Se crede că originea spanacului ar fi în Persia antică. A fost răspândit şi cultivat în Nepal, iar în secolul al şaptelea în China, unde se numea “verdeaţă persană”. Maurii au introdus spanacul în Spania în jurul secolului al 11-lea. Iar în istoria Angliei regăsim spanacul sub denumirea de “verdeaţă spaniolă”.

Spanacul şi-a câştigat faima în 1960, prin personajul de desene animate Popeye. De multe ori, părinţii încurajează copiii să mănânce spanac, pentru a creşte mari şi puternici. Există de fapt, ceva adevăr în asta.

Conform studiilor, consumăm aproape 2 ½ kg de spanac pe an, pe cap de locuitor. De patru ori cantitatea mâncată acum 40 de ani. Acum, mai ecologic şi mai gustoas, spanacul din grădină este adesea folosit, pentru salate şi sandwich-uri.

Beneficii pentru sănătate

Spanacul este bogat în niacina şi zinc, precum şi proteine, fibre, vitaminele A, C, E şi K, tiamină, vitamina B6, acid folic, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, cupru şi mangan. Cu alte cuvinte, este încărcat cu mulţi nutrienţi, pentru fiecare parte a corpului tău.

Flavonoidele abundente din spanac acţionează ca antioxidanţi pentru a menţine colesterolul şi protejează organismul de radicalii liberi, în special în colon. Acidul folic din spanac este bun pentru sănătatea sistemului cardiovascular  şi magneziu ajută la scăderea tensiunii arteriale. Studiile au arătat de asemenea, că spanacul ajută la menţinerea funcţiei creierului de memorie şi de claritate mentală.

Pentru a păstra conţinutul bogat de fier din spanac în timp ce-l gătim – uşor – se adaugă suc de lămâie sau oţet. 

Spanacul – Indicaţii terapeutice

Preparatele din frunze de spanac  contribuie la profilaxia sau ameliorarea unor afecţiuni precum: hipertensiunea arterială, tusea, avitaminoza, scorbutul, rahitismul, acneea, anemia.

De asemenea, spanacul este recomandat celor care se refac după o boală grea, precum şi în stări de oboseală şi epuizare. I se atribuie spanacului şi rolul de activator al secreţiilor pancreatice şi, mai mult decât atât, de agent anticancerigen.

Studii recente arată că spanacul este recomandat gravidelor, contribuind la buna dezvoltare a fătului. Potrivit aceloraşi studii, spanacul contribuie la fortificarea vaselor de sânge, a inimii şi a ochilor.

Datorită faptului că este depurativ (curăţă organismul de toxine), spanacul se foloseşte intens în curele de primăvară. Seminţele de spanac sunt utile în combaterea constipaţiei.

În plus, folosit în uz extern, spanacul sub formă de cataplasme sau comprese cu suc poate amelioraafecţiuni ale pielii precum acneea,  arsurile, eczemele, pecinginea, plăgile atone şi ulcerele de piele.

Informaţii nutriţionale

O porţie de spanac crud (30 de grame):

Valoarea zilnică per porţie  

Calorii – 7

Sodiu – 24 mg    2%

Carbohidraţi – 1 g

Fibre – 1 g 8%

Proteine – 1 g

Potasiu – 167 mg

Calciu – 29.7 mg

Magneziu – 23.7 mg

Acid Folic – 58.2

Betaină – 165 mg

Scăzut în calorii, dar plin de substanţe nutritive, spanacul este răspândit în întreagă lume pentru salate. Este foarte bun şi în combinaţii de băuturi cu legume, precum şi în piureuri sănătoase, garnituri şi supe de legume.

Precauţii şi contraindicaţii

Nu se va consuma de către pacientii bolnavi de reumatism, gută, hepatită, pietre la rinichi sau vezică, inflaţii gastrice sau intestinale sau artrită, deoarece conţine acid oxalic, contraindicat în aceste afectiuni  (din cauza oxalatţilor de potasiu şi calciu).

Atenţie! Dacă în timpul preparării frunzele de spanac îşi schimbă culoarea din verde proaspăt în verde spre galben, atunci el devine dăunător şi nu trebuie consumat.

Sursa: http://viataverdeviu.ro/la-ce-este-bun-spanacul/

http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/spanacul-spinacia-oleracea-11846949/

S-a remarcat că una dintre cele mai populare cereri la magazinele naturiste este cea pentru produse care să ajute natural la alinarea durerilor de stomac. Oamenii, de la pacienţii cu cancer la părinţii cu bebeluşi suferind de colici, încearcă să caute cea mai sigură şi eficientă modalitate de a face faţă durerilor de stomac. De fapt nu există nici o cură naturală care să ajute la toate tipurile de dureri de stomac, dar dacă durerea persistă de ceva timp, ai nevoie de ajutorul unui medic. Pentru dureri simple datorate crampelor menstruale sau ingerării de alimente stricate, sunt multe alternative naturale pentru a calma stomacul.

Tratamente naturale pentru durerile de stomac

Aici este o trecere în revista a 12 remedii casnice şi cu plante care pot ajuta la alinarea diferitelor tipuri de discomfort abdominal.

1. Ghimbirul

Ghimbirul este cunoscut ca posedând proprietăţi anti-inflamatorii plus alte beneficii. Acesta mai ajută şi la uşurarea durerilor de stomac, ca şi la digestie. Se poate consuma prin curăţarea de coajă şi răzuirea rădăcinii de ghimbir şi apoi utilizarea la ceai sau în mâncare.

Pentru oamenii cărora nu le plac mâncărurile aromate, suplimentele cu ghimbir ar fi mai bune, întrucât ghimbirul poate fi un pic condimentat. Este mai bine să se facă ceai din ghimbir proaspăt decât să se cumpere ginger sau alte băuturi fermentate cu ghimbir, întrucât acestea sunt pline de zahăr. Zahărul obişnuit poate agrava şi mai mult durerea de stomac.

2. Chimen dulce sau lemn dulce

Acestea au gust asemănător, chiar dacă sunt plante diferite. Ele au un gust care nu este plăcut tuturor, aşa că dacă cuiva nu îi place gustul, este mai bine să găsească alternative. Chimenul dulce şi lemnul dulce sunt găsite în multe ceaiuri medicinale, ca şi sub formă de suplimente. Pentru cei cărora le place gustul, mestecatul unei felii/bulb proaspete poate alina durerea de stomac.

3. Muşeţel

Muşeţelul nu calmează doar nervii, ci alina şi un stomac dureros. Oamenii pot consuma cu încredere ceai de muşeţel pentru stomacul tulburat. Ca aromă suplimentară, se poate adaugă lămâie.

4. Mentă

Menta, asemănătoare ghimbirului, poate fi consumată proaspătă pentru a stabiliza un stomac tulburat. Doar luaţi câteva frunze de mentă şi puneţi-le într-o cană cu apă fierbinte. Mestecatul unei frunze poate şi el ajuta.

5. Apă cu lămâie

Pentru cei ce nu au nici ghimbir, nici lemn dulce, mentă sau chimen dulce acasă, stoarcerea unei jumătăţi de lămâie într-o cană cu apă caldă poate şi ea ajuta la alinarea stomacului.

6. Bicarbonatul de sodiu

Antiacizii care sunt  vânduţi pe piaţă au în mod obişnuit bicarbonat de sodiu. Se poate lua o linguriţă sau două şi se amestecă într-o cană de apă călduţă pentru a scapa de indigestie sau arsuri la stomac.

7. Apă caldă cu sare

Apa caldă cu sare este foarte bună pentru dureri în gât, ca şi pentru un stomac deranjat. O jumătate de linguriţă de sare pusă într-o cană de apă caldă cu siguranţă va funcţiona. Pentru a obţine cele mai bune rezultate, este recomandat să se bea apă cât se poate de repede.

8. Comprese cu orez cald

Căldura, se ştie, este una dintre cele mai bune metode de a alina un stomac deranjat, în special când vine vorba de crampe. Pentru cei care nu au dispozitive de încălzire acasă, se poate improviza unul dintr-un ciorap vechi şi nişte orez crud. Incalziti-l în cuptor sau pe o tigaie şi aplicaţi-l pe zona afectată; la fel se poate folosi şi sare.

9. Oţet din cidru de mere

Acest oţet se spune că este foarte binefăcător pentru corp. Câteva linguriţe într-un pahar cu apă caldă sau rece pot ajută la alinarea durerilor.

10. Sucul de aloe vera

Cei ce au probleme intestinale au relatat că acest suc este de foarte mare ajutor. Poate ajuta la crampe, gaze, diaree şi balonare.

Sursa: http://viataverdeviu.ro/10-tratamente-naturale-pentru-durerile-de-stomac/

Mărul este un super-aliment care nu degeaba a stat la baza celebrei zicale “Cu un măr pe zi, doctorul departe îl ţii”. Foarte mulţi copii aud această vorbă de la mama lor când sunt încurajaţi să consume mere. De ce este mărul un fruct atât de important pentru viaţă?

Beneficii pentru sănătate:

• Merele sunt pline de fibre solubile care reduc problemele intestinate, inclusiv diverticulită, hemoroizii şi unele tipuri de cancer. Ajută la controlul nivelului de insulină, eliberând încet zahărul în sânge. Curată şi detoxifică, elimină metalele grele din organism.
• Pectina din mere contribuie la reducerea colesterolului prin diminuarea secretiei de insulină.
• În două studii, cercetătorii au descoperit că mâncând 5 mere pe săptămână se reduce semnificativ riscul afecţiunilor respiratorii precum astmul.
• Conform medicinei chineze, merele întăresc inima, lubrifiază plămânii, cresc fluidele corpului şi scad producţia de mucus.
• Oţetul de mere împiedică formarea pietrelor la rinichi.
• Studiile arată că un consum zilnic de mere reduce problemele de piele.
• Conform unui studiu brazilian, mâncatul unui măr pe zi înainte de masă ajută femeile să piardă cu 33% mai multă greutate decât cele care nu mănâncă mere.
• Un măr are doar 50-80 calorii şi nu are grăsimi sau sodiu.
• Merele sunt pline de vitaminele C, A şi flavonoizi, dar şi de fosfor, fier şi calciu, deşi în cantitate mai mică.
• Merele sunt o sursă puternică de potasiu, ceea ce susţine sănătatea inimii.

Iată motive solide pentru a mânca un măr pe zi cel puţin, în loc de orice alt desert lipsit de energie vie, deci de viaţă.

Alte proprietăţi medicinale demne de notat:

• Diareea: merele în combinaţie cu muşeţelul, scurtează durata diareei nespecifice la copii.
• Întărirea pereţilor arteriali (ateroscleroza): cercetări preclinice indică faptul că merele conţin compuşi ce previn formarea plăcii în interiorul arterelor. De exemplu, un studiu la iepuri a descoperit că sucul de mere este capabil să împiedice progresia aterosclerozei în cazul unei diete cu nivel înalt  de colesterol la un model indus de ateroscleroza.
• Supraponderalitatea: un studiu pe oameni a descoperit că pierderea semnificativă în greutate este asociată cu un aport zilnic de trei mere sau trei pere printre femeile supraponderale.
• Anti-îmbătrânire (creier): merele previn deteriorarea oxidativă şi realizarea defectuoasă a testului labirintului că şi descreşterea performanţei cognitive la şoarecii mărul sanatosbatrani. De asemenea, un studiu realizat pe şoareci a descoperit că sucul de mere reduce de fapt nivelul producţiei de beta-amiloizi patologici (asociaţi cu boală Alzheimer) în creierul şoarecilor.
• Inflamaţii intestinale: cercetări preclinice au descoperit că procianidinele din mere reduc inflamatiile intestinale.
• Toxicitatea indusă prin vaccinuri: multe substanţe naturale, inclusiv laptele matern, reduc reacţia imună produsă de substanţele sintetice şi asociată cu vaccinurile şi adjuvanţii acestora. Polifenolii din măr se numără printre aceste substanţe,aceştia împiedică toxina holerei, atunci când este utilizată ca stimulent imunitar în cadrul vaccinurilor, să facă atât de multe vătămări ca în cazul opus..
• Boală parodontală: ştim cu toţii senzaţia care urmează mâncatului unui măr – proprietatea astringentă, în care gingiile se simt curate. Aceasta se datorează în parte quercetinei, care este găsită în mere, ceai şi ceapă, de exemplu. Are proprietăţi antimicrobiene semnificative. Polifenolul din mere protejează şi el împotriva distrugerii celulelor ligamentului parodontal asociat cu infecţia datorată Porphyromonas gingivalis, o bacterie patogenă anaerobă.
• Produse finale ale glicozilarii avansate (AGE): AGE-urile sunt asociate în principal cu oxidarea zaharurilor din sânge. Aceste zaharuri sunt caramelizate când sunt expuse la oxidanti şi apoi se leagă la structurile celulare, de ex. grăsimi, proteine, provocând deteriorări. Frunzele de mere au  acţiune semnificativă anti-AGE, inclusiv vasoconstricţiei asociate cu disfuncţia endotelială indusă de AGE.
• Pierderea părului: remarcabil, o procianidină etichetată B-2 din mere, favorizează creşterea părului la modelul celular.
• Infecţiile streptococice: pectina din mere inhibă sinteză tipurilor A şi B de enterotoxine stafilococice, care pot cauza profunde vătămări corporale.
• Infecţia cu gripă: în urmă cu peste 60 de ani, cercetătorii au descoperit că acei carbohidraţi complecşi care compun pectina din măr inhibă capacitatea de infectare a virusului A al gripei din sângele găinii, ca şi din ouăle inseminate,  indicând potenţiale proprietăţi antigripale.

Ce nu ştiai despre mere:

• În lume există mai mult de 7500 specii de mere.
• Copacul măr este membru al familiei trandafirilor.
• 25% din volumul unui măr este aer şi aproape 90% din densitatea sa este apă.
• Merele au 5% proteine.
• Copacul măr poate trăi până la 100 de ani.
• Cel mai mare măr din lume a cântărit 1,5 kilograme.
• În Grecia, când un bărbat cerea o femeie în căsătorie, el îi aruncă un măr iar dacă ea decidea să îl prindă, înseamnă că acceptă.
• Proverbul original despre consumarea unui măr pe zi a apărut în 1866 şi suna aşa: “Mănâncă un măr înainte să te duci la culcare şi vei împiedica medicul să îşi câştige pâinea”.
• Este nevoie de energia a 50 frunze ca să se producă un măr.

Ce să ştii ca să obţii maximum de beneficii şi energie din măr:

Mănâncă merele cu coajă cu tot ca să obţii toţi nutrienţii; mulţi din ei sunt în piele sau imediat sub piele (cum ar fi vitamina C şi A).

Merele sunt printre fructele cele mai contaminate cu pesticide, cum ar fi permethin şi DDT. Merele non-organice sunt deseori stropite cu aceste pesticide care fac rău la digestie şi sănătate. Încearcă să cumperi mere organice sau spală bine de tot merele normale în chiuvetă astfel: umple chiuveta jumătate cu apă, pune o cană de oţet şi lasă acolo merele (precum şi alte fructe pe care le mănânci cu coajă) pentru 10 minute.

Precauţii în cazul merelor:

Seminţele de măr sunt toxice dacă sunt consumate în cantităţi mari, de aceea este bine să fie evitate de femeile gravide, de femeile care alăptează şi de copii.

Concentratul de suc de mere poate fi plin de arsenic dacă nu este organic, conform unei cercetări prezentate de dr Oz. În sucul organic nu s-a găsit urmă de arsenic. De aceea, este mai bine să produci sucul de măr în casă.

Sursa: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/alimentatie-sanatoasa/de-ce-este-marul-regele-fructelor-beneficii-pentru-sanatate-noutati-precautii/

Beneficiile uleiului de nuca de cocos includ îngrijirea părului, pielii, înlăturarea stresului, menţinerea nivelului de colesterol, pierderea în greutate, creşterea imunităţii, digestie şi metabolism adecvat, înlăturarea problemelor la rinichi, boli cardiace, hipertensiune arterială, diabet zaharat, HIV şi cancer, îngrijire dentară şi rezistenţă oaselor.

Importanța acizilor graşi cu lanţ mediu

Principalele beneficii ale uleiului de nuca de cocos pot fi atribuite prezenţei acizilor graşi cu lanţ mediu care includ acidul lauric, acidul capric şi acidul caprilic. Aceştia sunt agenţi antimicrobieni puternici, cu o eficiență ridicată împotriva virusurilor, ciupercilor şi a multor bacterii. Modul lor de acţiune ar consta în dezintegrarea pereţilor celulelor antimicrobiene. Cele mai multe dintre grăsimile pe care le consumăm sunt acizi graşi cu lanţ lung care trebuie defalcate înainte de a fi absorbite. Uleiul de nuca de cocos este bogat în acizi cu lanţ mediu şi scurt care ajung mult mai repede în ficat pentru a produce energie, fiind uşor de digerat. Ca atare, nu sunt necesare enzime biliare sau pancreatice pentru digestie. Iar acest lucru transformă uleiul de cocos într-un aliment sănătos chiar şi pentru cei care suferă de diabet zaharat sau care au probleme cu vezica biliară. De asemenea, acizii graşi cu lanţ mediu pot ajuta la accelerarea metabolismului, întrucât aceştia sunt o sursă instantanee de energie pentru organism.

Acidul lauric – se găseşte din abundenţă în laptele matern uman şi se transformă în organism într-o substanţă numită monolaurin. Monolaurinul contribuie la creşterea imunităţii, lupta împotriva virusurilor, bacteriilor şi a diverse boli (herpes, citomegalovirus, gripă etc). În urma unor studii, cercetătorii au confirmat că acidul lauric existent în uleiul de cocos în combinaţie cu uleiul de oregano pot distruge stafilococii şi unele bacterii de mult mai eficient decât unele tipuri de antibiotice şi antifungice. De asemenea, rolul pozitiv pentru organism al acidului lauric a fost confirmat în prevenirea unor forme de cancer. În plus, uleiul lauric poate ajuta la scăderea colesterolului şi a tensiunii arteriale, la menţinerea flexibilităţii arterelor, prevenirea aterosclerozei. Uleiul de cocos conţine în proporţie de peste 40% acid lauric fiind cea mai bogată sursă disponibilă în mod natural.

Cum foloseşte corpul nostru acidul lauric? 

Organismul uman transformă acidul lauric în monolaurin care luptă împotriva virusurilor şi bacteriilor care cauzează boli, cum ar fi herpesul, gripa, cytomegalovirusul, HIV, Listeria monocytogenes, etc. Deşi mecanismul sau exact de acţiune era încă necunoscut, uleiul de nuca de cocos a fost utilizat pe scară largă în Ayurveda, sistemul de medicină tradiţională a Indiei. 

Înainte de a trece la beneficiile uleiului de nuca de cocos în detaliu, trebuie să înţelegem din ce este compus.

Componentele uleiului de cocos:

Uleiul de nuca de cocos este format din mai mult de 90% din grăsimi saturate, cu urme puţine de acizi graşi nesaturaţi, cum ar fi acizii graşi mononesaturati şi polinesaturati. Ulei de nuca de cocos virgin nu este diferit de aceasta. Să vedem câteva componente mai detaliate:

  * Acizii graşi saturaţi: majoritatea sunt trigliceride cu lanţuri mijlocii, care ar trebui să se asimileze bine. Acidul lauric este contribuabilul şef, cu mai mult de 40% din acţiuni, urmat de acidul capric, caprilic, miristic şi palmitic.

  * Acizii graşi polinesaturati: acid linoleic.

  * Acizii mononesaturati graşi: acid oleic.

  * Poly-fenoli: acid galic, care este acidul fenolic. Aceşti poli-fenoli sunt presupuşi a fi responsabili pentru aroma şi gustul uleiului de nuca de cocos iar uleiul Virgin de cocos este bogat în aceşti poli-fenoli.

  * Anumiţi derivati de acizi graşi ca Betaines, Ethanolamide, etoxilati, esteri graşi, polisorbaţi graşi, monogliceride şi esteri poliol.

  * Cloruri grase, sulfat de alcool gras şi sulfat de alcool eter gras, toate fiind derivate din Alcooli graşi.

  * Vitamina-E, vitamina K şi minerale, cum ar fi de Fier.

Beneficiile uleiului esenţial de nuca de cocos includ următoarele:

Îngrijirea părului:

– uleiul de nuca de cocos este unul dintre cele mai bune produse naturale pentru îngrijirea părului. El ajută la creşterea sănătoasă a părului, oferindu-i strălucire. Masajul regulat al scalpului cu ulei de nuca de cocos asigura lipsa mătreţii, păduchilor şi ouăle acestora, şi o bună hidratare a pielii. Ulei este intens utilizat în subcontinentul Indian pentru îngrijirea părului. Este un balsam excelent şi ajută la creşterea părului. Acesta conține, de asemenea, proteine esenţiale necesare pentru hrănirea părului deteriorat. Prin urmare, este folosit că ulei de îngrijire a părului şi utilizat în producţia diverselor balsamuri, creme şi şampoane anti-mătreaţă. Uleiul de nuca de cocos este în mod normal aplicat local.

Înlăturarea stresului:

– uleiul de nuca de cocos este foarte liniştitor şi prin urmare, ajută la eliminarea stresului. Aplicarea uleiului sub formă de masaj la cap ajută la eliminarea oboselii.

Îngrijirea pielii:

– uleiul de nuca de cocos este excelent pentru masarea pielii, de asemenea. Acesta acţionează ca o crema hidratantă eficace pe toate tipurile de piele, inclusiv pielea uscată. Uleiul de cocos este comparabil cu uleiul mineral, însă spre deosebire de acesta, nu există nici o şansă de a suferi de efecte secundare negative asupra pielii. Iată de ce este o soluţie sigură pentru a preveni uscarea şi exfolierea pielii, întârzierea apariţiei ridurilor şi îi oferă fermitate. Este folosit cu succes şi în diferite probleme ale pielii inclusiv psoriazis, dermatită, eczeme şi alte infecţii. Prin urmare, ulei de cocos formează ingredientul de bază în diverse produse de îngrijire a corpului, cum ar fi săpunuri, loţiuni, creme, etc.

Îmbătrânirea prematură:

– ulei de nuca de cocos ajută la prevenirea îmbătrânirii premature şi a bolilor degenerative, datorită proprietăţilor sale antioxidante.

Bolile de inima:

– există o concepţie greşită destul de răspândită care zice că uleiul de nuca de cocos nu este bun pentru inimă. Acest lucru se datorează faptului că acesta conţine o cantitate mare de grăsimi săturate. Cu toate acestea, uleiul de cocos este benefic pentru inimă, deoarece conţine aproximativ 50% acid lauric, care ajută la prevenirea diferitelor probleme cardiace, inclusiv nivelurile de colesterol şi hipertensiune arterială. Grăsimile săturate prezente în uleiul de nuca de cocos nu sunt dăunătoare cum se întâmplă în cazul altor uleiuri. Acesta nu conduce la creşterea nivelului de LDL. De asemenea, reduce incidenţa rănilor în artere şi, prin urmare, ajută la prevenirea aterosclerozei.

Pierderea în greutate:

– uleiul de nuca de cocos este foarte util în reducerea greutăţii. Acesta conţine acizi graşi cu lanţuri mijlocii şi lungi, care ajută la eliminarea greutăţii în exces. De asemenea, este uşor de digerat şi ajută la o funcţionare sănătoasă a sistemelor de tiroidă şi enzime. Mai mult, acesta creşte metabolismul organismului prin eliminarea stresului, astfel arzând mai multă energie şi ajutând persoanele obeze şi supraponderalii să reducă greutatea corporală. De aceea persoanele care locuiesc în zonele tropicale de coasta, şi care consumă ulei de nuca de cocoş zi de zi că ulei de gătit, nu sunt în mod normal graşi, obezi sau supraponderali.

Pancreatita:

– uleiul de nuca de cocos este de asemenea considerat a fi util în tratarea pancreatitei. 

Digestia:

– este indicat folosirea uleiului de nuca de cocos ca ulei de gătit. Acesta ajută la îmbunătăţirea sistemului digestiv şi astfel previne diverse probleme ale stomacului şi digestiei, inclusiv sindromul de colon iritabil. Grăsimile saturate prezente în uleiul de cocos au proprietăţi anti microbiene şi ajută în lupta împotriva diverselor bacterii, ciuperci, paraziţi, etc., care provoacă indigestie. Uleiul de asemenea, ajută la absorbţia altor elemente nutritive, precum vitamine, minerale şi aminoacizi.

Imunitatea:

– uleiul de nuca de cocos este amicul sistemului imunitar. Acesta întăreşte sistemul imunitar, deoarece conţine lipide antimicrobiene, acid lauric, acid capric şi acid caprilic, care au proprietăţi antifungice, antibacteriene şi antivirale. Organismul uman transformă acidul lauric în monolaurin care lupta împotriva virusurilor şi bacteriilor care cauzează boli, cum ar fi herpesul, gripă, citomegalovirus, şi chiar HIV.

Vindecarea:

– atunci când este aplicat pe o infecţie, uleiul de cocos formează un strat chimic care protejează partea infectată a corpului de praful extern, aer, ciuperci, bacterii şi viruşi. Ulei de nuca de cocoş este cel mai eficient pentru vânătăi, deoarece grăbeşte procesul de vindecare prin repararea ţesuturilor afectate.

Infecţiile:

– ulei de nuca de cocos este foarte eficient împotriva o varietate de infecţii datorită proprietăţilor sale antifungice, antivirale, antibacteriene şi. Potrivit Centrului de Cercetare a nucii de cocos, uleiul de nuca de cocos ucide virusurile care provoacă gripă, pojar, hepatită, herpes, SARS, etc, de asemenea, ucide bacteriile care provoacă ulceraţii, infecţii ale gâtului, infecţii ale tractului urinar, pneumonie, şi gonoree, etc.

Ficatul:

– prezenţa trigliceridelor cu lanţ mediu şi acizilor graşi ajută la prevenirea bolilor de ficat, deoarece substanţele sunt uşor transformate în energie atunci când ajung în ficat, reducând astfel sarcina de lucru asupra ficatului şi preveni, de asemenea, acumularea de grăsime.

Rinichii:

– uleiul de nuca de cocos ajută la dizolvarea pietrelor la rinichi, prevenirea bolilor de rinichi şi de vezică biliară. 

Diabetul:

– uleiul de nuca de cocos ajută la controlul zahărului din sânge, şi îmbunătăţeşte secreţia de insulină. De asemenea, ajută la utilizarea eficientă a glucozei din sânge, astfel prevenind şi tratând diabetul.

Sistemul osos:

– aşa cum am menţionat mai devreme, ulei de nuca de cocos îmbunătăţeşte capacitatea organismului de a absorbi minerale importante. Acestea includ calciul şi magneziul, care sunt necesare pentru dezvoltarea oaselor. Astfel, uleiul de nuca de cocos este foarte util femeilor care sunt predispuse la osteoporoză.

Îngrijirea dentară:

calciul este un element important prezent în dinţi. Deoarece uleiul de cocos facilitează absorbţia calciului de către organism, ajută în obţinerea unor dinţi puternici. Ulei de cocos opreşte, de asemenea, şi apariţia cariilor dentare.

HIV şi cancer:

– se crede că uleiul de nuca de cocos joacă un rol esenţial în reducerea sensibilităţii virale a bolnavilor de HIV şi cancer. Cercetări preliminare au arătat indicaţii ale efectului uleiului de nuca de cocos în reducerea încărcăturii virale la pacienţii cu HIV.

În cele din urmă, uleiul de nuca de cocos este adesea preferat de către sportivi, culturişti şi persoanele care ţin o dietă. De ce? Ei bine, acest ulei conţine calorii mai mici decât alte uleiuri, conţinutul de grăsimi este uşor transformat în energie şi nu duce la acumularea grăsimilor în inima şi artere, ajutând la stimularea energiei şi rezistenţei, şi îmbunătăţind performanţele sportivilor.

Atenţionări

Cel mai important este să ca uleiul de cocos pe care urmează să-l alegeţi să fie presat la rece, nu hidrogenat. Nu este indicat ca uleiul de cocos să se consume în cantităţi mari de către persoanele care suferă de boli cardiovasculare, de diabet zaharat sau de cele care suferă de obezitate. Chiar dacă uleiul de cocos este sigur pentru consumul femeilor însărcinate şi celor care alăptează, se va evita introducerea în mod excesiv în dieta acestora.

Surse: http://www.supereva.ro/info.asp?id=2409

http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/uleiul-de-cocos-beneficii-si-riscuri_11578

Sănătatea mintală şi cea fizică sunt atât de strâns întreţesute, încât pentru a încerca să vindeci în mod adecvat afecţiunile identificate la una, se cere adesea încercarea de vindecare a potenţialelor afecţiuni ale celeilalte. În multe cazuri, cea mai eficientă cale de a reface sănătatea optimă atât a corpului, cât şi a minţii, este de a suplimenta dieta cu plante adaptogene şi de alte feluri, care ajută simultan şi natural la echilibrarea ambelor sisteme, fără a provoca efecte secundare dăunătoare.

Aici sunt cinci plante absolut necesare care ar putea fi exact ceea ce are nevoie corpul pentru a realiza sănătatea optimă, fizică şi mintală:

1) Turmericul

Turmericul, principalul component activ al său fiind curcumina, este una dintre plantele cele mai studiate clinic astăzi şi care posedă capacităţi puternic vindecătoare ale minţii şi corpului. O plantă vindecătoare comună medicinei tradiţionale chineze şi celei ayurvedice, turmericul posedă o unică abilitate de a uşura şi chiar de a vindeca inflamaţia, cauza comună a multe afecţiuni cronice şi tulburări autoimune care afectează mulţi oameni astăzi.

Datorită abilităţii lui naturale de a normaliza diferite procese fiziologice grav afectate de stres şi alţi factori de viaţă, turmericul este considerat a fi una dintre cele mai puternice plante adaptogene care ajută şi favorizează echilibrul sistemic şi facilitează metabolismul sănătos şi asimilarea nutrienţilor. Prin contracararea acestor stresori biologici, chimici şi fizici ce provoacă boli, turmericul poate efectiv vindeca şi proteja împotriva maladiilor ce afectează atât mintea cât şi corpul.

2) Ghimbirul

Adesea subapreciat datorită banalităţii lui ca aliment, ghimbirul este o altă puternică plantă vindecătoare care a fost utilizată în lume pentru a preveni şi vindeca boli de tot felul. Unele dintre multele beneficii ale ghimbirului includ abilitatea lui de a stabiliza un stomac nervos sau deranjat, care la unii oameni poate duce la nelinişte mintală şi tulburarea altor funcţii fiziologice. Ghimbirul crud a fost timp îndelungat consumat pentru efectul lui de calmant general, care poate ajuta sănătăţii în general, simultan cu stăvilirea bolilor.

Ghimbirul ajută în mod specific la îmbunătăţirea digestiei prin ajutorul dat la descompunerea proteinelor şi grăsimilor, lucru care la rândul lui previne gazele, blocajul intestinal şi alte afecţiuni negative care pot diminua funcţia imunitară şi pot declanşa boala. Suplimentarea cu ghimbir mai poate ajuta la micşorarea presiunii sanguine, la uşurarea greturilor matinale la gravide şi la diminuarea nivelului de colesterol rău.

3) Aloe vera

Ca şi ghimbirul, aloe vera posedă o incredibilă abilitate de a alina greţurile, a îmbunătăţi digestia, a curaţa colonul şi tractul digestiv şi a menţine eliminarea sănătoasă şi funcţionarea intestinală. Consumul de aloe vera mai poate ajuta la uşurarea inflamaţiilor şi la îmbunătăţirea oxigenării sanguine, două beneficii care pentru mulţi oameni pot face o mare diferenţă în promovarea unei sănătăţi durabile.

De fapt, sunt aşa de multe beneficii ale consumului de aloe vera, încât simpla adăugare a gelului sau sucului, din această puternică şi suculentă plantă, la regimul alimentar zilnic poate efectiv remedia o serie întreagă de boli fizice şi mintale, inclusiv bolile cardiovasculare, artrită, pietrele la rinichi, ulcerul, hipertensiunea, deficienţele nutritive, constipaţia, diabetul, candida şi alte infecţii micotice, afecţiuni ale pielii şi cancer.

4) Uleiul arborelui de ceai

De obicei folosit prin aplicaţii locale pentru a vindeca diferite afecţiuni şi infecţii ale pielii, uleiul arborelui de ceai este considerat de mulţi a fi “vindecătorul miraculos al naturii”. Un ulei vindecător extrem de versatil, bun la toate, uleiul arborelui de ceai, care provine de la arborele Melaleuca, este un excepţional de puternic antimicrobian, anti-inflamator, antiseptic, antiviral, curativ, bactericid, fungicid, insecticid, stimulent şi sudorific, capabil de a trata multe şi diferite maladii fizice şi mintale.

Consumul ceaiului de Melaleuca, de exemplu, în special amestecat cu alte plante binefăcătoare precum rozmarinul, floarea pasiunii, hibiscus şi ginseng, poate ajuta la calmarea şi alinarea nervilor, simultan cu furnizarea de energie susţinută şi motivaţie. Adăugarea câtorva picături de ulei al arborelui de ceai într-un dispozitiv de difuzare, singur sau în amestec cu alte uleiuri esenţiale poate de asemenea să ajute la curăţarea plămânilor şi căilor respiratorii, să favorizeze vigilenţa, şi să amplifice sentimentele generale de sănătate şi bunăstare.

5) Busuiocul Sfânt ( tulsi)

O altă plantă puternic adaptogenă, busuiocul este cunoscut pentru că ajută la ridicarea stării de spirit şi calmarea minţii. Precum despre ginsengul şi lemnul dulce, despre busuiocul sfânt se spune că amplifică legătura minte-corp-spirit prin acţiunea asupra afecţiunilor ce atacă sănătatea fiecăruia dintre aceste importante sisteme umane. Pe lângă alinarea în general a stresului şi amplificarea imunităţii, busuiocul sfânt ajută la lupta împotriva inflamatiilor cronice, sporirea energiei, promovarea clarităţii mintale şi a gândirii şi îmbunătăţirea digestiei.

Cunoscut şi sub numele de tulsi, busuiocul sfânt mai este recunoscut pentru capacitatea lui de a lupta împotriva diferitelor alergii şi simptome alergice care adesea duc la senzaţii de “ceaţă pe creier” şi incapacitate mintală. Cei care îşi suplimentează dieta cu busuioc, în special alături de alte plante adaptogene,  sunt capabili să respire mai bine, să digere mai bine hrana, să gândească mai bine, şi în general să se simtă mai bine, indiferent de afecţiunile ce le perturbă sănătatea.

Sursa: http://viataverdeviu.ro/cinci-plante-aromatice-absolut-necesare-pentru-vindecarea-corpului-si-mintii-tale/

Ca şi alte superalimente, cătina conţine numeroşi antioxidanţi puternici care ajută corpul să se apere de radicalii liberi (asociaţi în prezent cu aproape orice boală şi cu procesul de îmbătrânire). Dar cătina are şi alte proprietăţi, este o sursă excelentă de Omega 7. Nu este o greşeală de tipar. Ai auzit probabil de acizii graşi Omega 3, 6 şi 9, dar şi acizii graşi Omega 7 sunt importanţi. Iar cătina este una dintre sursele cele mai bune a acestor acizi graşi esenţiali.

Cătina este o uzină de nutrienţi

Cătina conţine peste 190 de nutrienţi şi fitonutrienti, ceea ce o transformă într-un superaliment extrem de puternic. Conţine numeroase flavonoide—fitonutrienţi despre care s-a demonstrat prin studii că împiedică multiplicarea celulelor canceroase reducând în acelaşi timp durerea şi inflamaţia şi contribuind la pierderea în greutate a persoanelor obeze. Superfructul mai conţine şi cantităţi importante din enzima necesară procesului de vindecare superoxid dismutază (SOD)—de patru ori mai mari decât ginseng-ul, o altă sursă importantă de SOD.

Afecţiuni respiratorii şi boli de inimă

Astmul, tusea cronică, alte afecţiuni respiratorii şi probleme dermatologice sunt doar câteva afecţiuni pentru care se foloseşte cătina în mod tradiţional, dar s-a demonstrat că poate îmbunătăţi şi sănătatea oculară, bucală şi a membranelor mucoasei. Alte studii arată că reduce semnificativ nivelul colesterolului şi a proteinei C-reactivă, cunoscută pentru capacitatea de a inflama şi deteriora celulele, fiind asociată cu boli precum cele de inimă.

Vindecă afecţiunile gastrointestinale (GI)

Compuşii săi anti-ulcer în combinaţie cu proprietăţile naturale antiinflamatorii fac din cătină o alegere perfectă pentru problemele gastrointestinale. Uleiul acoperă stomacul şi tractul gastrointestinal (GI) cu un strat protector şi vindecător, reducând efectele unor microbi dăunători precum E-coli.

Regenerează pielea

În ceea ce priveşte afecţiunile pielii, s-a dovedit eficientă într-o varietate de boli, precum:  acnee, arsuri, dermatită, eczemă, rozaceea, vergeturi şi răni. Mulţi dintre cei 190 de nutrienţi contribuie la vindecare, dar cantitatea mare de acizi graşi Omega 7 are contribuţia principală la regenerarea celulelor pielii, precum şi la atenuarea ridurilor şi a aspectului de piele îmbătrânită. Conform studiilor publicate în revista Comunicări Ştiinţifice Biochimice şi Biofizice, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că fructele de cătină pot fi utilizate cu scop terapeutic contra afecţiunilor inflamatorii ale pielii.

Combate cancerul

Abilităţile cătinei de combatere a cancerului sunt impresionante. Într-un studiu publicat în ISRN Farmacologie, cercetătorii au descoperit eficienţa cătinei în uciderea celulelor canceroase şi a leucemiei limfatice. Alte studii publicate în revistele Fitoterapia şi Nutriţia şi Cancerul au demonstrat că fructele de cătină manifestă o activitate antitumorală remarcabilă şi efecte anticanceroase.

Pierderea în greutate

Ca şi cum cele menţionate până acum nu ar fi fost suficiente ca să iubeşti cătina, iată că acest superfruct superdotat ajută şi la pierderea în greutate. Puţine alimente egalează cătina în conţinutul sau de Omega 7, conţinutg care opreşte organismul din stocarea grăsimilor. Ajută, în acelaşi timp, ca persoanele care au pierdut în greutate să poată menţine acest lucru.

Deteriorarea cognitivă şi motorie

Numeroase studii demonstrează eficienţa cătinei în reducerea deteriorării cognitive şi în tratarea afecţiunii denumită diskinezie. Diskinezia este o afecţiune neurologică degenerativă care implică deteriorarea motorie. Studii publicate în Monitorul Ştiinţei Medicale au descoperit că extractul din fructele de cătină are un efect protector contra diskineziei.

Super-imunitate, energizant, protecţie UV

Ca orice aliment atât de bogat în nutrienţi, nu este surprinzător că stimulează sistemul imunitar şi nivelul de energie. Uleiul de cătină este şi un foarte bun protector contra efectelor solare.

Recomandări de achiziţionare

Hexanul este utilizat în procesarea majorităţii catinei de pe piaţă, chiar şi de către firmele care susţin că folosesc “uleiuri vegetale” la extragerea compusilor terapeutici ai cătinei. Alege o firma redutabilă care nu face compromisuri cu calitatea. Există multe produse pe bază de cătină: ulei de cătină, capsule cu ulei de cătină, ulei din seminţe de cătină, capsule din seminţe de cătină, concentrate din cătină sub formă de praf, precum şi capsule şi multe produse cosmetice de îngrijire a pielii. Cel mai bine este însă să foloseşti cătină crudă, proaspătă întreagă şi să te bucuri de ea cât mai mult în sezonul de toamnă.

Cătina este un aliment ideal pentru perioada de tranziţie către anotimpul rece.

Sursa: http://viataverdeviu.ro/catina-remediu-stravechi-si-superaliment-modern/

Germenii sunt bogaţi în enzime antioxidante, elemente anti-îmbătrânire, vitamine, minerale, aminoacizi, clorofilă, proteine complete, fibre şi pigmenţi. Toate aceste substanţe conţinute de germeni îmbunătăţesc digestia, dau vitalitate, întăresc organismul şi oferă protecţie împotriva radicalilor liberi.

Termenul de germeni se referă în general la seminţele de legume sau cereale care au încolţit (de obicei, fără ajutorul luminii soarelui sau al solului), transformându-se în plante micuţe în 3-5 zile. Despre aceste seminţe sau boabe de cereale se spune atunci că au germinat, adică s-au transformat în germeni.

Germinarea este procesul de umezire, apoi încolţire a seminţei, pentru ca în final să poată fi consumaţi germenii cruzi. Germenii de mei şi cei de quinoa pot aduce beneficii excepţionale sănătăţii, energizând mintea, corpul şi organele.

1. Seminţe: de dovleac, floarea-soarelui, susan, lucerna, muştar, ridiche, hrişcă, trifoi;
2. Cereale: mei, grâu, secară, porumb, orez, ovăz, orz, amarant;
3. Nuci: migdale, alune de pădure, muguri de pin, fistic, nuci etc.
4. Leguminoase: linte, fasole, năut, soia, mazăre.

Fiecare sămânţă care încolţeşte conţine energie nutritivă şi microbiologică, precum şi forţa vitală necesară pentru a da naştere unei plante mature. Odată cu înmuierea seminţei – unul dintre paşii necesari germinării – se dezvoltă toate elementele benefice. De exemplu, procesul de înmuiere a seminţei activează eliberarea unor enzime adiţionale, care de astfel ar fi fost inactive.

Legătura nutritivă

Ştim cu siguranţă că germenii au o concentraţie mare de substanţe nutritive antioxidante cum ar fi vitamina A, C, E şi B. Antioxidanţii protejează împotriva radicalilor liberi – molecule instabile care produc oxidare şi îmbătrânire, deteriorarea ţesutului celular.

Germenii conţin, de asemenea, toate mineralele inclusiv seleniul şi zincul, atât de necesare, plus bioflavonoide, toţi aminoacizii liberi, enzime antioxidante, clorofilă şi fibre. Germenii pun la dispoziţie 2 elemente anti-îmbătrânire  – ARN şi ADN (acizi nucleici) – care se găsesc doar în celulele vii. Organismul absoarbe mult mai eficient substanţele nutritive din germenii vii, decât din alimentele nutritive, deoarece corpul recunoaşte germenii ca fiind alimente.

În plus, un studiu desfăşurat la Universitatea Yale condus de către dr. Paul Brakholden a relevat faptul că procentul vitaminelor B creşte în germeni de aproximativ 2000 ori.

Pe lângă conţinutul enorm de vitamine, germenii reprezintă cea mai bună sursă de oligominerale, alături de algele marine dulse şi nori. Majoritatea germenilor au un conţinut foarte mare de calciu, magneziu, germaniu, fibre precum şi seleniu, mangan, crom, zinc şi multe altele. Mineralele din germeni sunt chelate, ceea ce înseamnă că se află într-o formă uşor digerabilă şi deci, mai uşor de absorbit de către organism.

În cadrul unui studiu foarte important, cercetătorii A. M. Maiser şi A. Poljakoff-Mayer de la Universitatea Hebrew au descoperit că germenii micşorează cantitatea sau chiar elimina elementele nedorite ce apar uneori în mod natural în alimente, cum sunt fosfaţii sau o substanţă numită phytin. În acelaşi timp însă, conform acestui studiu, germenii cresc nivelul elementelor folositoare cum sunt: fosforul, lecitină şi fosfolipidele, care ajută la asimilarea şi transportul acizilor graşi esenţiali, îmbunătăţind metabolismul grăsimilor, reglarea colesterolului şi a hormonilor, funcţionarea creierului şi reproducerea.

Legătura proteică

Profesor de biochimie nutriţională la Universitatea Puget Sound, dr. Jeffrey Bland a arătat că aproximativ 6 căni de germeni ar putea suplini aportul nutritiv zilnic recomandat pentru un adult obişnuit. Dr. Bland a concluzionat că germenii reprezintă o formă “mai eficientă, mai sănătoasă (şi cu siguranţă mai ieftină) de proteine decât convenţionala proteină animală sau decât alte tipuri de proteine vegetale”.

Cercetătorii de la Universitatea Purdue, Departamentul de Botanică şi Patologia plantelor, au descoperit că germenii de porumb conţin în concentraţie mare, 2 aminoacizi esenţiali: lizină şi triptofan, ambii construind depozite pentru proteine. Cercetătorii au conchis că germenii pot constitui alimente cu valori proteice de calitate înaltă pentru consumul uman. În cadrul unui alt studiu, dar la aceeaşi universitate, dr. C.Y. Tsai a descoperit că germenii, în general, menţin un nivel superior de proteine. S-a dovedit că, în unele cazuri, concentraţia proteică a anumitor germeni depăşeşte 25% calorii, ceea ce înseamnă prezenţa mai multor proteine decât într-o friptură obişnuită de viţel (şi într-o formă mult mai digerabilă).

Legătura enzimelor

Cel care a făcut legătura între enzime şi germeni a fost Szekeley, în studiul sau masiv despre alimentaţie. Pentru a ne întări sănătatea, trebuie să consumăm alimente vii care conţin enzime active. Germenii sunt alimente vii fundamentale, care deţin cele mai bogate resurse de astfel de enzime active. Activitatea enzimelor se află la cotă maximă în stadiul de germinaţie, când planta începe să încolţească. Dr. Gabriel Cousens, în cartea sa Spiritual Nutrition, subliniază faptul că germinaţia şi încolţirea cresc nivelul enzimelor de 6-20 ori, în funcţie de planta în cauză.

Dacă dieta noastră este săracă în enzime, hrana pe care o consumăm se mişcă mult mai greu de-a lungul canalului digestiv şi poate practic să puterezeasca, să se descompună şi să fermenteze în intestine. Rezultatul: toxinele trec în organism prin colon, iar de acolo ajung în circuitul sângelui. Acestea sunt percepute ca invadatori străini de către sistemul imunitar, iar organismul trebuie să consume mai multe cantităţi de energie pentru a le îndepărta. Această risipă de energie duce la letargie, epuizare, oboseală cronică şi un sistem imunitar slăbit. Atunci când ne umplem dieta cu alimente bogate în enzime – în special germeni de toate tipurile – putem observa, de obicei, îmbunătăţiri semnificative ale sănătăţii şi stării generale a organismului.

Legătura imunitară

Acesta este punctul cheie: întărirea sistemului imunitar pentru a fi mai bine pregătiţi să prevenim şi să combatem obişnuitele răceli, gripe, şi chiar boli severe. Alimentele vii ajută sistemul imunitar să se menţină puternic. Atunci când sistemul imunitar este fortifiat, suntem mult mai puţin predispuşi să fim “atacaţi” –  sau să cedăm problemelor de sănătate obişnuite sau degenerative, chiar atunci când este vorba de cancer.

Să luăm în considerare studiul condus de echipa de cercetători al Universităţii din Texas, Departamentul pentru Tratarea Cancerului. Aceştia au descoperit că celulele cancerigene au fost blocate în proporţie de 99% de amestecul de germeni. Conform statisticilor, acest lucru ar însemna că germenii au într-adevăr capacitatea de a opri acţiunea celulelor cancerigene. Evident că acest lucru nu este valabil în toate cazurile, dar cu siguranţă joacă un rol important.

În mare parte, motivul îl constituie faptul că germenii au o concentraţie naturală ridicată de substanţe nutritive antioxidante care combat efectele radicalilor liberi. Radicalii liberi în exces sunt foarte des creaţi din cauza unei digestii proaste a alimentelor, ca şi de grăsimile şi uleiurilor râncede sau încinse care afectează sistemul imunitar.

Legătura digestivă

Germenii sunt excelenţi pentru îmbunătăţirea şi sprijinul sistemului digestiv, datorită concentraţiei lor deosebite de vitamine, minerale şi enzime vii active. Când germenii sunt consumaţi în faza lor optimă de creştere, substanţele nutritive conţinute de seminţe sunt deja parţial digerate şi astfel, mult mai uşor de absorbit de către organism.

Digestia slabă poate duce la crearea de mucus, acesta se poate apoi acumula în plămâni, cauzând greutate în respiraţie, respiraţie zgomotoasă, astm şi tuse persistentă. Germenii combat efectele alimentelor producătoare de mucus prin reducerea umidităţii şi participarea la eliminarea ei din organism. Germenii joacă un rol în  descompunerea grăsimilor, proteinelor şi a amidonului, ajutând astfel digestia. Dacă doriţi să slăbiţi, consumul de germeni este un adevărat panaceu.

Legătura cu ficatul

Totodată, germenii sunt alcalini, ceea ce ajută la neutralizarea rezidurilor acide, având efecte de curăţare şi răcire  a organismului. Astfel, germenii stimulează fluxul energetic al ficatului. Majoritatea dezechilibrelor ficatului sunt cauzate de stagnare. Germenii ajută prin stimularea ficatului, readucându-l la funcţionarea normală. Semnele unor tulburări ale ficatului ar putea include starea de agitaţie, depresie, frustrare, abdomen umflat, balonare, inflamaţii ce nu-şi găsesc explicaţie.

Legătura clinică

Dacă nu consumaţi îndeajuns de multe alimente alcaline (bogate în magneziu, calciu şi potasiu), cum sunt germenii proaspeţi, fructele proaspete, legumele, salatele şi meiul, puteţi cauza aciditatea stomacală. Atunci când organismul are prea multă aciditate, oferă un teren fertil pentru bolile cronice şi acute. Tulburările rinichilor, ale ficatului şi ale glandelor suprarenale, o dietă neadecvată, obezitatea, stresul şi toixicitatea pot produce acidoză. Stresul, zahărul, produsele de origine animală, lactatele, ouăle, şi chiar prea multe cereale cum ar fi grâul, pot avea ca efect creşterea acididatii organismului.

Când intră în procesul metabolic, aceste produse alimentare produc cantităţi mari de clor şi toxine. Simptomele acidozei pot include: ulcere gastrice, insomnie, dureri de cap, gaze, balonare, scaune urât mirositoare, retenţia apei, artrita şi alte probleme de sănătate mai grave, cum ar fi cancerul şi bolile de inimă.

Într-un organism cu grad crescut de aciditate există un exces de ioni de hidrogen care se combină cu oxigenul pentru a formă apa. Acest hidrogen în exces consumă oxigenul organismului. Pe scurt, un deficit de oxigen determină distrugerea şi moartea celulelor, producând acidoză. Cu cât sistemul este mai acid, cu atât le este mai greu amortizoarelor biochimice să menţină echilibrul acido-bazic din sânge. O consecinţă mai gravă a acidităţii este faptul că determină calciul să părăsească oasele, eliminându-se prin urină; astfel de afecţiuni crează condiţii favorabile pentru boli ca osteoporoză şi degradarea oaselor.

Acidul în exces poate de asemenea, să fie depozitat în ţesuturi cauzând în cele din urmă artrită. Germenii proaspeţi, în special meiul încolţit, au proprietăţi alkaline, ei distrug acizii.

Cum se obţin germenii?

Puteţi obţine germeni acasă, cu uşurinţă, din seminţe şi boabe. De exemplu, încercaţi cu seminţe de trifoi, lucerna, fasole, boabe de grâu. Tot ce vă trebuie este un borcan mare (de aproximativ un litru), nişte seminţe sau boabe, apă proaspătă, o bucată de ţesătură din bumbac sau muselină.

1. Clătiţi bine seminţele, aşezaţi-le într-un borcan şi acoperiţi-le cu câţiva cm de apă fiartă şi răcită. Acoperiţi totul cu bucata de ţesătură din bumbac sau pânză, fixat pe gura borcanului cu ajutorul unui elastic şi lăsaţi-le peste noapte într-un loc călduros şi întunecat.
2. A două zi, clătiţi seminţele cu apă rece. Scurgeţi-le bine pentru a nu putrezi. Duceţi-le iar la întuneric. Faceţi acest lucru de 2 ori pe zi, până când seminţele încep să încolţească. Înclinaţi borcanul la un unghi de 45 grade pentru a le permite germenilor să crească în borcan.
3. Apoi aşezaţi borcanul pe un pervaz luminat pentru a le oferi un plus de energie. Consumaţi-i sau păstraţi-i într-un recipient închis ermetic în frigider. Germenii pot fi păstraţi în frigider timp de 2-3 zile.

Dacă doriţi să obţineţi germeni în cantităţi mai mari, procuraţi-vă o trusă specială pentru germinare de la un magazin cu articole pentru grădinărie sau de la un centru pentru sănătate. Aceste truse au instrucţiuni de folosire. Spaţiul excedentar pe care îl oferă tăvile trusei respective le va permine germenilor să crească mai înalţi şi mai bogaţi. Ca o alternativă, puteţi folosi o strecurătoare de bucătărie sau un coş din bambus. Coşurile trebuie sterilizate prin fierbere timp de aproximativ 3 minute. Găurile sau orificiile trebuie să fie mici pentru că germenii să nu cadă.

Protejaţi seminţele încolţite, respectiv lăstarii cu o folie subţire din plastic. Folia trebuie să fie îndeajuns de groasă (aproximativ 4 milimetri) pentru a sta dreapta. Practic, va fi nevoie să creaţi un cort în jurul coşului. Este necesar ca folia să stea dreaptă pentru a permite aerului să circule, pentru menţinerea umidităţii şi a temperaturii. Dacă folia de plastic cade peste germeni îi va distruge. Folia de protecţie poate să ajungă până la o înălţime de aproximativ 25 cm. Ridicaţi puţin coşul cu ajutorul unei pietre sau ustensile de bucătărie pentru a împiedică contactul direct cu plasticul. Este necesar să curăţaţi plasticul în mod regulat pentru a evita producerea mucegaiului.

Sursa: http://suntsanatos.ro/germenii-o-minune-pentru-sanatate-2298.html

Cuisoarele, mirodenii cunoscute de toată lumea, sunt defapt bobocii florilor roz ai arborelui de cuişoare, Eugenia caryophyllus. Aceşti boboci sunt culeşi manual atunci când au culoarea roz şi aproximativ 0,5 – 1 cm în diametru iar apoi sunt uscaţi până capătă culoarea maro. Cuişoarele au un gust picant şi dulce în acelaşi timp, foarte aromat, ducând cu gândul la climatul tropical în care cresc.

Cuişoarele sunt originare din Insulele Moluce, Indonezia, cunoscute şi ca Insulele Mirodeniilor. Ele au fost folosite în Asia de peste 2000 de ani. Datorită gustului lor dulce şi foarte aromat, cuişoarele erau folosite de către nobilii chinezi, pentru a avea o respiraţie proaspătă atunci când se adresau împăratului, pentru a nu-l ofensa, altfel puteau fi chiar decapitaţi. Negustorii arabi au adus cuişoarele în Europa în jurul secolului IV, însă au început să fie folosite pe scară largă abia în Evul Mediu, când au început să fie apreciate pentru aroma lor picantă, care servea la mascarea gustului alimentelor prost conservate, o problemă frecventă în acele timpuri când nu existau frigidere. Deşi multe secole  au fost cultivate exclusiv în Indonezia, în zilele noastre regiunea care este lider în producţia de cuişoare este Zanzibarul, în Africa de Est. Acum ele mai sunt cultivate şi în Indiile de Vest, Sri Lanka, Madagascar, India, Pemba şi Brazilia.

Beneficiile cuişoarelor pentru sănătate

În medicină, cuişoarele sunt folosite ca antifungic, agent antibacterian, antiseptic şi analgezic. Sunt bogate în antioxidanţi şi sunt o excelentă sursă de mangan, de acizi graşi omega-3, vitamina K, vitamina C, calciu, magneziu şi fibre.

Cuişoarele conţin o cantitate importantă dintr-un compus activ numit eugenol, care a făcut subiectul a numeroase studii de prevenire a toxicitătii produse de poluanţii din mediu (precum tetraclorura de carbon) şi studii privind prevenirea cancerului tractului digestiv sau a inflamatiilor articulaţiilor.

Cele mai importante beneficii ale cuişoarelor pentru sănătatea organismului:

Cuişoarele reduc inflamaţiile

Eugenolul, principalul component al cuişoarelor, este un ulei volatil cu proprietăţi antiinflamatoare. În studiile efectuate pe animale s-a demonstrat că adăugarea extractului de cuişoare în dietă aduce beneficii semnificative, reducând simptomele inflamatorii cu 15-30%. Cuişoarele conţin, de asemenea, flavonoizi precum camferol şi ramnetin, care contribuie şi ei la proprietăţile antiinflamatoare şi antioxidante.

Uleiul de cuişoare poate fi folosit în masaj pentru durerile musculare, sau în cataplasme sau băi calde pentru artrită sau reumatism.

Folosiţi cuişoare pentru a ameliora durerile dentare

Eugenolul extras din cuişoare este folosit în stomatologie deoarece acesta şi alte componente ale cuişoarelor (inclusiv beta-cariofilen) au uşor efect anestezic, dar reprezintă şi un agent antibacterian.

Puteţi ameliora temporar durerea prin tamponarea dintelui dureros sau a gingiei cu puţină vată pe care puneţi ulei de cuişoare. Un beneficiu suplimentar este acela că uleiul de cuişoare va trata infecţiile dentare. Dacă nu aveţi la îndemână ulei de cuişoare, puteţi mesteca câteva cuişoare întregi.

Cuisoarele reduc greaţa şi stările de vomă

Cuisoarele şi uleiul de cuişoare pot reduce greaţa. Ele reprezintă un bun remediu pentru stările de greaţă de dimineaţă din timpul sarcinii. Luaţi 10 cuişoare şi amestecaţi-le cu pastă de tamarind sau cu zahăr din trestie de zahăr şi amestecaţi cu apă. Beţi din această soluţie de două ori pe zi.

Uleiul de cuişoare tratează afecţiunile pielii

Uleiul de cuişoare poate fi înţepător şi poate ustura. De aceea, cel mai bine este să îl aplicaţi pe vânătăi şi zgârieturi în amestec cu ulei de măsline. În acelaşi timp, el este un foarte bun remediu natural pentru pielea uscată. Este eficient şi pentru ameliorarea vergeturilor, pentru pungile de sub ochi sau pielea obosită.

Cuişoarele, aliat în tratarea răcelilor şi infecţiilor respiratorii

Răceala şi tusea pot fi tratate cu ajutorul cuişoarelor, dar ele pot preveni şi gripa. Cuişoarele sunt un foarte bun expectorant, ameliorează durerile în gât şi luptă împotriva viruşilor şi bacteriilor. Pentru toate acestea puteţi prepara o băutură caldă cu ajutorul a 10 picături de ulei de cuişoare pe care le adăugaţi într-o cană cu apă caldă, la care puteţi adauga şi miere. Consumaţi această băutură de două, trei ori pe zi. Dacă nu aveţi ulei, puteţi prepara un decoct din cuişoare.

O altă afecţiune care poate fi combătută cu ajutorul cuişoarelor este sinuzita. Pentru acesta trebuie să trageţi pe fiecare nară, cu ajutorul unui pai de mărime adecvată, pulbere din cuişoare.

Cuişoarele împrospătează respiraţia

Respiraţia urât mirositoare poate fi ameliorată cu ajutorul cuişoarelor. Pentru aceasta puteţi include cuişoarele ca şi condimente în mâncăruri, le puteţi folosi la prepararea unor băuturi, în ceaiuri, sau pur şi simplu le puteţi mesteca atunci când simţiţi nevoia. Extractul de cuişoare este de asemenea, folosit ca principal ingredient al spray-urilor bucale, sau în apele de gură.

Consumul de cuişoare îmbunătăţeşte digestia

Cuişoarele ajută la relaxarea musculaturii netede a tractului gastro-intestinal, ameliorând astfel stările de vomă, diareea, balonările, sau durerile de stomac. Atenţie însă, uleiul de cuişoare este puternic şi poate irita stomacul. De aceea este mai bine ca în aceste cazuri să le consumaţi sub formă de decoct. Decoctul este un ajutor de nădejde şi în combaterea flatulenţei şi a indigestiei.

Tot la nivelul tractului gastro-intestinal, cuişoarele au un rol anti-parazitar (distrug viermii intestinali).

Cuişoarele au puteri afrodisiace

Cuişoarele sunt un afrodisiac puternic prin efectul de relaxare şi de îndepărtare a oboselii pe care acestea îl produc. Ele pot ajuta bărbaţii, prevenind ejacularea prematură.

Cuişoarele combat stresul

Aroma cuişoarelor calmează şi eliberează organismul de stres. Combinaţi cuişoarele cu busuioc, mentă şi cardamom şi preparaţi un ceai cu acest amestec. Este cel mai bun remediu pentru îndepărtarea stresului.

Pentru îndepărtarea stresului se poate folosi şi uleiul de cuişoare în aromoterapie.

Ajutor în lupta cu diabetul

Sunt studii care au demonstrat că eugenolul din cuişoare poate reduce concentraţia de glucide din sânge la diabetici.

Cuişoarele conţin compuşi cu activitate anticanceroasă

Studii preliminare indică cuisoarele ca fiind un potenţial remediu împotriva cancerului pulmonar.

Un studiu din 2006, a demonstrat că cuişoarele pot reduce apariţia cancerului pulmonar. Rezultatele sunt promiţătoare, iar studiile de laborator arată că în cuişoare sunt compuşi cu activitate anticanceroasă.

Selecţia şi depozitarea cuişoarelor

Cuişoarele se pot găsi în comerţ pe tot parcursul anului. Cuişoarele de calitate sunt acelea care atunci când sunt strivite între degete eliberează o aromă dulce, aromă dată de uleiurile volatile. Este de preferat să cumpăraţi cuişoare întregi în locul pulberii, deoarece aceasta se degradează uşor şi îşi pierde din proprietăţi.

Cuişoarele întregi pot fi depozitate în locuri răcoroase, la întuneric, în recipiente bine închise, păstrându-se astfel timp de mai multe luni. Ele pot fi măcinate cu ajutorul unei râşnite, atunci când aveţi nevoie de pulbere. Pulberea de cuişoare măcinate trebuie depozitată în frigider, în recipiente închise etanş şi trebuie folosită cât mai repede posibil, deoarece îşi pierde atât savoarea, cât şi proprietăţile.

O modalitate de a selecta cuisoarele de bună calitate este să le puneţi într-un vas cu apă. Cele de bună calitate vor pluti în poziţie verticală. Cele care sunt vechi se vor lasă la fund sau vor pluti în poziţie orizontală.

Sfaturi pentru prepararea cuişoarelor

Preparaţi uleiul de cuişoare acasă

Uleiul de cuişoare este uşor de preparat acasă. Adăugaţi la 1/8 de cană de cuişoare întregi la o jumătate de cană de ulei vegetal. Lăsaţi să stea peste noapte, sau cel mult 24 de ore. Strecuraţi şi puteţi folosi uleiul.

Prepararea ceaiului de cuişoare

Pentru prepararea unei căni cu ceai luaţi o jumătate de linguriţă de cuişoare, adăugaţi o cană de apă şi fierbeţi la foc mic timp de aproximativ 10 minute, într-un vas acoperit, pentru a nu se pierde uleiurile volatile. Preparat astfel, ceaiul de cuişoare va avea o savoare şi o aromă încântătoare.

Utilizări culinare ale cuişoarelor

Deoarece cuişoarele au un gust foarte intens, în special atunci când sunt măcinate, trebuie să fiţi precauţi în privinţa cantităţii adăugate în diverse preparate, pentru a nu acoperi celelalte arome. Pentru a păstra aroma şi gustul intacte, este bine să râşniţi cuisoarele chiar înainte de a găti şi să adăugaţi pulberea în ultima etapă a reţetei. Acest lucru este recomandat, deoarece prin gătire se evaporă uleiurile esenţiale.

Precauţii în utilizarea cuişoarelor

Consumarea unor preparate pregătite cu o cantitate mare de cuişoare poate cauza iritaţii gastro-intestinale, sau afectarea sistemului nervos central. Reţetele preparate cu acest condiment trebuie evitate de persoanele care suferă de ulcere stomacale, colită ulcerativă sau diverticulită.

Consumul de cuişoare trebuie evitat în timpul sarcinii. Cuişoarele pot fi consumate atunci când sunt adăugate sub formă de condiment în diferite preparate. Nu trebuie consumate în doze medicinale de către femeile însărcinate sau care alăptează, deoarece nu sunt date suficiente referitoare la siguranţa folosirii în doze mari.

Uleiul de cuişoare este foarte puternic şi trebuie folosit cu precauţie deoarece poate irita pielea. Uleiul trebuie evitat în sarcina, chiar şi pentru uz extern.

Nu folosiţi uleiul esenţial de cuişoare pentru baie, deoarece poate irita membranele mucoaselor.

Nu este indicată administrarea internă a uleiului de cuişoare la copii, deoarece poate provoca reacţii adverse severe precum convulsii, afectarea ficatului, dezechilibru de lichide.

Tulburări de coagulare: eugenolul conţinut de cuişoare încetineşte coagularea sângelui. De aceea, ele trebuie consumate cu precauţie de către persoanele cu deficienţe de coagulare. Deoarece cuisoarele pot încetini coagularea sângelui, el nu mai trebuie consumate cu cel puţin două săptămâni înainte de o intervenţie chirurgicală.

Sursa: http://www.frunza-verde.ro/cuisoare

Ganoderma Lucidum sau ciuperca Reishi (sau Rei-Shi) este utilizată în China şi Japonia de peste 2000 de ani, pentru efectele sale de menţinere sau refacere a sănătăţii. Tradiţional se consideră că Reishi creşte energia Qi, energia vitală care susţine întregul organism. Ganoderma Lucidum conţine câteva sute de elemente biologic active, cu efecte benefice asupra sistemului imunitar.

Ciuperca Reishi este adeseori numită “ciupercă nemuririi”, “marele protector imunitar, spiritual şi mental”. Administrată zilnic, Ganoderma Lucidum are efecte de reîntinerire şi înfrumuseţare: duce la uşoare scăderi în greutate, întăreşte unghiile şi părul şi înfrumuseţează pielea.

Efecte cu adevărat miraculoase!

Pe parcursul dezvoltării sale, Ganoderma Lucidum trece prin mai multe faze de dezvoltare, în fiecare fază având culori diferite şi proprietăţi medicinale foarte diferite. În suplimentele alimentare de foarte bună calitate se foloseşte Reishi roşie ce are un gust amar intens, fiind imposibil de folosit în alimentaţie. Reishi folosită în alimentaţie este recoltată în alte stadii de dezvoltare şi are un gust mult mai agreabil, dar calităţi terapeutice slabe. Prepararea tradiţională se face sub formă de extract în apă din miceliul ciupercii.

Totuşi, studiile făcute în ultimele decenii în Europa şi Asia au pus în evidenţă proprietăţile medicinale excepţionale ale acestui remediu folosind extracte standardizate de Reishi, condiţionate sub formă de capsule. Aceste studii au arătat că administrarea extractului de Reishi aduce îmbunătăţiri sensibile imunităţii oragnismului, duce la scăderea semnificativă a valorilor colesterolului, fiind un puternic antioxidant. În ţările asiatice este considerat armă numărul 1 contra răcelilor şi virozelor. Curele mai îndelungate îmbunătăţesc semnificativ capacitatea naturală de apărare a organismului la infecţii, prin întărirea sistemului imunitar. Întărirea sistemului imunitar are drept consecinţă directă inhibarea tumorilor. Autorităţile japoneze au inclus ciuperca Reishi în lista oficială de produse pentru tratarea cancerului.

Ganoderma Lucidum conţine hidraţi de carbon, albumine în proporţie redusă, grăsimi, alcaloizi, vitamine şi săruri minerale. De asemenea conţine şi un număr de 17 aminoacizi. Albuminele prezintă o valoare biologică mult superioară în raport cu orice alte albumine de origine vegetală, atingând valorile specifice albuminelor de origine animală. Prezintă efect de diminuare a consecinţelor secundare ale tratamentului chemoterapeutic (chimioterapie). Are efect de scădere a presiunii arteriale şi a nivelului de colesterol. Reglează activitatea intestinală, ajutând în cazul procesului de digestie. Ganoderma Lucidum preîntâmpina procesele inflamatorii.

Componente bioactive:

Conţine peste 200 de componente active, cele cu efecte medicinale excepţionale fiind polizaharidele beta 1,3-D-glucan, beta 1,6-D-glucan, germaniul organic, triterpenele (acid ganoderic 4-6%), adenosinele, acizii graşi nesăturaţi (acidul oleic), ciclooctasulfur, alcaloizii, acizii nucleici, vitaminele, beta-glucani, steroizi, polizaharide, oligoelemente minerale, aminoacizii, proteină LZ8.

Partea folosită: miceliul ciupercii

Principalele proprietăţi ale Ganoderma Lucidum sunt:

–        antitumoral (stimulează macrofagele, celulele natural ucigaşe NK, induce apoptoza, inhibă angiogeneza, creşte rata de folosire a oxigenului, inhibă metastazele, creşte producţia de interleukine şi TNF – factorul de necroză tumorală);

–        protejează organismul în chimioterapie şi radioterapie;

–        purifică sângele

–        elimina toxinele;

–        amplifică puternic funcţia rinichilor;

–        protejează ficatul;

–        întăreşte inima;

–        curaţă colonul;

–        scade nivelul colesterolului (hipocolesterolemiant) şi grăsimilor din sânge;

–        reglează tensiunea arterială;

–        reduce nivelul zahărului din sânge şi reface funcţiile pancreasului;

–        împiedică degenerarea organelor, celulelor, ţesuturilor menţinând astfel starea de tinereţe a organismului;

–        creşte capacitatea naturală de vindecare a organismului, ajută organismul să îşi formeze un sistem imunitar puternic;

–        împiedică apariţia alergiilor (antialergic – inhibă producţia de histamină);

–        este un antioxidant puternic, elimină radicalii liberi;

–        are activitate antitumorală, ameliorează durerile provocate de cancer;

–        este un bun anti-inflamator;

–        are efect antibronşitic;

–        adaptogen (stimulează selectiv funcţiile organismului, ajutându-l să se adapteze fizic, psihic, imunitar);

–        antioxidant (reduce acţiunea radicalilor liberi, împiedică peroxidarea lipidică);

–        reglează echilibrul acido-bazic (alcalinizant);

–        imunomodulator (reglează sistemul imunitar) – se administrează în boli autoimune (alergii, miastenia gravis, hepatită autoimună, poliartrită reumatoidă, diabet, lupus, tiroidita, vitiligo, sclerodermie), dar şi în stări cu deficit de imunitate – creşte nivelul imunoglobulinei IgA (protejează mucoasele), IgG (cea mai importantă imunoglobulină din corp, neutralizează toxinele şi microbii din sânge şi limfă) şi IgM (distruge bacteriile);

–        detoxifiant şi hepato-protector (induce producţia de interferon endogen, scade transaminazele, reduce fibroza hepatică şi în ciroză alcoolică);

–        detoxifiant şi drenor limfatic;

–        antiviral (virusul Epstein Barr, HIV, HPV, virusul hepatic B, C, gripal, herpetic, suprimă durerile postherpetice)’

–        menţine echilibrul hormonal, stimulează glandele suprarenale (în stres, depresie);

–        neuroregenerator, îmbunătăţeşte memoria, somnul, calmează, echilibrează spiritul;

–        reduce edemele pulmonare, infecţiile respiratorii;

–        tonic cardiovascular (indicat în accidente cerebrovasculare, insuficientă coronariană, infarct miocardic, flebite, hemoroizi);

–        inhibă agregarea plachetară (coagularea sângelui);

–        relaxează sistemul muscular;

–        protector gastric şi duodenal;

–        protejează uterul (împiedică formarea fibroamelor uterine).

Sursa: http://www.regasestearmonia.ro/m9-9-27-ro-Ganoderma-Lucidum-si-efectele-ei-miraculoase

Mai frecvente la femei, varicele sunt mai mult decât o problemă estetică. Până la medicamente sau la operaţie, înainte de a încerca măsuri extreme sau chirurgicale pentru îndepărtarea varicelor, probabil ar trebui să daţi o şansă naturii prin câteva tratamente naturiste care chiar dau rezultate după cum spun cei care le-au încercat. Venele varicoase sunt vase de sânge umflate, bombate şi răsucite.

Natura îţi oferă un ajutor valoros pentru tratarea varicelor.

Trebuie să ai răbdare şi să urmezi tratamentul până când observi o îmbunătăţire a stării vaselor de sânge (în funcţie de stadiul lor, varicele pot chiar dispărea).

Pe lângă tratamentul natural, este indicat să eviţi să stai în picioare, iar dacă nu ai cum, ar fi bine să porţi ciorapi elastici compresivi sau bandaje care strâng. Este indicat şi repaus total la pat, cu picioarele ridicate, însoţit de băi şi de masaje ale zonei afectate.

Pentru cură externă

1. Se fac cataplasme cu 2 straturi de frunze de varză proaspete, peste care se aplică un pansament   pentru a păstra locul cald şi frunzele nemişcate. Se păstrează bandajul peste noapte. Varza are efect de descongestionare a ţesuturilor şi de activare a circulaţiei sângelui.

2. Începând cu luna mai până în luna septembrie, găseşti pe câmpuri flori de gălbenele. Odată uscate, din acestea poţi prepara o infuzie concentrată, din 4 linguri la 1 litru de apă, cu care poţi să faci băi locale. Infuzia poate fi consumată şi ca atare. Efectul gălbenelelor este de tonifiere a circulaţiei venoase şi limfatice şi de combatere a cheagurilor de sânge.

3. Din frunze de pătlagină poţi prepara infuzie şi decoct, pentru băi locale. Infuzia se prepară din 2-3 linguri la 1 litru de apă, iar decoctul, din 5-10 linguri de frunze proaspete la 1 litru de apă. Din frunze uscate poţi prepara un decoct (2-4 linguri la 1 litru de apă). Cu aceste leacuri poţi face băi locale, efectul lor fiind de combatere a cheagurilor de sânge şi de tonifiere a vaselor de sânge.

Pentru cură internă

4. Prepară un sirop din 50 g de usturoi curăţat şi fiert în 200 ml de apă. Filtrează, amestecă zeama astfel obţinută cu 50 g zahăr şi bea zilnic 2-3 linguri din acest sirop. Tot din usturoi, zdrobiţ şi lăsat la macerat 5 zile în alcool (cantitate egală) se prepară un remediu intern, din care se iau 2 linguriţe pe zi, timp de 10 zile.

5. Tot un remediu intern este şi infuzia din amestec din părţi egale de chiparos (frunze şi fructe), castan sălbatic (frunze, scoarţă şi fructe), alun (frunze), ginkgo (frunze) şi călin (scoarţă). Infuzează 2 linguriţe din amestec într-o cană cu apă fierbinte şi bea cel mult trei căni pe zi. Nu contează dacă le bei înainte sau după masă.

SFAT: Pentru reducerea varicelor, urmează o cură cu căpşuni, câte 1-1,5 kg de fructe pe zi, timp de 2 săptămâni.

Înfrumuseţarea picioarelor afectate de venele varicoase

– Evitaţi ortostatismul prelungit. În cazul în care acesta este inevitabil, mişcaţi-va picioarele cât de des puteţi. Mişcarea gleznei va stimula sângele din picioare şi va impulsiona circulaţia acestuia.

– Faceţi plimbări regulate pentru a vă consolida muşchii picioarelor şi a creşte fluxul sanguine.

– Evitaţi hainele care ar putea reduce fluxul de sânge.

– Păstraţi-vă un număr normal de kilograme. Astfel se va reduce presiunea asupra picioarelor.

– Pentru a ajuta la prevenirea umflării picioarelor şi gleznelor, reduceţi aportul de sare.

– Ridicaţi-vă picioarele de câte ori este posibil, mai ales când staţi mult pe scaun.

– Suplimentele de ginko biloba, gotu kola sau ardei iute s-au dovedit a îmbunătăţi circulaţia sanguină.

– Coenzimă Q10 ajută la oxigenarea ţesuturilor şi stimulează circulaţia.

– Vitamina C însoţită de bioflavonoide şi rutină ajută la tratarea varicelor, reducând tendinţa de coagulare a sângelui, accelerând vindecarea şi consolidând vasele de sânge.

– Scoarţa de stejar alb poate fi folosită pentru reducerea inflamării venelor, pentru construcţia ţesuturilor şi consolidarea vaselor de sânge.

– Acizii graşi esenţiali ajută la reducerea durerii şi inflamaţiei asociate cu varicele.

Sursa: http://www.frunza-verde.ro/retete-naturiste-pentru-combaterea-varicelor