În ultimii ani, tot mai mulţi dintre noi aşteaptă o schimbare. Încă ne este foarte greu să acceptăm faptul că această schimbare trebuie să înceapă cu noi, cu propria persoană.
Vă invităm să urmăriţi acest interviu revelator al Prof. Dr. Constantin Dulcan, realiztat de îndrăgitul Daniel Roxin, în cadrul emisiunii Mistere la graniţele cunoaşterii.
Dr Dulcan ne oferă explicaţii simple la întrebări complexe despre Univers, Creaţie şi fizică cuantică.
“- Numele?
– Constantin Brâncuşi
– Naţionalitatea?
– Terestră, umană, specia albă…”
Totul e suflet. Sufletul lui Brâncuşi se află în fiecare din sculpturile sale ca într-o vitrină. Îl vezi cum palpită, cum se înalţă.
Ca să fie vie, o opera trebuie să aibă suflet. Cu cât mai mult suflet pui în ea, cu atât mai vie este opera respectivă. Sufletul şi lutul formează o unitate. Materia nu este fizică, materia are spirit. Aceasta este filosofia de viaţă şi operă a lui Constantin Brâncuşi.
– În “Inteligenţa materiei”, prima dvs. carte, aţi demonstrat cu argumente ştiinţifice că, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un câmp de energie şi lumină, coordonat de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu suntem singuri în univers, că Dumnezeu chiar există. V-a afectat certitudinea aceasta modul în care vă trăiţi viaţa de zi cu zi?
– Odată ce am înţeles că, de fapt, noi ne creăm propria realitate, felul în care priveam lumea s-a schimbat. Descoperirile fizicii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să colapseze undele de energie şi le transformă în particule, adică în materie. A gândi înseamnă a transforma nevăzutul în văzut. Gândul e creator, e cea mai puternică forţă din univers. Iar Dumnezeu ne-a dat puterea ca, din milioanele de realităţi posibile, care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu gândurile noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu gândurile noastre.
– Vreţi să spuneţi că ceea ce ni se întâmplă e oglinda a ceea ce gândim şi simţim?
– Exact. Când făceam cercetări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au inteligenţa lor. Şi m-am speriat. Celulele reacţionau la gândurile şi sentimentele celui în cauză. S-a făcut şi un experiment în Occident, cu un eşantion de ADN, recoltat de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă, într-un laborator. Persoana în cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu imagini minunate, care stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km distanţă, măsurătorile arătau cum spirala de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schimbate cu un film de groază, ADN-ul a început, brusc, să se restrângă, contractându-se. Aflând asta, m-a chinuit o întrebare: cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e bine? Dacă organismul nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău, nu există decât o singură mare concluzie.
– Care e aceea?
– Înseamnă că universul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă pot răspunde la prima întrebare. Da, ca să fim fericiţi şi sănătoşi, nu e nevoie decât să ne construim viaţa după legea aceasta.
– Cu alte cuvinte, un stil de viaţă sănătos începe de la a gândi şi a făptui binele?
– Când comit un act contrar acestei legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc la boală. Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pentru 5, 6 ore celulele gardian ale sistemului imunitar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apărare, iar milioanele de celule moarte, viruşi şi bacterii circulă libere prin organism, se pot localiza undeva şi declanşa boala.
– Se şi spune în popor că “a murit de inimă rea”. La asta se referă oare?
– Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organismului, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favoriza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional aduce, mai devreme sau mai târziu, boala.
– Cu emoţiile nu-i de glumit. Cum ne putem proteja?
– Eu am învăţat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţeleg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favorabil sănătăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e important să rămânem conştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa celulei noastre.
– Statisticile arată că stresul profesional e azi una din marile surse de boală. Munca în exces ameninţă să ne omoare lent.
– Dacă nu ne putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm măcar pauze de zece minute, la fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fereastră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic altceva. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odihneau mergând pe cămile. Şi eu scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic câteva tehnici de relaxare.
– Ne puteţi da şi nouă un exemplu?
– Toate tehnicile de relaxare se bazează pe respiraţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă de oxigenare a creierului. Stau câteva minute cu ochii închişi, încerc să îmi reprezint oboseala ca senzaţie la nivelul creierului şi apoi, cu fiecare expiraţie profundă, îmi imaginez că o elimin. Fiecare îşi poate crea propria lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă concentrez pe starea de bine şi cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo unde mă doare. Fac asta de câteva ori şi durerea dispare.
– Să-ţi vizualizezi boala pare o condiţie foarte importantă pentru vindecare.
– Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima fază şi i-a învăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi imagineze că distrug cancerul din corp cu un foc, cu un animal care-l mănâncă, fiecare după cum dorea. După şase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psihologice, s-a dovedit că cei care s-au vindecat erau cei optimişti, cei care credeau în Dumnezeu şi cei care erau calmi. Îndoiala este un obstacol în calea oricărui succes şi mai ales a vindecării.
– Aţi amintit de Dumnezeu. Credinţa e şi ea parte din ecuaţia stării de bine?
– Rugăciunea e o realitate fizică, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu însumi asta, de nenumărate ori, şi am rămas înfiorat văzând că poţi obţine un răspuns. Prin rugăciune, realitatea din jur se transfigurează, aducem la noi lumina din univers. Există cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care, la 54 de ani, a făcut o meningoencefalită bacteriană gravă. A stat o săptămână în comă, timp în care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. După ce şi-a revenit, a spus că în tot timpul cât era în comă a văzut în jurul lui siluete umane care păreau să stea în genunchi şi de la care veneau spre el valuri de energie. Rugăciunile altora l-au vindecat. Dar şi propriile noastre rugăciuni ne ajută. Credinţa mobilizează, în mod cert, întreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus “credinţa ta te-a vindecat” ?
– Nutriţioniştii pun şi ei pe listă o condiţie a sănătăţii: ce, cum şi cât mâncăm. Ţineţi cont de ea?
– Eu respect o regulă care se ştie încă de la Hipocrat: să mănânci fără să satisfaci complet senzaţia de foame! Adipocitele aşteaptă semnalul că te-ai săturat ca să-şi extragă din alimente grăsimea. Dacă nu te saturi, nu te îngraşi. Studii de ultimă oră arată că lungimea telomerilor de la extremităţile cromozomilor, de care depinde durata vieţii, e influenţată favorabil de alimentaţia cu puţine calorii. Mănânc legume, icre de peşte, iaurt, lapte de soia, pe care îl beau dimineaţa, cu cereale integrale, mazăre, linte. Mănânc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez, nu consum zahăr. Şi am grijă să ţin, din când în când, câte o zi de post, în care beau doar ceaiuri şi las organismul să se refacă. Dar, înainte de orice, am grijă să nu mă aşez niciodată la masă supărat. Masa ar trebui să fie o sărbătoare, să fie prilej de bucurie alături de ceilalţi. Sigur că azi nu ne mai potrivim toţi la masă, dar atunci când preparăm ceva de mâncare, s-o facem cu drag. Gândurile gospodinei trec şi-n bucatele pe care le găteşte.
– Din tot ce aţi spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la îndemână.
– Aşa e. Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne îmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de speranţă. Să fim perseverenţi cu pasiunile noastre, să ne antrenăm intelectual şi să ne ferim de rutină. Să facem constant schimbări în viaţa noastră. Şi să nu uităm că trebuie să păstrăm în permanenţă un echilibru între energia consumată prin efort şi energia obţinută prin odihnă şi activităţi care ne fortifică. Gândurile rele ne iau din viaţă, bucuriile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem nevoie de ea ca de pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putem avea decât în imaginaţie.
Neale Donald Walsch este un cunoscut autor american care a scris 29 de cărti despre spiritualitate printre care şi renumita serie Conversaţii cu Dumnezeu, tradusă în peste 37 de limbi.
Întrebat la un moment dat ce mesaj crede el ca ar avea de transmis Dumnezeu oamenilor din zilele noastre, Neale a raspuns într-o singură propoziţie: „Cred ca ar spune: M-aţi înteles greşit.”
Avem o veste bună: nu numai în România politicienii mint.
Dar este aceasta o veste bună? Depinde din ce punct de vedere privim lucrurile. Este trist faptul că de foarte mult timp omenirea, indiferent din ce sistem socio-politic face parte, nu mai deţine absolut niciun fel de control asupra sistemului. Până în prezent, niciunul dintre aceste sisteme politice nu a dat decât rezultate dezastruoase, mai devreme sau mai târziu. Societatea este în declin. Nici democraţia nu pare a fi ceea ce se spera.
Oare de ce? Unde greşim? De ce majoritatea nu mai are nicio putere de decizie? Poate că totuşi nu toate teoriile conspiraţiilor sunt doar teorii. Încep să iasă la lumină tot mai multe adevăruri, chiar dacă nu toată lumea este încă pregătită să le recunoască şi să le accepte. Poate ar trebui să ne grăbim puţin şi să ne trezim cu adevărat.
În finalul acestui documenar, extrem de bine realizat, prezentat de către îndrăgitul actor Woody Harrelson, ni se oferă chiar şi soluţii salvatoare pe care fiecare dintre noi le poate aplica în viaţa de zi cu zi.
British Pathé, companie care produce documentare şi reportaje de ştiri, a scos la iveală de curând, imagini rare cu România din anul 1964. O Românie prezentată de această dată într-un mod atractiv de către comentatorul britanic.
Vă invităm să urmăriți un scurt film documentar, plin de imagini inedite cu Bucureştiul, staţiunile montane Poiana Braşov, Sinaia, mănăstirile din Bucovina, staţiunile de pe litoral – în special Mamaia, ce par rupte din filmele americane sau franceze ale acelei perioade. De asemenea, veţi vedea opţiunile de relaxare şi de distracţie pe care le aveau turiştii, în anii ’60, la noi în ţară.
Potrivit consemnărilor vremii, din 1960 începuse un proces de desovietizare a societăţii româneşti, fiind restabilite contactele culturale cu Occidentul. În aceşti ani, pe piaţă românească au reapărut unele produse din statele occidentale, au fost achiziţionate filme, s-au organizat expoziţii, concerte, festivaluri la care erau prezente personalităţi atât din statele socialiste, cât şi din Occident.
În 1963 România şi Iugoslavia semnau acordul privind proiectarea, execuţia şi exploatarea sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I.
Monumentala lucrare este încheiată în 1972 şi este considerată construcţia de cea mai mare anvergură din Estul Europei. Ecluzele de la Porţile de Fier I se înscriu în lista celor mai mari construcţii de acest gen din lume. S-au împlinit deci 42 de ani de la darea în folosinţă a celei mai mari hidrocentrale construită pe fluviul Dunărea, al doilea că lungime dintre fluviile Europei, după Volga.
Va invităm să urmăriţi un scurt documentar despre realizarea acestui proiect fără de care imaginea României ar fi fost cu totul diferită acum.
Toţi cei care deţin puterea , indiferent în ce domeniu , au ca principal obiectiv să schimbe gândirea şi implicit comportamentul celor pe care îi conduc. Pentru asta au nevoie de tehnici de manipulare care să influenţeze procesul de gândire a celor supuşi manipularii. În mediul politic şi în mass-media, aceste tehnici au progresat rapid. O societate care să fie alcătuită din “marionete” şi nu din oamenii care gândesc liber poate fi uşor guvernată de “maeştri păpuşari” care nu au alt scop decât să-şi satisfacă interesele personale şi ale grupurilor din care fac parte. Controlul mass-mediei este esenţial în acest proces.
În multe cazuri, mass-media prezintă neechilibrat confruntarea dintre doi indivizi sau grupuri cu opinii diferite. Scandalurile şi cancanurile sunt cele care atrag presa, fiind întodeauna prezentate pe prima pagină de ziar sau în prima parte a buletinelor de ştiri.
Mass-media controlată din ce în ce mai mult de lideri politici sau oameni de afaceri ajunge să nu mai informeze, ci mai mult să dezinformeze. Rolul ei este de a devia atenţia de la chestiunile importante şi schimbările decise de elite politice şi economice. Totul face parte din strategia de inundare a opiniei publice cu diferite informaţii insignifiante. Această strategie care poate fi numită şi de distragere a atenţiei are şi rolul nociv de a bloca orice interes al publicului pentru domenii de cunoaştere precum ştiinţa, economia sau psihologia. Ideea este ca oamenii să nu se mai gândească la adevăratele probleme sociale.
Chiar şi scurgerile de informaţii în presa de investigaţii pot fi nişte manevre strategice în favoarea celor care au poziţii de putere.
O a doua strategie aplicată în manipulările din presă este cea de a crea probleme cărora să li se ofere apoi soluţii. Metoda are schema: problema- reacţie- soluţie.
Se creează o problemă care să producă o reacţie în rândul publicului. Ca de exemplu: să dezvălui şi să intensifici violenţa urbană sau să aranjezi atacuri sângeroase pentru ca apoi să aplici măsuri de securitate care limitează libertăţile cetăţeneşti. Un alt exemplu, de această dată de proporţii mai mari, este crearea unei crize economice pentru a propune retragerea drepturilor sociale şi dezmembrarea serviciilor sociale. Totul ajunge să fie considerat ca fiind un rău necesar.
A treia strategie de manipulare foarte eficientă este strategia graduală. Obiectivul este ca societatea să ajungă să accepte inacceptabilul din trecut.
Prin această strategie au impus neoliberalii condiţiile socioeconomice radicale în anii ‘80 şi ‘90 :
· statul minimal
· privatizarea masivă în sectoarele strategice ale economiei (resurse minerale, energie, transporturi ş.a.)
· nesiguranţa socio-economică
· flexibilitatea
· şomajul enorm
· salarii care să nu garanteze o viaţă decentă
Toate aceste condiţii care la prima vedere par inacceptabile şi care dacă ar fi fost aplicate deodată ar fi generat o revoluţie, au ajuns să fie aplicate gradual şi în final acceptate de cetăţeni.
Strategia amânării este o altă cale de a implementa măsuri nepopulare. De foarte multe ori politicieni îşi motivează măsurile ca fiind dureroase, dar necesare pentru a câştiga sprijinul public în vederea aplicării viitoarelor planuri nepopulare. Deciziile nepopulare, în strategia manipulatorilor, nu e bine să fie aplicate imediat, ci să fie amânate pentru un anumit moment în viitor. Asta datorită faptului că masele populare au întotdeauna înclinaţia de a crede că totul va fi bine în viitor, iar sacrificiul cerut nu va mai fi necesar. Strategia le dă timp maselor populare să se familiarizeze cu ideea de schimbare şi să se resemneze atunci când aceasta vine.
A poza în copil nevinovat în faţa publicului este un alt tertip din gama strategiilor manipulative. Majoritatea reclamelor de pe piaţă folosesc discursuri, argumentări, imaginea unor oameni şi în mod special intonaţia copiilor aproape ca să dea impresia de slăbiciune, de parcă cel care se uită la aceste materiale publicitare ar fi şi el un copil mic sau un individ cu o deficienţă mintală. Această infantilizare e menită de a schimba imaginea manipulatorilor în ochii societăţii. Un bun exemplu în acest sens este clipul electoral cu care preşedintele Johnson a câştigat alegerile prezidenţiale din 1964. În această reclamă electorală (considerată a fi cea mai controversată reclamă din istorie) apare o fetiţă de doi ani poreclită Daisy (pe numele său real de Monique M. Corzilius) care trebuia să transmită un mesaj emoţional în favoarea planului de dezarmare nucleară promovat de Johnson.
O altă strategie de manipulare a publicului este să afişezi mai mult partea emoţională decât reflecţiile .
A face uz de aspectul emotional este o tehnică des întâlnită în scopul de a bloca o analiză raţională, pentru a afecta simţul critic al individului. Mai mult, folosirea registrului emoţional deschide calea subconştientului în scopul inducerii de idei, dorinţe, temeri sau nelinişti, constrângeri şi comportamente induse.
Printre cele mai preferate strategii de manipulare este să ţii publicul în ignoranţă şi mediocritate. Strategia constă în menţinerea unui public incapabil să înţeleagă tehnologiile şi metodele folosite în controlul minţii, o formă de “sclavie modernă”. Un rol criticîn aplicarea acestei strategii o are calitatea educaţiei primite de indivizi. Cu cât sistemul educaţional este mai prost, cu atât indivizii sunt mai susceptibili la manipulări.
O strategie legată de cea anterioară este cea de a promova mediocritatea în rândul populaţiei. Publicul este făcut să creadă că a fi prost, vulgar şi needucat este ceva la modă.
Manipulatorii preferă deasemenea să promoveze şi strategia de autoînvinovăţire. Indivizii trebuie lăsaţi să se autoînvinovăţească pentru propriile nereuşite datorită lipsei de inteligenţă, a abilităţilor sau a efortului. În loc să se revolte asupra sistemului economic, individul se autodepreciază şi se autoînvinovăţeşte, căzând într-o stare de depresie care îl face să-şi inhibe acţiunile.
Strategia de manipulare cea ma complexă este să cunoşti individul mai bine decât se cunoaşte el pe sine. Progresul ştiinţific din ultimii 50 de ani a adâncit şi prăpastia dintre cunoştinţele pe care le posedă indivizii obişnuiţi şi cele pe care le au elitele conducătoare. Mulţumită biologiei, neurobiologie şi a psihologiei aplicate, “sistemul” a ajuns să înţeleagă mult mai bine fiinţa umană, ajungând să deţină un control şi o putere mai mare asupra indivizilor, mai mult decât o au ei înşişi.
Conştientizarea acestor strategii de manipulare poate ajuta la evitarea lor. Educaţia este un factor esenţial pentru ca indivizii să discearnă cei bine şi cei rău. Persoanele ce refuză să fie manipulate, au încredere în propriile crezuri şi idei, identifică tentativele de manipulare şi combat punctele de vedere ale grupurilor de manipulatori.
Pentru a nu deveni o unealtă în procesul de manipulare orchestrat de politicieni, un adevărat jurnalist trebuie să-şi păstreze integritatea profesională şi să caute întotdeauna adevărul atunci când prezintă nişte informaţii publicului. Jurnalismul nu însemnă nici vanătoare de politicieni, nici împrietenirea cu aceştia şi cu atât mai puţin implicare în politică.
Avem o problemă cu lucrurile. Folosim prea multe, majoritatea sunt toxice şi nici nu le utilizăm aşa cum ar trebui. Această stare de fapt nu poate continua la infinit. Împreună va trebui să construim o societate bazată pe MAI BINE şi nu pe MAI MULT, pe altruism şi nu pe egoism, pe comunitate şi nu pe individualism.
Povestea lucrurilor e o călătorie care începe cu acest film de 20 minute din care aflăm cum construim, cum folosim şi mai ales cât de repede renunţăm la lucrurile prezente în viaţa noastră de zi cu zi.
La răscruce de drumuri – Naşterea lumii noi, este un documentar incendiar care aduce argumente suplimentare în vederea schimbării mentalităţii la nivel de societate, pornind de la fiecare individ, cu scopul de a crea o nouă lume în care să trăim cu toţii în deplină armonie. Filmul conectează informaţii noi şi explică foarte clar necesitatea acestei schimbări pe care trebuie să o facem fiecare, la nivel individual, dar şi împreună.
Filmul ne prezintă descoperiri din domenii diverse, cum ar fi biologie, psihologie, rețelistică, ştiinţa sistemelor, afaceri, cultură şi mass-media, dezvăluind mecanismele interioare ale experienţei umane în secolul XXI şi îndemnându-i pe cei ce îl vizionează să „iasă din cutie” şi să conteste prejudecăţile legate de cine suntem cu adevărat şi de ce facem ceea ce facem. Toate aceste informaţii sunt plasate în contextul evolutiv actual: tulburări sociale, războaie, dezastre naturale, dezastre economice şi alte eşecuri ale civilizaţiei actuale – context care ne-a adus în situaţia pe care o trăim astăzi: o lume dezbinată, dezamăgită şi resemnată în ceea ce priveşte viitorul.
Acest context pregăteşte paşii unei noi viziuni integrate şi integrale asupra lumii, viziune care îşi croieşte drum de ceva vreme prin puterea reţelelor de socializare (indiferent care a fost iniţial scopul creearii lor) în planul conştiinţei noastre personale dar mai ales colective.