.
Dacă un produs conţine un stabilizator sau oligoelemente, altele decât argintul, este inferior. Dacă un produs necesită refrigerare, înseamnă că el conţine şi un alt element.
Recipientul şi pipeta se recomandă a fi din sticlă, plasticul nepermiţând păstrarea coloidului de argint pentru o perioadă îndelungată de timp. Recipientul nu trebuie să permită pătrunderea în interior a razelor ultraviolete. Cele mai potrivite culori pentru sticlele în care se pastrează argintul coloidal sunt: brun-chihlimbar închis şi albastru-cobalt.
Unele produse cu concentraţii mari de argint (peste 50ppm) pot să nu fie foarte sigure, concentraţiile standard folosite de cabinetele medicale internaţionale fiind de 10-20ppm.
Sursa: http://www.bbmic.ro/blog/argintul-coloidal-de-la-a-la-z/
Ce este polenul?
Polenul este făcut de albine, şi este hrana albinelor tinere. Este considerată una dintre cele mai hrănitoare mâncăruri pentru că polenul conţine aproape toţi nutrienţii de care au nevoie oamenii. Polenul cules de albine este bogat în proteine (circa 40 %), aminoacizi liberi, vitamine, inclusiv vitamina B şi acid folic.
Polenul de albine este un aliment complet şi conţine multe elemente pe care produsele alimentare de origine animală nu le conţin. Polenul este mai bogat în proteine decât orice alt aliment de origine animală. Conţine mai mulţi aminoacizi decât carnea de vită, ouăle sau brânza. Mai mult de jumătate din proteinele sale sunt sub forma aminoacizilor liberi gata pentru a fi folosiţi în mod direct de către organismul uman.
Este important să ştim că pentru o linguriţă de polen, o albină munceşte 8 ore pe zi timp de o lună. Fiecare granulă de polen de albine conţine peste două milioane de granule de polen de floare, iar o linguriţă conţine peste 2,5 miliarde de granule de polen de floare.
Dr. Gabriel Cousens MD, a introdus polenul în topul celor 22 alimente cu aport major de energie. Polenul de albine poate fi folosit în scop medicinal, într-o gamă largă de probleme, de la afecţiuni de prostată pană la afecţiuni ale pielii şi poate ajuta la corectarea unor dezechilibre de natură nutritivă.
Iată 10 motive importante pentru care e bine să adaugi polen proaspăt în dieta ta zilnică!
1. Amplificator de energie – Gama de nutrienţi pe care o conţine polenul de albine face din acesta un energizant puternic. Carbohidratii, proteinele şi vitamina B te pot ajuta să fii în formă pe durata întregii zile reducând stările de oboseală.
2. Remedii pentru piele – Polenul de albine este des folosit în produse pentru tratarea inflamaţiilor, iritaţiilor pielii şi eczemelor. Aminoacizii şi vitaminele protejează pielea şi ajută la regenerarea pielii.
3. Sistemul respirator – Polenul de albine conţine o cantitate mare de antioxidanţi care pot avea efect anti-inflamator în cazul ţesuturilor plămânilor, prevenind apariţia astmului.
4. Tratament pentru alergii – Polenul reduce prezenţa histaminei, ameliorând o serie largă de alergii. Dr. Leo Conway din Denver Colorado, a raportat faptul că 94% din pacienţi s-au vindecat complet de alergii în urma tratamentului cu polen ingerat pe cale orală.
5. Sistemul digestiv – Pe lângă vitaminele sănătoase, minerale şi proteine, polenul de albine conţine enzime care ajută digestia. Enzimele ajută corpul să extragă toţi acei nutrienţi necesari din alimentele pe care le ingerezi.
6. Potenţator al sistemului imunitar – Polenul este bun şi pentru flora intestinală, motiv pentru care susţine sistemul imunitar. Expertul in vindecare holistică, Dr. Joseph Mercola, spune că polenul de albine are proprietăţi de tip antibiotic ce pot proteja organismul de viruşi. De asemenea, acesta este extrem de bogat în antioxidanti care protejează celulele organismului.
7. Tratarea dependenţelor – Polenul este folosit de asemenea în vindecarea dependenţelor şi în reducerea dorinţelor puternice, prin suprimarea impulsurilor. Pentru că polenul distruge pofta de mâncare, este extrem de util să incercaţi acest aliment dacă aveti probleme cu greutatea.
8. Susţinerea sistemului cardiovascular – Polenul de albine conţine cantităţi foarte mari de Rutin; un bioflavonoid antioxidant ce ajută la întărirea capilarelor, a vaselor de sânge, rezolvă problemele circulatorii şi corectează nivelurile de colesterol. Capacităţile sale anticoagulante pot preveni infarctul şi atacurile cerebrale.
9. Ajutor în afecţiuni de prostată – Barbaţii care suferă de hiperplazie benignă de prostată pot găsi un remediu în polenul de albină. Polenul poate ajuta la reducerea inflamaţiilor, astfel oprind senzaţia frecventă de urinare.
10. Probleme de infertilitate – Polenul de albine stimulează şi reface funcţiile ovariene, de aceea poate fi folositor în probleme de fertilitate. Pe lângă faptul ca este supliment hormonal este şi un extraordinar afrodisiac!
Cum ar trebui să fie consumat polenul?
Polenul acţionează mai rapid şi mai eficient atunci când este consumat în timpul meselor împreună cu fructe, fapt ce conduce la o curăţare uşoară şi înceată a florei intestinale.
O lingură plină la micul dejun, de preferat împreună cu un fruct: fibrele din fructe (hemiceluloza pură) amplifică acţiunea polenului proaspat.
Veţi fi plăcut surprinşi să aflaţi că apicultorii pot extrtage polenul din stupi fără a vătăma albinele şi fără să le perturbe rutina.
Sursa: http://noulpamant.ro/articole/sanatate/zece-beneficii-uimitoare-ale-polenului-de-albine/
Cancerul este o epidemie care creşte pe zi ce trece, la nivel modial, cu statistici îngrijorătoare: 20.000 de oameni mor de cancer în fiecare zi; 1 din 3 oameni se va confrunta la un moment dat cu cancerul; 1.000.000 de americani sunt diagnosticaţi cu cancer în fiecare an.
Tratamentul standard pentru cancer a rămas acelaşi de multe decenii şi prevede intervenţii chirurgicale, radiaţii şi chimioterapie, acestea două fiind extreme de toxice pentru sănătatea celulelor şi a întregului organism.
Aceste tratamente, precum şi cercetările legate de cancer, generează încasări anuale de milioane de dolari pentru industria medicală, având în vedere că pentru un pacient se cheltuie în medie 50.000 de dolari în tratarea aceastei boli.
În ultimul secol, un număr mare de tratamente naturale împotriva cancerului au fost dezvoltate şi folosite în tratarea pacienţilor atât în Statele Unite, cât şi în alte ţări dezvoltate.
Consumul de zahăr face parte din majoritatea dietelor moderne din ziua de azi, deşi cercetările arată că poate să deterioreze funcţiile imunitare cu până la 50% pentru o perioadă semnificativă de timp.
Zahărul a fost descris că fiind una dintre cele mai dăunătoare componente alimentare pentru sistemul nostru imunitar.
Studii publicate anterior în “Revista Americană de nutriţie clinică şi studiu dentar” au arătat că în urma consumului a 100 grame de carbohidraţi, precum fructoză, glucoză, zaharoză, suc de portocale pasteurizat şi miere, abilitatea celulelor albe din sânge de a înghiţi şi de a distruge microorganismele şi particulele străine corpului, se inhibă.
Deteriorarea funcţiilor imunitare începe în mai puţin de 30 de minute de când zahărul a fost ingerat şi continuă pentru un interval mai mare de de 5 ore. Suprimarea cea mai înaltă a imunităţii are loc la două ore după consumarea zahărului, şi funcţia cea mai importantă a celulelor albe din sânge se micşorează cu până la 50%.
Celulele albe din sânge joacă un rol important în mecanismul de apărare a corpului împotriva infecţiilor. Deci, când capacităţile celulelor albe sunt afectate, răspunsul global al imunităţii corpului este grav afectat.
S-a demonstrat de asemenea că, consumul a 75 de grame de zahăr a dus la reducerea activităţii limfocitelor. Limfocitele sunt celule albe din sânge produse de către amigdale, splină şi timus, care curaţă microorganismele şi compuşii toxici din corp.
Este important de ştiut că în funcţie de cantitatea de glucoză consumată, efectul advers asupra celulelor albe ale sângelui este mai mare. Cu alte cuvinte, cu cât consumăm mai mult zahăr, cu atât este mai mare gradul de deteriorare a imunităţii.
Dr. Joseph Pizzorno, fondator al Universităţii Bastyr din Kenmore, Washington, a enumerat în cartea să Întreaga sănătate, mai mulţi factori care degradează sistemul imunitar. Aceştia sunt chimicalele toxice, stresul, odihnă inadecvată, candida, suprainfecţia intestinelor, poluarea, vaccinarea, metalele grele, pesticidele şi printre altele, deficienţele nutriţionale. În capul listei se situează consumarea zahărului şi a altor carbohidraţi concentraţi.
Dr. Joseph Mercola afirmă de asemenea că zahărul ne deteriorează sistemul imunitar şi că ne determină să ne îmbolnăvim mai repede.
Zaharurile simple, chiar şi acelea pe care le găsim în sucurile de fructe, suprimă imunitatea – de aceea este necesar să evităm consumarea zahărului când încercăm să scăpăm de o infecţie. Posturile de scurtă durata pot ajută la creşterea sistemului imunitar prin menţinerea nivelului scăzut a zahărului din sânge, fiind foarte de folos în prima şi a două zi de infecţie acută. Totuşi un post pe durata mai lungă, duce la epuizarea nivelelor de energie şi devine contraproductiv.
Ţinând cont de cantităţile de sucroză şi alte zaharuri rafinate care apar în mod tipic în dieta modernă, rezultă că multe persoane au în mod evident un sistem imunitar compromis, ceea ce îi determina să fie predispuşi la riscuri mai ridicate de boli cronice, printre care şi cancerul.
Amintindu-ne de efectul advers pe care îl are zahărul asupra funcţiilor imunitare, consumarea acestuia trebuie să fie monitorizată cu grijă mai ales în cazul copiilor care sunt predispuşi spre o astfel de alimentaţie. Acest lucru este adevărat în special pentru produsele care conţin zaharuri rafinate, care sunt în mod normal lipsite de nutrienţi importanţi care ar ajuta şi ar hrănii sistemul imunitar.
