Se spunea că are o forță egală cu a soarelui și de asta romanii au botezat-o “Chelidonium”, “darul cerului”, iar vracii o culegeau numai în crucea zilei, când soarele era în zodia Leului.

Rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecțiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecțiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale

Preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive. Extern, are acţiune: antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă, antitumorală.

Indicaţii terapeutice

Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.

Spasmele digestive – sunt eficient combătute de către tinctura de rostopască, din care se iau câte 3-4 lingurițe pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar spasme, anumite substante contțnute de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt musculatura netedă a tubului digestiv.

Dischinezia biliară – un grup de cercetători români, conduși de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepționale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează pulberea, câte un vârf de cuțit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient și pentru prevenirea litiazei biliare.

Indigestia și dispepsia – conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni.

Migrena biliară, migrena în general – se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră, bila este drenată, durerile de cap și senzatia de greață dispar, la fel ca și sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei.

Pancreatita – iată o rețetă care face adevărate minuni în această afecțiune periculoasă și greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată și mărunțita se opăresc cu un litru de apă clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora șase seara și să se strecoare la șase dimineața, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.

Boli de ficat– ceea ce medicina populara știe dintotdeauna, a fost confirmat și pe cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei.

Herpesul bucal și herpesul genital – se combat eficient, atât intern, cât și extern, cu ajutorul tincturii de rostopască. Intern, se administrează câte o linguriță de tinctura de trei ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină tinctura de rostopască, în proporții egale, cu tinctura de propolis, și se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată) pe zona afectată, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide și de durată.

Cancerul – rostopasca este pe cale să provoace o puternică dispută în lumea specialiștilor, legată de tratarea bolii canceroase. De “vină” sunt cercetătorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii și au creat chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea: “Ukrain”. Din cercetările lor rezultă că sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar și pe tumorile exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriță de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de către sistemul imunitar) și cu o posibilă acțiune citostatică directă. Conform cercetătorilor ruși și ucraineni, substantele active din rostopască sunt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de sân, de ficat.p Hepatita virală – fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, într-un mod mai puțin obisnuit: cu băi cu infuzie combinată de rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mâini și de picioare cu apă fierbinte, în care se pun 1-2 litri de infuzie combinată de rostopască. Se ține fiecare membru vreme de 15 minute în baie, apoi se tamponează ușor cu un prosop (nu se clătește și nu se șterge). Este un tratament blând și eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de către circulația sanguină periferică și sunt transportate în ficat, unde își exercită acțiunea terapeutică.

Administrarea corectă a rostopascăi

1. Pulberea

Se obține prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate de rostopască cu rășnița electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioada de maximum 3 săptămâni (deoarece principiile active se oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de linguriță (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.

2. Tinctura

Se pun într-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopască, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se administrează de patru ori pe zi, câte 50-100 de picături, diluate în puțină apă.

3. Infuzia combinată

Se pun 3-4 linguri de rostopască mărunțită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obținându-se aproximativ un litru de preparat, care se folosește mai ales extern, sub formă de comprese, gargară și băi.

4. Cataplasma cu rostopască

O mână de frunze mărunțite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50gr. C). Se aplică apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acționeze vreme de 1 oră.

Cum se culege și cum se pastrează rostopasca

De la rostopască se culege partea aeriana a plantei, adică tulpina, frunzele și florile, cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat după culegere, tupinile de rostopască se pun la uscat în strat subțire, într-un loc umbros și lipsit de umiditate. Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc (latex) portocaliu, care are proprietăți medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu le mai păstrează.

Sursa: http://www.frunza-verde.ro/darul-cerului-sau-rostopasca-remediu-pentru-150-de-afectiuni

Ştiaţi cât de importantă este grupa de sânge?

Din păcate, noi nu am fost educaţi să ţinem cont de grupa de sânge în alimentaţie, regimuri, tratamente şamd. Poate mulţi dintre noi nici nu-și cunosc grupa de sânge….cu toate acestea este bine de ştiut că:

Fiecare grupă sanguină deţine un set de caracteristici, care influenţează regimul alimentar, rezistenţa la stres, predispunerea la anumite afecţiuni, personalitatea etc.

Dr. Peter D’Adamo susţine că acest set de caracteristici face parte din încărcătura genetică moştenită şi este stabilită de lectine. Lectinele sunt proteine care se găsesc în produsele alimentare şi care au proprietăţi de aglutinare, fapt care conduce la modificări la nivelul sângelui. Astfel, în momentul în care o persoană consumă alimente care conţin lectine incompatibile cu antigenele grupei de sânge, acestea afectează un anumit organ sau un sistem din organism şi încep să aglutineze celulele sanguine din zona respectivă, conducând la apariţia anumitor afecţiuni.

Din fericite, majoritatea lectinelor din alimente nu sunt atât de dăunătoare încât să pună în pericol viaţa unei persoane, iar în majoritatea cazurilor propriul sistem imunitar ne fereşte de acţiunea  negativă a lectinelor. Astfel, în 95% din cazuri cantitatea de lectine introdusă în organism este absorbită şi apoi eliminată de către organism, însă în restul cazurilor lectinele se infiltrează în fluxul sanguin şi pot provoca diferite reacţii la nivelul organelor.

Grupa sanguină este definită ca fiind o clasificare a sângelui întemeiată în funcţie de ansamblul de caracteristici ale globulelor roşii şi ale plasmei sanguine, mai exact grupa sanguină reprezintă restructurarea naturală a conţinutului genetic. Ținând cont de strânsa legătură dintre sânge şi construcţia genetică a omului, D’Adamo susţine că grupele sanguine influenţează alimentaţia, sănătatea mentală şi funcţionarea unor sisteme din organism.

Grupele de sânge indică evoluţia strămoşilor noştrii, în funcţie de produsele alimentare consumate, astfel:

– grupa sanguină A – 2: erau fermieri obişnuiţi să consume multe produse vegetale;

– grupa sanguină B – 3: erau persoane omnivore obişnuite să consume atât  produse lactate, cât şi carne sau legume;

– grupa sanguină 0 – 1: erau vânători obişnuiţi să consume produse alimentare grele cu un conţinut ridicat în proteine de origine animală;

– grupa sanguină AB – 4: erau persoane cu carcateristici preluate de la grupele sanguine A-2 şi B-3.

Grupasanguina 0-1

Persoanele cu grupa sanguină 0-1 se dezvoltă armonios prin practicarea exerciţiilor fizice, prin consumarea proteinelor de origine animală (putând digera cu uşurinţă carnea datorită acidităţii ridicate a sucurilor  gastrice) şi prin evitarea produselor lactate şi a carbohidraţilor. Din cauza  acidităţii gastrice aceste persoane ar trebui să consume mai multe fructe cu aciditate alcalină (prune, struguri, coacăze, agrişe, curmale) şi să evite pe cât posibil consumul produselor lactate şi a cerealelor.

Se recomandă consumul legumelor bogate în vitamina K, deoarece întăresc factorul de coagulare, care este destul de slab în rândul persoanelor cu grupa sanguină 0-1.

Factori care conduc la creşterea în greutate:

• Glutenul din germenii de grâu. Acesta interferează cu activitatea insulinei şi conduce la scăderea ratei metabolice;
• În mod natural aceste persoane tind să aibă nivel scăzut de hormoni tiroidieni; astfel funcţia tiroidiană este instabilă şi provoacă dezechilibre metabolice. În consecinţă, se recomandă evitarea produselor alimentare care inhibă funcţia tiroidiană (varză, conopidă, mustarul verde, varza de bruxell) dar consumarea alimentelor care accelerează producţia hormonală (fructe de mare, sare iodata etc);

Grupa sanguină A-2

Practica alimentară a persoanelor cu această grupă sanguină este vegetarianismul. Astfel, este indicat un regim bazat pe consumul de fructe şi legume, la care se adaugă cantităţi moderate de grăsime de origine animală şi produse lactate. Această recomandare nutrițională se bazează pe faptul că sângele acestor personae este mai coagulat decât în cazul persoanelor cu alte grupe sanguine dar şi pe aciditatea alcalină a sucurilor digestive.

Se recomandă dietă vegetariană bazată pe proteine din soia, cereale și legume, vitale pentru persoanele cu grupa sanguină A-2 datorită conţinutului ridicat de minerale, enzime şi antioxidanţi;

– persoanele obişnuite să consume carne vor pierde uşor în greutate când vor adopta o alimentație bazată pe legume şi fructe şi vor fi mult mai energice datorită eliminării toxinelor din organism;

– este esenţial ca alimentele consumate să fie naturale şi proaspete;

– se recomandă mai ales consumul fructelor şi legumelor cu aciditate alcalină deoarece nu afectează sistemul digestiv: mango, papaya, portocale etc;

– aceste persoane sunt sensibile la lectinele din: cartofi dulci, varză, roşii şi piper deoarece conduc la apariţia unor afecţiuni digestive.

– produsele lactate sunt greu de digerat şi pot provoca o scădere a activităţii metabolice. Totuşi se pot consuma produse lactate fermentate în cantităţi foarte mici: iaurt, kefir, smântână degresată.

Factori care contribuie la instalarea epuizării mentale:

– aglomeraţia;

– zgomotul puternic;

– sentimentele negative;

– fumatul;

– mirosurile puternice sau parfumurile;

– consumul ridicat de zahăr şi amidon;

– extenuarea;

– violenţa de la televizor;

– insomnia;

– condiţiile meteorologice extreme.

Grupa sanguină B-3

Persoanele care s-au născut sub semnul acestei grupe sanguine sunt omnivore, astfel, regimul alimentar trebuie să fie echilibrat, sănătos şi diversificat. Această grupă sanguină este singura care permite consumarea, fără restricţii, a produselor lactate.

– alimente permise: carne de capră, miel, iepure, oaie, vânat, peste oceanic, legume verzi, ouă, produse lactate cu un conţinut scăzut în grăsime;

– se interzice consumarea cărnii de pui, deoarece conţine o lectină aglutinantă care favorizează apariţia accidentului vascular cerebral dar şi a tulburărilor de sistem imunitar;

– se interzice şi consumul de nuci, arahide, seminţe de susan sau floarea-soarelui deoarece conţin lectine ce interferează cu producerea insulinei;

– tomatele ar trebui eliminate din regimul alimentar deoarece irită mucoasa stomacului;

– fructele şi legumele, în general, sunt bine tolerate motiv pentru care pot fi consumate din belşug.

Persoanele cu această grupă sanguină sunt capabile să reziste la majoritatea bolilor severe comune vieţii moderne, cum ar fi bolile cardiovasculare sau cancerul. De fapt, o persoană cu grupa sanguină B-3 care urmează strict un regim alimentar îşi poate ameliora simţitor starea de sănătate, trecând cu uşurinţă peste afecţiuni chiar şi severe. Aceste persoane sunt predispuse afecţiunilor de sistem imunitar, cum ar fi: screloza multiplă, lupus eritematos şi sindromul de oboseală cronică. În situaţii de stres extrem, individul cu această grupă sanguină manifestă: perturbarea somnului, rezistenţă la insulină şi hipotiroidie, astfel, stresul poate agrava afecţiunile cu care acesta deja se confruntă.

Grupa sanguină AB-4

Grupa saguină AB-4 deţine antigene A, care menţin scăzută aciditatea stomacală şi antigene B, programate genetic pentru consumul de carne. Totuşi din cauza acidităţii scăzute aceste persoane nu pot metaboliza eficient carnea, motiv pentru care consumul de carne se realizează cu precauţie.

– dieta persoanelor cu grupa sanguină AB-4 este o combinație între regimul alimentar al grupelor A-2 şi B-3;

– se evită consumul de cafeină şi alcool, mai ales în situaţii de stres;

– alimente recomandate: tofu, fructe de mare, produse lactate (iaurt şi kefir), mazăre, fasole şi alte legume proaspete. Aceste alimente vor fi consumate mai ales dacă se doreşte scăderea în greutate;

– pește cu proprietăţi maxime: somon, sardine, ton;

– nucile şi seminţele pot fi consummate numai în cantităţi reduse.

Persoanele cu această grupă sanguină ar trebui să îşi înceapă ziua prin a consuma un pahar cu apă caldă şi apoi un suc cu zeamă de lămâie pentru a curăța sistemul digestiv de mucusul acumulat în timpul nopţii.

Deoarece sistemul imunitar este mai slăbit se recomandă consumul ridicat de legume.

Afecţiuni posibile

Reacţiile alergice vor apărea numai în cazul consumării alimentelor expirate sau în exces.

Aceste persoane sunt predispuse apariţiei următoarelor afecţiuni: screloza multiplă, sindromul de oboseală cronică, lupus eritematos, boli cardiovasculare, cancer şi anemie.

Frecvent întâlnit este stresul emoţional, care de regulă este externalizat prin violenţă, furie şi ostilitate.

Sursa: http://www.sfatulmedicului.ro/Diete-de-mentinere/dieta-in-functie-de-grupa-sanguina_6022

http://valentinbosioc.com/alimentatia-dupa-grupa-sangvina-grupa-a/

Cecilia Caragea: Slăbirea sistemului imunitar, a capacităţii de apărare a organismului nostru este o problemă cu care ne confruntăm, din păcate, aproape toţi. Vom afla cum să ne creştem imunitatea de la invitaţii noştri speciali, doctor Pavel Chirilă şi doctor Andreea Dragomirescu.

Sedentarismul, stresul, poluarea, abuzul de antibiotice şi alimentaţia nesănătoasă, săracă în elemente esenţiale pentru bună funcţionare a organismului nostru duc la o scădere drastică a imunităţii. Pentru a ne întări sistemul imunitar şi a ne feri de o serie întreagă de afecţiuni trebuie, înainte de toate, să fim atenţi la ceea ce mâncăm.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, medic primar: Anticorpii care ne apară pe noi de infecţii sunt proteine. Şi atunci noi trebuie să mâncăm proteine de cea mai bună calitate. Proteinele de cea mai bună calitate se găsesc în peste (de captură, nu de crescătorie, bineînţeles), în ciuperci, în nuci, în cereale… În cereale se găsesc proteine mai puţine decât în celelalte, dar sunt de cea mai bună calitate. În avocado… Sunt câteva alimente cu proteine de foarte bună calitate. În brânzeturi, de asemenea… Cu condiţia că ele să fie curate, să fie bio sau cultivate la ţară, fără azotaţi, fără insecticide… aşa cum e normal.

Bineînţeles, există o serie întreagă de remedii care ne pot întări imunitatea.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, medic primar: Sunt câteva plante şi fructe şi alimente întăritoare, cum ar fi, de exemplu, în perioada de oboseală, ceaiul din muguri foliari de alun… După aceea, fructele oleaginoase, toate sunt un substrat nutritiv foarte bun pentru creierul omului: nucile, alunele, cajuul, migdalele, fisticul etc. Am citit undeva că Eminescu avea tot timpul buzunarele pline de nuci. Îi plăceau nucile şi… îmi place să pun legătură asta cu activitatea lui intelectuală ferventă, aşa, şi arzătoare.

Conform teoriei isignaturii a lui Paracelsius, fructele sau legumele care au o formă asemănătoare cu cea a unui organ ar fi indicate pentru buna funcţionare a organului respectiv. De exemplu, nucile ar fi bune pentru creier. Oricum, fructele şi legumele sunt esenţiale pentru sănătatea noastră. Convinşi de acest lucru, foarte mulţi au ales regimul vegetarian.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, medic primar: Pe planetă, există, după ştiinţa mea, aproape un miliard de oameni care se declară vegetarieni sau lacto-vegetarieni şi, dintre ei, un procent sunt raw vegani. Toţi sunt mai sănătoşi decât noi, decât restul populaţiei, trăiesc ceva mai mult, muncesc ceva mai mult, până la vârste mai înaintate. Există o carte, care circulă acum şi în România, tradusă (cred că e scrisă de doi autori americani), care se cheamă Şapte locuri în care nu există boli. Din aceste şapte locuri doar în două se mănâncă foarte puţină carne. În rest, nu se mănâncă deloc carne. Se mănâncă foarte cumpătat, foarte cumpătat.

Perioade de renunţare la carne sunt şi posturile religioase, despre care se ştie că sunt perioade de curăţare atât a trupului, cât şi a sufletului.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, medic primar: Este o practică echilibrată, foarte echilibrată. Deci două zile pe săptămâna în care se ţine un post, după aceea, şapte săptămâni înaintea Paştelui, şase înaintea Crăciunului, două înaintea Sfintei Marii, variabil, aşa, în jur de zece zile înainte de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel… Adică, una peste alta, din 365 de zile cam 200 sunt de post dacă te ţii de calendarul şi canoanele Bisericii Ortodoxe. Ceea ce este destul de echilibrant. Toţi bolnavii noştri, de exemplu, ne descriu observaţia lor empirică, cumva, că, în momentul când intră în post, în posturi mai lungi, încep să apară mici eczeme pe piele, se accelerează puţin tranzitul intestinal, cresc puţin transpiraţiile – este, clar, un efect de drenaj al regimului vegetarian. Pentru că postul ortodox este, de fapt, o dietă vegetariană. Oamenii care nu pot sau le e greu să mănânce corect… eu îi sfătuiesc să încerce, pentru că, cam după trei luni de hrană corectă (şi din punctul de vedere al compoziţiei, şi din punctul de vedere gastronomic), deja instinctul alimentar se reglează atât de bine încât, în mod spontan, nu vrea, de aici înainte, decât ce îi este benefic pentru corp.

Nu trebuie însă să uităm nici valenţele spirituale ale posturilor creştine, ele pregătindu-ne pentru marile sărbători şi fiind parte din viaţă noastră de creştini.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, medic primar: Nu suprapunem sută la sută postul cu vegetarienii. Postul are două semnificaţii sau două dimensiuni, dacă vreţi: una este biologică – abstinenţă de la o anumită categorie de alimente şi altă este spirituală. Mai toate religiile au posturi, dar fiecare cu semnificaţia ei. Noi, ortodocşii, postim miercurea şi vinerea în baza unui verset biblic, care spune cât timp Mirele este cu ei, ucenicii nu postesc, dar în acele zile în care se va lua Mirele de la ei, ei vor posti. Adică miercurea, când a fost Hristos vândut, şi vinerea, când a fost răstignit. Acestea sunt cele două zile în care s-a luat Mirele.

Pentru o viaţă sănătoasă este esenţial, aşadar, echilibrul. Iar natura ne oferă soluţiile de care avem nevoie. Nu trebuie însă să exagerăm în nicio direcţie. Să păstrăm măsura în toate.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, medic primar: La o conferinţă, odată, o doamnă în vârstă a ridicat mâna şi a spus: Eu vreau să vă spun dumneavoastră şi celor din sală că eu nu am să mănânc soia niciodată în viaţă mea! Şi am întrebat-o de ce. Şi mi-a spus: Deoarece conţine mangan. Bun, dar ce-ai dumneata cu manganul, nu înţeleg? Păi nu: are mangan, deci nu voi mânca soia! Era, deci, o mică obsesie, aşa… deoarece un aliment are nu ştiu ce, nu-l voi mânca niciodată. Alţii spun: Deoarece un aliment are… nu ştiu ce, numai pe asta am să-l mănânc toată viaţă!

Echilibrul şi diversitatea sunt, aşadar, esenţiale pentru o viaţă armonioasă şi sănătoasă. Iar atunci când ne încearcă diferite afecţiuni minore ne putem întări organismul cu remedii apifitoterapeutice. De exemplu, pentru a scapă de răcelile şi gripele de sezon, pentru energie şi vigoare, pentru imunitatea pe care ne-o dorim putem apela şi la cure cu produse apicole, pe care noi, românii, le-am folosit şi am ştiut să le apreciem calităţile din cele mai vechi timpuri.

Dr. Andreea Dragomirescu, medic apifitoterapeut: Atât pentru prevenirea, cât şi pentru tratarea acestor afecţiuni respiratorii, care, într-adevăr, apar cu o incidenţa mai mare într-o anumită perioada a anului, la fel, toate produsele stupului ne pot ajută foarte mult. Şi mierea, care are şi efect antiviral şi antibacterian şi stimulent imunitar, şi tinctura de propolis, extraordinar de mult, prin efectul ei stimulent imunitar şi antiviral… Şi mai este un produs extrem de valoros pentru prevenirea şi tratarea acestor afecţiuni – este vorba de lăptişorul de matcă.

S-a demonstrat că lăptişorul de matcă are în compoziţie o serie întreagă de substanţe benefice sănătăţii noastre, fiind indicat mai ales pentru creşterea imunităţii.

Dr. Andreea Dragomirescu, medic apifitoterapeut: Lăptişorul de matcă… chiar s-a constatat că conţine mai multe substanţe, printre care o substanţă… acidul 10-hidroxidecanoic, care e o substanţă cu un rol foarte important în stimularea sistemului imunitar. Ea acţionează prin stimularea limfocitelor T, care au o implicare directă în modularea sistemului imunitar. Se pare chiar că lăptişorul de matcă este singura sau printre foarte puţinele substanţe care conţin acest acid într-o formă naturală. Şi atunci… este ideal că, în aceste perioade, când se ştie că va urma această perioada a virozelor, şi mai ales la persoanele care se ştiu sensibile la aceste afecţiuni, este bine, preventiv, să se înceapă o cură, tot aşa, de trei luni, cu lăptişor de matcă.

Pentru efecte maxime, trebuie să alegeţi lăptişorul de matcă în formă lui pură şi crudă şi să urmaţi cure conform indicaţiilor apifitoterapeutice.

Dr. Andreea Dragomirescu, medic apifitoterapeut: Pentru stimularea imunităţii, lăptişorul de matcă se recomandă la adulţi în doze de 1 gram pe zi. Ideal se consumă în două doze zilnice de câte jumătate de gram fiecare. Iar la copii se recomandă jumătate din această doză, deci jumătate de gram pe zi, după cum am spus, în cură de trei luni.

Iată şi când sunt indicate curele cu lăptişor de matcă!

Dr. Andreea Dragomirescu, medic apifitoterapeut: Vorbim despre acele perioade în care există un risc mai mare să contracteze afecţiuni respiratorii. Este vorba, o dată, de perioada de început de primăvară, când incidenţa acestor afecţiuni respiratorii este mai frecventă… Poate fi vorba, la anumiţi copii, şi de perioada de intrare în colectivitate, acea perioada de toamna… şi atunci e o perioada mai vulnerabilă… Dar, practic, la orice copil care este mai sensibil, care este mai astenic, adică mai obosit, care este mai devitalizat, care are nevoie de stimularea poftei de mâncare… Se poate administra lăptişorul de matcă, practic, în orice perioadă a anului.

Pentru imunitatea pe care v-o doriţi, alegeţi, aşadar, o alimentaţie sănătoasă, un stil de viaţă sănătos şi echilibrat şi nu uitaţi nici de remediile apifitoterapeutice!

Sursa: http://diferentesiesente.ro/diferente-si-esente-despre-imunitate/

Cercetările medicale au descoperit acţiunile pozitive ale produselor alimentare tradiţionale, fără E-uri, coloranţi şi conservanţi. De ce strămoşii noştri au fost sănătoşi şi puternici?

Ei bine, s-a dovedit că slănina, consumatăcu moderație, întăreşte sistemul imunitar. Această calitate se datorează acidului arahidonic, care favorizează scăderea colesterolului, îmbunătăţeşte funcţiile de protecţie ale organismului şi, de asemenea, este necesar pentru producerea compuşilor chimici responsabili pentru răspunsurile imune şi reacţiile inflamatorii. Dacă la toate acestea adaugăm ceapă, care doar ea conţine 36 de componenţi din tabelul lui Mendeleev, plus tradiţionala ţuică sau pălinca plină de vitamine şi cu puţin alcool cu efect vasodilalator, obţinem un cocktail de minerale, vitamine, acizi, baze şi alcool care devin, împreună mai puternice decât orice medicament, bineinţeles, consumate cu ponderaţie, dar des relatează ziuanews.ro

Cantităţi mici de grăsime sunt de folos pentru inimă şi vasele de sânge, reglementează contracţiile musculare ale organelor interne, inclusiv ale muşchiului cardiac, şi sprijină tonusul vascular. Fumăorii au, de asemenea, un beneficiu dacă mănâncă puţină slănină, datorită faptului ca ea conţine seleniu. Acest microelement întăreşte sistemul imunitar şi previne oxidarea în organism. Astfel, pagubele produse de ţigări se reduc parţial. Slănina încetineşte şi întoxicarea alcoolică, prin acoperirea pereţilor stomacului cu grăsime şi crearea pansamentului gastric, care previne absorbtia rapidă de alcool din stomac. Alcoolul trece mai departe în intestin, unde, totuşi, va fi absorbit, dar treptat.

 Sursa: http://oglinda.tv/sfatul-medicilor-50-ml-tuica-sau-palinca-cu-slanina-si-ceapa-intrec-orice-medicament/

Dacă sunteţi fumător, e bine să fiţi conştienţi de faptul că plămânii voştri sunt încărcaţi de nicotină şi gudron, substanţe nocive pentru sănătate. Acelaşi lucru este valabil şi pentru cei ce acum o lună au renunţat la fumat.

Acest articol este de mare folos celor ce s-au decis să scape de aceşti doi inamici ai sănătăţii.

Vă oferim mai jos un remediu extrem de eficinet pentru curăţarea plămânilor. Pentru prepararea acestui remediu nu aveţi nevoie decât de 5 ingrediente simple.

Ingrediente:

400gr de ceapă

2 linguriţe de turmeric

1 rădăcină de ghimbir (3cm)

1 litru de apă

400gr de zahăr sau miere

Mod de preparare şi administrare

1. Fierbeţi apa şi ingredientele dulci pe care le aveţi. Dacă folosiţi miere, aveţi grijă să o adăugaţi la sfârşit.
2. Tăiaţi ceapa şi radeti rădăcina de ghimbir. Adăugaţi ambele ingredinete în lichidul preparat anterior.
3. După ce amestecul fierbe din nou, adăugaţi 2 linguriţe de turmeric şi reduceţi focul la minim.
4. Fierbeţi până când lichidul scade la jumătate. Luaţi vasul de pe foc şi mutați conţinutul într-un borcan. Lăsaţi-l să se răcească complet. Păstraţi borcanul în frigider.
5. Luaţi câte 2 linguri din această substanţă, de două ori pe zi, dimineaţa înainte de a mânca sau a bea ceva şi seara după cină.

Beneficii pentru sănătate

Ghimbirul

Proprietăţile sale curative au fost folosite încă din antichitate. Acest condiment puternic oferă o gama largă de beneficii pentru sănătate.

Turmericul

Această plantă e binecunoscută pentru efectul antibacterian, antiviral şi antiseptic. Turmericul curăță sângele şi previne inflamația. 

Ceapă

La fel ca usturoiul, ceapa are proprietăţi puternice anti-cancer. Ceapă este frecvent ultilizată în tratamentul bolilor maligne. Această legumă previne eficient problemele respiratorii.

Sursa: http://perfect-ask.com/mesh-cel-mai-bun-remediu-natural-pentru-curatarea-plamanilor-de-nicotina-si-gudron/

Plantele de apartament sunt deseori adjuvanti neglijaţi în procesul purificării aerului, prin eliminarea poluanţilor şi a toxinelor, dar şi prin reglarea umidităţii din atmosferă. Specialiştii recomandă ca la fiecare 8 metri pătraţi ai casei să existe câte o plantă, presupunând că înălţimea tavanului se află la 2,5 metri distanţă de sol. Acest lucru înseamnă că aveţi nevoie de două sau trei plante care să contribuie la îmbunătăţirea calităţii aerului din casă, într-un living obişnuit.

Substanţele chimice şi materialele de construcţii, mobilă, soluţiile de igienizare sau din odorizantele pentru interior pot da aerului dintr-o locuinţă un grad ridicat de toxicitate. Agenţia pentru Protecţia Mediului susţine că, potrivit studiilor de specialitate derulate de-a lungul timpului, plantele de apartament pot contracara efectele negative ale poluării aerului domestic. Plantele absorb dioxidul de carbon şi eliberează în aer oxigen, eliminând chimicale periculoase din mediul interior, aşa cum este formadelhida, un vapor care poate cauza probleme respiratorii şi neurologice, precum şi mai multe tipuri de cancer.

Creşterea plantelor în locuinţă nu vindecă propriu-zis afecţiuni respiratorii, aşa cum este astmul, însă contribuie la ameliorarea simptomelor tulburărilor de respiraţie şi, mai important decât atât, la prevenirea instalării diverselor boli.

Plante de apartament care purifică aerul

Cercetările au evidentat următoarele tipuri de plante de apartament, ca fiind cele mai eficiente în eliminarea toxicitătii din aerul locuinţei şi în reglarea umidităţii interiorului.

Iedera englezească

Planta căţărătoare cu subspecii de toate culorile şi formele, iedera englezească este utilă în special la curăţarea aerului de substanţa toxică formadelhidă. Speciile de iederă nu sunt doar căţărătoare, ci pot fi crescute şi ca târâtoare, în coşuri suspendate sau ca acoperământ de pământ, pentru plantele mai mari.

Palmierul Bambus

Palmierul Bambus, pe numele sau ştiinţific Chamaedorea seifrizii, înlătură din aerul inspirat formadelhida şi alte substanţe poluante, care pot îmbolnăvi în timp sistemul respirator. Planta are nevoie de pământ mereu umed şi nu reacţionează bine când este poziţionată în lumina directă a soarelui. Scorul acordat de NASA palmierului Bambus, pentru randamentul de purificare a aerului, este de 8,4 din 10!

Crinul Peace

Crinul Peace, o plantă cu flori inclusă pe lista celor mai sănătoase plante de apartament, este util în dizolvarea multor toxine din aer, inclusiv a acetonei, benzenului, alcoolului sau amoniacului. Pentru menţinerea plantei în stare optimă, se recomandă spălarea ocazională a frunzelor şi înlăturarea insectelor care îi pot dauna.

Palmierul Lady

Palmierul Lady, pe numele sau ştiinţific Rhapis excelsa, este recomandată de NASA ca purificator eficient al aerului. În plus, această specie de palmier este şi foarte versatilă, rezistând perfect în medii uscate sau umede, chiar şi atunci când este invadată de insecte. La fel ca palmierul Bambus, acest tip de palmier a primit un scor de 8,4 din 10, ca şi coeficient de purificare a aerului.

Arborele de cauciuc

Arborele de cauciuc (Hevea brasiliensis) este considerat a fi una dintre cele mai eficiente plante de eradicare a formadelhidei din aer, tolerând bine temperaturi mai răcoroase şi lumină redusă. Are nevoie de apă din belşug, în special în sezonul estival.

Palmierul Areca

Una dintre cele mai eficiente plante în purificarea aerului, potrivit unui top realizat de NASA, este palmierul Areca. Acesta menţine aerul umed când climatul mediului este foarte uscat (efect extrem de benefic pentru facilitarea respiraţiei, întrucât plămânii au nevoie de umiditate pentru a funcţiona la parametri optimi), eliminând continuu toxinele chimice din aer. Palmierul Areca este recomandat persoanelor care suferă de alergii respiratorii sau de astm bronşic.

Feriga-spadă australiană

Feriga-spadă australiană, denumită ştiinţific Nephrolepis obliterata, este o ferigă terestră care creşte în pădurile tropicale, lângă lacurile sau pârâurile Australiei şi ale Noii Guinee. Pe lângă rolul estetic pe care speciile de apartament îl au într-o locuinţă, ele mai aduc şi beneficiul reducerii poluării aerului, curățându-l de substanţe nocive precum formadelhida, toluenul şi xilenul. Feriga-spadă australiană oferă şi un peisaj liniştit, încărcat de o frumuseţe graţioasă, atât în interior, cât şi în exterior.

Ficus Benjamina

Una dintre sutele de specii de ferigi, Ficus Benjamina poate filtra în mod eficient poluanţii emanati de obicei de covoare şi mobilă, printre care se numără benzenul, tricloroetilena şi formadelhida. Îngrijirea ficusului Benjamina nu se realizează uşor, însă impactul pozitiv al plantei asupra mediului compensează orice efort depus în menţinerea lui în formă.

Gerbera

Gerbera este o plantă foarte aspectuoasă, dar şi extrem de eficientă în reducerea nivelului de tricloroetilena emis în aer de diverse substanţe chimic folosite pentru tratarea textilelor. Benzenul din vopseluri poate fi eliminat din aer tot de frumoasa Gerbera, recomandată a fi poziţionată în camera de odihnă, într-un loc bine luminat.

Limba soacrei (Sansevieria trifasciata)

Originară din Africa, planta denumită popular limba soacrei şi ştiinţific Sansevieria trifasciata a dezvoltat o rezistenţă remarcabilă la condiţiile de mediu şi are un foliaj ascuţit şi lunguieţ, fiind poreclită şi planta-şarpe. Sansevieria trifasciata este una dintre cele mai eficiente plante în filtrarea formadelhidei, substanţa toxică ce se poate regăsi în produse de curăţat, hârtie igienică, şerveţele şi alte produse de igienă personală. Specialiştii recomandă păstrarea plantei Sansevieria trifasciata în baie, unde va creşte excelent în condiţiile unei lumini reduse şi a unei umidităţi crescute în aer.

Photos auriu (Scindapsus aureus)

Frumoasa plantă cu diverse denumiri, Photosul auriu rămâne verde chiar şi atunci când este ţinută într-o încăpere neluminată. Din acest motiv, poate fi crescută chiar şi în garaj, unde va contribui semnificativ la purificarea aerului. Emisiile automobilelor poluează aerul cu formadelhidă, mai mult decât orice altă sursă casnică de substanţe chimice.

Aloe Vera

Destul de simplu de întreţinut, aloe vera este o plantă care iubeşte soarele şi este eficientă în cazul filtrării benzenului şi formaldehidelor, substanţe rezultate din produsele chimice folosite la curăţat sau din vopseluri. Nu în ultimul rând, gelul produs de aloe vera ajută la vindecarea rapidă a arsurilor şi tăieturilor.

Crizantema

Ideală pentru a înveseli o cameră sau un birou, crizantema ajută la filtrarea benzenului (substanţă din lipici, vopsea, detergent, anumite produse din plastic etc). Este o plantă care are nevoie de multă lumină.

Dracaena cu margini roşii

Această plantă are darul de a curața aerul din casă de substanţe precum xilenul, tricloretilenă sau formaldehidă (substanţe care se găsesc în diverse produse de lăcuit, ojă, benzină). Aviz amatorilor, Dracaena cu margini roşii poate creşte şi până la tavan, deci are nevoie de spaţiu ca să se desfăşoare.

Filodendron cu frunze în formă de inimă 

Planta agăţătoare ideală pentru living room, filodrendonul nu este recomandat familiilor cu copiii mici pentru că frunzele sunt otrăvitoare. În schimb este eficientă în neutralizarea unei întregi game de substanţe volatile dăunătoare.

Azaleea

Iată şi o plantă potrivită pentru pivniţe sau alte asemenea spaţii, unde temperatura este mai scăzută, între 15-17 grade Celsius, pentru că neutralizează formaldehida din placaje sau spumă izolatoare. Ideal ar fi să plasaţi azaleea în dreptul unui oblon sau altă deschidere, astfel încât să beneficieze de lumină naturală.

Trandafirul chinezesc (Aglaonema)

Este o plantă uşor de îngrijit, care filtrează o mulţime de substanţe poluante. Aglaonema trebuie aşezată la loc luminos, dar ferit de razele directe ale soarelui, de exemplu în holuri.

Sursa: http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/cele-mai-sanatoase-plante-de-apartament_11871

http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/plante-purifica-aerul-casa-9-plante-interior-curata-substantele-toxice-1_54dc8e1a448e03c0fd88c08a/index.html

10 motive pentru care să profiţi de beneficiile primei plante din luna martie

Se spune că „urzica schimbă sângele“ şi că după o iarnă grea în care organismul nu a primit chiar toate substanţele nutritive de care avea nevoie, o cură ţinută primăvara poate face minuni. Tot în popor circulă vorba că cine mânâncă urzici în luna martie va fi ferit de rele tot anul.

Bogată în vitamine şi minerale urzica conţine vitamina A, vitamina C, vitamina K, vitamina B2 dar şi fier, magneziu, calciu, siliciu, clorofilă, etc. urzica poate fi aşadar folosită în scop terapeutic sau în prepararea unor feluri de mâncare.

Nu este deloc amabilă cu pielea noastră, însă efectele benefice deosebite pe care le are asupra organismului anulează orice neplăcere exterioară. O cură cu urzici în anotimpul verde te revitalizează şi îţi aduce o porţie de sănătate curată.  

“Anemia este una din principalele afecţiuni pe care urzica o previne şi o tratează. Datorită conţinutului bogat în fier (dacă faceţi un ceai mai concentrat veţi putea observa deasupra un lichid foarte lucios care reprezintă acumularea de fier din plantă), aceasta tratează cu succes anemia. Se recomandă o cură cu ceai de urzică vreme de o lună de zile. Urzica are proprietăţi antianemice, remineralizante, hemostatice şi echilibrează sistemul de apărare al organismului, sistemul imunitar şi luptă împotriva anemiei”, spune dr. Cătălin Luca.

Iată ce minuni mai face prima plantă din luna martie:

1. Vitaminizează, remineralizează şi echilibrează sistemul de apărare al organismului.
2. Acţionează bactericid, limitând sau înlăturând multiplicarea bacteriilor. Are efect benefic în bronşite şi astm. Fluidifică secreţiile bronhice şi favorizează eliminarea lor prin expectoraţie. De asemenea, combate tusea.
3. Ajută de detoxifierea organismului de substanţe chimice şi metale grele.
4. Stimulează metabolismul şi secreţia bilei, cea pancreatică, gastrică şi intestinală. Urzicile sunt benefice în combaterea problemelor digestive, precum diareea, dizenteria şi stările inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv. Acţionează împotriva viermilor intestinali.
5. Conţine antihistaminice naturale care sunt eficace pentru diferite alergii. Urzica decongestionează căile respiratorii, uşurează respiraţia, reduce mâncărimile şi secreţiile şi reduce inflamarea mucoaselor. În tratarea acestor alergii se poate folosi pulberea de urzica. Se administrează de patru ori pe zi, câte o linguriţă, timp de 2-3 săptămâni.
6. Activează procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor şi trombocitelor; fluidifică sângele.
7. Scade glucoza în sânge.
8. Urzica uscată (administrată sub formă de ceai sau pulbere) ajută la subţierea sângelui, scăzând astfel tensiunea şi mărind fluxul sangvin. De asemenea, urzica poate fi folosita contra tromboflebitei şi a trombozelor.
9. Activează regenerarea ţesuturilor şi cicatrizează rănile.
10. Cu o influenţă pozitivă asupra pancreasului, ceaiul de urzici scade nivelul glicemiei. El vindecă bolile şi inflamaţiile căilor urinare, precum şi retenţia urinară patologica.

Beneficiile uimitoare ale urzicilor şi de ce sunt numite „focul vindecător“

Urzicile sunt unele dintre cele mai bogate plante, în substanţe cu efecte benefice uimitoare asupra organismului uman. Ajută la detoxifierea organismului, luptă cu anemia, sporesc energia, au proprietăţi analgezice, sunt bogate în fier şi magneziu, luptă împotriva bacteriilor.

Banala urzică, plantă care se găseşte cu uşurinţă primăvara, este folosită de sute de ani ca plantă medicinală, având multiple efecte benefice pentru organism. Pe cât este de accesibilă urzica, pe atât este de bogată în minerale şi vitamine. Beneficiile sunt multiple, fie că plantă este consumată sub formă de ingredient pentru mâncare, fie că este consumată sub formă de ceai sau tinctură. Este numită ”focul vindecător”, deoarece înţeapă şi dă senzaţia de arsură în contact cu pielea.  

Potrivit specialiştilor, urzicile sunt, în primul rând, o sursă excelentă de proteine, fier sau minerale şi din acest motiv consumul lor este recomandat oricui. ”Este o plantă bogată în fier, siliciu, magneziu şi potasiu. Conţine un număr mare de aminoacizi, este bogată în vitaminele B2, K şi C şi betacaroten. Este indicată pentru detoxifiere şi pentru regenerarea organismului”, spune medicul de familie Radu Bulumac.  

Se spune că urzicile fac parte din categoria plantelor care schimbă sângele. Consumate primăvara, după o iarnă în care organismul uman a fost privat de multe dintre substanţele nutritive importante pentru sănătate, urzicile fac minuni. Într-o cură de detoxifiere, urzicile pot fi folosite sub diverse forme, de  la obişnuita mâncare de urzici, până la ciorbă de urzici, chifteluţe, supă crema sau ceai.

Urzicile tratează anemia  

Datorită conţinutul crescut de fier şi magneziu, urzicile sunt o terapie excelentă şi ieftină pentru anemie. Celor care suferă de anemie, specialiştii le recomandă o cură cu ceai de urzici timp de o lună de zile. Planta are nu doar proprietăţi antianemice, ci şi hemostatice şi remineralizante. Consumul de urzici ajută la întărirea sistemului imunitar.  

Urzicile scad glicemia şi ameliorează bolile de inimă  

Printre afecţiunile pe care consumul de urzici le poate ameliora se numără şi diabetul. Urzicile au proprietatea de a scădea glicemia şi de a preveni diabetul. Medicii le recomandă bolnavilor de diabet să consume suc de urzică proaspătă. Alergiile şi bolile de inimă sunt alte afecţiuni ameliorate de consumul regulat de urzici. Tensiunea arterială şi tahicardiile pot fi ţinute sub control cu ceai sau tinctură de urzică.   

Ceaiul și pasta de urzică ameliorează artrita și guta  

Urzicile au proprietăţi antiinflamatoare. Medicii recomandă consumul de ceai de urzică persoanelor care suferă de artrită. Frunzele de urzică, fierte şi amestecate sub formă de pastă pot reduce durerile în artrită reumatoidă sau gută, dacă sunt aplicate pe locurile dureroase. De asemenea, compresele cu ceai de urzici ajută la cicatrizarea rănilor.

Ceaiul de urzici – tonic

Ceaiul de urzică este considerat tonic, fiind indicat atât femeilor, cât şi bărbaţilor. Potrivit specialiştilor, cu ceai de urzici se creşte concentraţia de testosteron în mod natural şi acest lucru duce la creşterea vitalităţii în cazul bărbaţilor. Ceaiul stimulează lactatia mamelor şi este recomandat în cazul recuperării energiei după naştere. Ceaiul este recomandat ca tonic femeilor tinere, aflate la începutul menstrutiei, dar şi pentru femeile în vârstă aflate la menopauză.  

Urzicile și părul

Urzicile sunt recomandate ca tratament împotriva mătreţii şi căderii părului. Aproximativ 1,5 kg de frunze de urzici se pun într-o oală de 5 litri plină cu apă rece şi se fierb. Cu acest amestec specialiştii recomandă spălarea părului de trei ori pe săptămână.

Sursa: http://m.adevarul.ro/locale/calarasi/de-spune-urzica-schimba-sangele-scapa-anemie-10-motive-profiti-beneficiile-primei-plante-luna-martie-1_550c7439448e03c0fdbf7311/index.html

http://adevarul.ro/locale/alexandria/beneficiile-uimitoare-urzicilor-numite-focul-vindecator-1_56d2dba85ab6550cb84c3995/index.html?ref=yfp

Acum 30 de ani, chimistul american Linus Pauling, laureat al premiului Nobel, a făcut un experiment prin care a administrat megadoze de vitamina C bolnavilor de cancer aflaţi în stadii avansate. Pacienţilor internaţi în institutul care îi poartă numele le erau introduse prin perfuzie cantităţi uriaşe de vitamina C, aşa numitele megadoze, de 10-15 g (adică de 160-250 de ori doză zilnică recomandată!), obţinându-se rezultate mai mult decât promiţătoare. Nu se putea vorbi de o vindecare completă a cancerului aflat în stadii terminale, dar pacienţii se simţeau mai bine, aveau mai puţine dureri, în unele cazuri apărea stagnarea sau chiar remisia formaţiunilor tumorale. În medie, pacienţii trataţi cu vitamina C au trăit de patru ori mai mult decât cei care nu au luat megadoze din această vitamină.

Adevărul este că vitamina C este una dintre cele mai cunoscute şi mai utilizate vitamine de promovare a sănătăţii. Foarte multe persoane aleg să-şi administreze pe cale orală vitamina C pentru răceală, gripă, scopul acestei administrări fiind protejarea sistemului imunitar. De asemenea, există dovezi puternice care atestă abilitatea vitaminei C de a proteja organismul împotriva afecţiunilor cardiovasculare, problemelor de sănătate prenatală, afecţiunilor oculare, artrită şi chiar împotriva îmbătrânirilor pielii.

Baza ştiinţifică din spatele eficacităţii vitaminei C se datorează spectrului larg antioxidant şi capacităţii acesteia de a proteja structurile celualare şi ADN-ul împotriva radicalilor liberi. De asemenea, vitamina C joacă un rol esenţial în activarea enzimelor care produc colagen, o proteină structurală cheie a vaselor sanguine, a pielii şi a altor ţesuturi, oferind astfel posibilitatea de a ajuta la construirea şi repararea ţesuturilor.

Anul acesta, o echipă de cercetători de la Universitatea din Kansas a testat relatările efectelor vitaminei C în doze mari, administrată unui grup de subiecţi umani şi a constatat că aceasta are capacitatea de a eradica în mod eficient celulele canceroase lăsând în acelaşi timp celulele sănătoase intacte.

Bazându-se pe muncă de pionierat desfăşurată în perioada anilor 1970 de către regretatul Linus Pauling, un chimist de la Universitatea de Stat din Oregon, care astăzi este recunoscut că fiind cel mai important susţinător la nivel mondial al puterilor terapeutice ale vitaminei C, noile studii de cercetare au implicat injectarea de doze mari de vitamina C direct în celulele de cancer ovarian. Testele au fost efectuate în vitro într-un laborator, precum şi direct, atât la şoareci cât şi unui grup de 22 de subiecţi umani. Potrivit BBC News, testele au arătat rezultate favorabile, în toate cele trei modele, vitamina C distrugând în mod eficient celulele canceroase ovariene, evitând în acelaşi timp celulele sănătoase.

Evident, aceste studii au declanşat valuri de critici din partea lumii medicale, mai mult sau mai puţin întemeiate şi interesate. S-a încercat şi reproducerea experimentelor în alte clinici, raportându-se triumfalist că tratamentul lui Linus Pauling nu funcţionează. Ce au omis, însă să spună detractorii a fost că Piuling administra megadozele de vitamina C intravenos, în timp ce în studiile care încerau să-i reproducă rezultatele, aceeaşi vitamină era luată oral, ceea ce schimba datele problemei. Dacă intravenos vitamina C de sinteză administrată în doze mari, are efecte puternice, luată oral, ea are efecte practic inexistente asupra cancerului.

Un studiu de mare amploare a verificat efectele de prevenire a cancerului în urmă administrării de vitamina C de sinteză. Unui număr de peste 10.000 de persoane le-au fost administrate câte 500 mg (de 8 ori doză normală) de acid ascorbic pe zi, vreme de opt ani. La sfârşitul studiului, rezultatele au fost dezastruoase: nicio diferenţă între cei care luau vitamina C sintetică şi cei care luau un remediu fals (placebo). Lucrurile s-au schimbat fundamental atunci când s-au făcut studii privitoare la efectele vitaminei C organice în cancer. De exemplu, într-un studiu făcut pe femei ajunse la menopauza, s-a demonstrat că cele care consumau 200 mg de vitamina C organică din fructe şi legume, au avut o incidenţă a cancerului la sân cu 63% mai redusă faţă de cele care consumau doar 60 mg de vitamina C organică pe zi. Alte studii privitoare la acţiunea anticancerigenă a vitaminei C organice au demonstrat eficiența acesteia în prevenirea cancerului gurii, gâtului, esofagului, plămânilor, stomacului, colonului, rectului, prostatei.

În timp ce acest studiu este îndeajuns de convingător, obstacolele care stau în calea de a obţine o acceptare pe scară largă includ replicarea acestora pe un număr mult mai mare de subiecţi. Cu toate acestea, mai mult ca sigur acest lucru nu se va întâmpla vreodată. Motivul este următorul: companiile farmaceutice nu sunt foarte interesate de beneficiile substanţelor naturale, cum ar fi vitamina C, care le poate decima industria cancerului în valoare de peste câteva miliarde de dolari.

“Deoarece vitamina C nu are potenţialul de a fi brevetată, dezvoltarea sa nu va fi sprijinită de către companiile farmaceutice.”, a declarat Chen Qi, autorul principal al acestui studiu.

Iată partea şocantă:

Pacienţii cu cancer sunt sfătuiţi de către medicul oncolog să înceteze administrarea tuturor suplimentelor naturale şi tratamentelor pe care le desfăşoară, în special vitamina C, atunci când sunt supuşi unui tratament de chimioterapie sau radioterapie.

De ce? Din cauza convingerilor convenţionale potrivit cărora vitamina C acţionează doar ca un antioxidant, fapt ce poate contracara teoretic mecanismul pro-oxidant al radiaţiilor şi al chimioterapiei, făcându-l mai puţin eficace.

Adevărul este scos la iveală de către studiile din domeniu care au descoperit că vitamina C, de fapt, funcţionează sinergic cu tratamentul convenţional în diferite tipuri de cancer. De asmeenea, administrarea acestei vitamine previne deteriorarea celulelor sănătoase şi prin urmare, reduce efectele secundare nedorite.

Nerecunoaşterea valorii tratamentului integrat – intervenţii naturale şi convenţionale – este un fapt şocant, dar cu toate acestea, nu vom putea să spunem mai multe decât a făcut-o deja Chen Qi.

Deoarece vitamina C nu are potenţialul de a fi brevetată, dezvoltarea să nu va fi sprijinită de către companiile farmaceutice.

Sursa: http://www.e-dimineata.ro/adevarul-ascuns-despre-vitamina-c-si-cancer/

http://www.almeea.ro/cancerul-poate-fi-oprit-cu-ajutorul-unor-doze-uriase-de-vitamina-c/

Julie Diaz are Tiroidita Hashimoto. Ea este absolventă a Instutului de Nutriţie Integrativă şi membră a Asociaţiei Americane a Practicienilor fără Medicamente.

Citiţi în continuare ceea ce a împărtăşit privind experienţa sa cu tiroidita Hashimoto şi modul în care a abordat această boală autoimună:

“Tiroidita Hashimoto este o boală cauzată de inflamațiile anormale ale glandei tiroide, făcând parte din categoria bolilor autoimune. Reacţia exagerată a sistemului imunitar face ca organismul să atace glanda tiroidă, confundând-o cu un ţesut străin, potenţial ameninţător. Cauza producerii tiroiditei Hashimoto este încă necunoscută, însă boala autoimună tinde să apară pe linie ereditară. Este de 5-10 ori mai frecventă în rândul femeilor decât al bărbaţilor şi debutează de cele mai multe ori la vârsta adultă. Eu gestionez această boală natural şi tiroida mea produce cantităţi corespunzătoare de hormoni tiroidieni T3 şi T4 pe cont propriu, fără medicamente.

La un moment dat, doctorul meu m-a întrebat dacă aş dori o ecografie la tiroidă şi am fost de acord. A fost prima mea ecografie la tiroidă şi am primit rezultate îngrijorătoare. Endocrinologul meu mi-a spus că am doi noduli, dintre care unul considerat destul de mare, 1.3 centimetri. Cei mai mulţi noduli tiroidieni sunt benigni. Cu toate acestea, medicul a afirmat că ar avea şi margini inegale, ceea ce însemnă că riscul pentru cancer ar fi mai mare. În loc de 5-10%, riscul de cancer ar fi de 10-15%. Cotele au fost în favoarea mea, dar tot eram foarte îngrijorată.

După revizuirea cu ultrasunete, medicul mi-a recomandat o biopsie. L-am întrebat dacă am putea să aşteptăm un pic de timp înainte de obţinerea biopsiei, pentru a încerca unele cure naturale. A fost de acord, aşa că am mers mai departe cu programul meu. Am luat pectină de citrice două săptămâni. Apoi am adăugat Zeoliţi. Concomitent, am luat reishi extract de ciuperci. Toate trei sunt suplimente nutritive indicate pentru a prevenii creşterea de celule canceroase şi a reduce dimensiunile de tumori sau chisturi.

În ziua de biopsie, am fost nervoasă. Acul cu anestezic m-a rănit, pentru că este o parte foarte sensibilă a gâtului. Apoi medicul a inserat un ac adânc în josul gâtului meu. A lăsat acul acolo şi a rotit pentru a scoate celule. A repetat acest lucru de patru ori. Chiar şi cu anestezic a fost chinuitor şi destul de dureros, am simţit acul în gât aproximativ o săptămână după.

Atunci când medicul m-a chemat la rezultat, a spus că a fost în imposibilitatea de a obţine suficiente celule din nodul! La început, am fost supărată, cu gândul că ar trebui să repet experienţa oribilă din cauza unor erori din partea lor. Dar apoi a explicat că nodulul cel mare care a măsurat iniţial 12 x 12 milimetri era diminuat la 0.8×1.0 milimetri! Am fost încântată şi nu a fost necesar să repet testul, pentru că nu este posibil obţinerea de suficiente celule dintr-un astfel de nodul mic.

Eu sunt încântată că eforturile mele au avut un rezultat pozitiv! Împărtăşesc povestea mea pentru a oferi speranţă şi un exemplu. Eu nu sunt medic dar vă recomand atunci când vă confruntaţi cu o problemă de sănătate să găsiţi un medic instruit în medicină complementară sau un medic naturist care lucrează cu oamenii şi face modificări în dietă, stilul de viaţă şi predă noi moduri de a mânca, de a găti şi de a prepara hrana într-un mod delicios şi hrănitor.

Dieta mea a inclus următoarele:

Pectină de citrice – timp de două săptămâni, de trei ori pe zi.

Zeolit – timp de două săptămâni, două capsule la şase ore şi apoi la două-patru capsule pe zi.

Seleniu – aport crescut de consum de nuci de Brazilia, patru-cinci mai mult dimineaţa în fiecare săptămână. Iau în mod obişnuit o capsulă de seleniu pe zi.

Fără gluten şi produse lactate şi reducerea aportului de zahăr.

La micul dejun zilnic, amestec de seminţe de dovleac, seminţe de chia, seminţe de in, caju, nuca de cocoş şi scorţişoară.

Zilnic piure cu apă de nuca de cocos, o linguriţă de pulbere verde, afine, banane, goji, extract de ciuperci, 1/2 linguriţă de maca pulbere şi ştevie. Este delicios şi energizează.

Scepticii pot spune că a fost pură coincidenţă, dar am crezut cu adevărat că atunci când ai o afecţiune gravă de sănătate, de ce să avem doar o singură opţiune? Şi de ce poate un medic (care are un interes financiar) să aibă controlul asupra vieţii tale şi a viitorului tău? Oferă-ţi cei mai buni nutrienţi. Adaugă mai multe alimente noi în dieta ta, mai ales fructe de pădure. Asigurate că îţi oferi suficiente grăsimi sănătoase, cum ar fi uleiul de nucă de cocos, avocado şi ulei de măsline extravirgin. Nucile şi seminţele pot fi păstrate  pentru gustări sănătoase sau încorporate în reţete delicioase. Investeşte într-un filtru de apă de înaltă calitate şi un blender excelent pentru piureuri.”

Sursa: http://viataverdeviu.ro/nodulii-tiroidieni-se-micsoreaza-cu-nutritie-pura-nu-medicamente/

Pentru a trăi mai mult şi mai sănătos,  cel mai bun sfat actual este să faci exerciţii fizice, să îţi menţii greutatea la un nivel optim, să fii pozitiv  şi să mănânci verdeţuri. Dar foarte probabil o să vedem cât de curând consumul de nuci inclus pe această listă.

Cei ce au mâncat nuci aproape în fiecare zi, au avut cu 20% mai puţine şanse de a muri, în decursul a două studii de masă cu durata de 30 de ani, potrivit analizei datelor efectuată de cercetători de la Dana-Farber Cancer Institute, Brigham and Women’s Hospital şi de la Harvard School of Public Health (Şcoală de Sănătate Publică Harvard) şi publicată în New England Journal of Medicine.

Consumatorii de nuci au avut şanse mai mici cu 30% să moară de boli de inimă, şi cu 10% să moară de cancer, comparativ cu cei care nu mâncau niciodată nuci, chiar şi după ajustarea factorilor care ţin de stilul de viaţă. Ambele tipuri de boli sunt printre ucigaşii de top din lumea dezvoltată.

Studiul a dovedit că atât arborii care produc nuci, precum nucii româneşti, migdalii, caju, nuci de Brazilia, cât şi arahidele ofereau beneficii de sănătate şi longevitate în directă proporţie cu consumul. Cercetătorii au prelucrat date de la studii de masă care au urmărit sănătatea a 119.000 bărbaţi şi femei pentru 30 de ani şi au inclus chestionare detaliate despre dietă la fiecare patru ani.

Iată rezultatul uimitor: consumatorii de nuci erau şi mai zvelţi şi au avut rate mai mici ale diabetului de tip 2.

“Cineva ar putea citi studiul nostru şi să spună: ei bine, asta este bine, dar dacă începem să încurajăm consumul de nuci, asta ar putea duce la şanse mai mari de obezitate, care este o problema majoră în majoritatea ţărilor dezvoltate. Dar noi am descoperit că de fapt cei ce consumă nuci în mod regulat sunt mai zvelţi; există mai puţină obezitate în acest grup”. Citatul aparține lui Charles Fuchs, Directorul Gastrointestinal Cancer Treatment Center/Centrul de Tratament pentru Cancer Gastrointestinal de la Dana-Farber şi autorul principal al documentului.

Studii anterioare au mai indicat şi o corelaţie între mâncatul nucilor şi un risc mai scăzut de boli de inima, diabet de tip 2, cancer la colon şi diverticulită. Un consum mai ridicat de nuci a mai fost pus în relaţie directă şi cu reducerea nivelului de colesterol, a inflamatiilor şi a rezistenţei la insulină. Un studiu recent sponsorizat de industria migdalelor a găsit că americanii care serveau migadale ca gustare în general compensau caloriile suplimentare mâncând mai puţin de-a lungul zilei.

Criticii descoperirilor de la Harvard au remarcat că cei ce mănâncă nuci, s-ar putea să mănânce mai puţine cipsuri de cartofi sau mai multe salate, iar acest comportament ar putea să explice sănătatea lor mai bună. La urmă urmei, cauza ar putea fi chiar acele legume cu frunze verde închis. Deşi recunosc că nu au stabilit relaţia de cauzalitate, cercetătorii de la Harvard sunt destul de încrezători şi au planificat cercetări ale componentelor chimice specifice din nuci care ar explică taliile mai subţirele şi inimile mai sănătoase.

Fuchs a spus: „Încercăm să înţelegem care este beneficiul, care este mecanismul prin care aceste lucruri reduc riscul de a muri de boli de inimă şi cancer, ca şi reducerea riscului de diabet” Următorul pas va fi studierea mostrelor de sânge şi tumori colectate în cadrul studiilor de masă „pentru a vedea ce trasee afectează nucile şi atunci să sperăm că vom stabili cu exactitate ce substanţă sau substanţe chimice din nuci contribuie la beneficii”, a mai spus Fuchs.

Nucile ar putea fi o reţetă minunată pentru longevitate, destinată celor care doresc să trăiască natural şi sănătos. Dar secretele unei vieţi lungi nu par să fie chiar aşa de secrete. În special în ţările dezvoltate, mâncatul excesiv şi mişcarea prea puţină explică mare parte a mortalităţii, aşa că schimbările de dietă au potenţialul de a mişcă acul măsurând speranţa de viaţă.

Tratamentul inbunatatit al cancerului ar putea şi el să salte în mod semnificativ speranţa de viaţă. Dar deoarece pare tot mai îndepărtat faptul că o singură soluţie să meargă pentru toate tipurile de cancer, progresul probabil că va fi parţial şi treptat.

Sursa: http://viataverdeviu.ro/studiu-consumul-de-nuci-poate-prelungi-viata/