Una din temele des întâlnite în psihoterapie este percepţia subiectului asupra iubirii. De cele mai multe ori, aceasta perceptie greșită vine din copilărie, din familia în care a crescut, întărită ulterior de şcoală, de relaţia de cuplu, propagată eventual şi în relaţiile de serviciu sau de prietenie.

Aparent ca o consecinţă (care de fapt este cauza!), se manifestă vinovăţia, autoexcluderea, autoabandonul, autosabotarea, neîncrederea în sine. De aici decurg: sustragerea din fluxul vital, stări repetate de rău fizic, mergând până la epuizarea completă, atacuri de panică, leşin, sufocare, disfuncţionalităţi ale somnului, coşmaruri repetate.

Faptul că persoana respectivă, fără să își dea seama, menţine o stare de vibraţie joasă (temere, pasivitate, neimplicare, blazare, autoabandon, vinovăţie), o face pe aceasta să „dispară” din peisaj. Fie se izolează în casă, rupând orice legătură cu exteriorul, fie se abandonează unei activităţi care o devorează complet ca timp şi energie. Uneori izolarea îmbracă forma de „a trăi în lumea sa, într-un univers paralel”, chiar dacă fizic, interacţionează cu alţi oameni. În unele cazuri de autoabandon, corpul este filiform, respiraţia superficială, care se opreşte în gât. În alte situaţii, uitarea de sine duce la creşterea disproporţionată în greutate şi din nou, respiraţia este scurtă, precipitată, agitată. În felul acesta pot apărea: oboseala cronică, lipsa de vitalitate, lipsa unui ritm de viaţă cât de cât ordonat. Izolarea dă naştere sentimentului de inutilitate. Hiperactivitatea crează senzaţia de coplesire. Amabele forme au că fundament uitarea de sine, autoabandonul.

Neîncrederea majoră în sine duce la o stare de neputinţă, la incapacitatea de a lua decizii bune pentru sine. De aici apare nevoia bolnăvicioasă de a face pe plac tuturor, mai puţin sieşi. Persoana va cere mereu confirmări şi validări din exterior. Deasemenea poate apărea teama de a nu deranja și nevoia de a se face mai mic sau prost decât este pentru a nu crea complexe celorlalţi. Fie, dimpotrivă, se răscoală împotriva tuturor, dar, din nou, nu-şi oferă sieşi ceea ce are nevoie ci se răzvrătește împotriva celorlalţi, deranjându-i.

Ideea care guvernează în astfel de situații este că „viaţa este o luptă”, „nu îmi găsesc locul”. Stările de anxietate prelungite pun la pământ sistemul imunitar şi aduc corpul în stare de conflict interior perpetuu. Ca urmare, convingerea este că „lumea este un loc periculos” şi implicit „sunt în pericol în corpul meu”. Această concluzie greșită declanşează boli autoimune, dereglând complet sistemul endocrin:

• pineala este închisă. sentimentul că este singură pe lume, fără sprijin, fără conexiuni, separat. De aici decurge lipsa chefului şi a pasiunii/motivaţiei în viaţă. În alte situaţii, „anularea” identităţii de sine duce la vitiligo, depigmentarea accentuată pe mari zone de piele, mai ales pe mâini şi pe faţă.
• probleme grave de vedere (nu observă posibilităţile care i se oferă, nu vede adevărul, este blocată în iluzii), şi probleme ale sistemului nervos,disfuncţii ale tiroidei şi paratiroidei (exprimarea de sine),
• probleme cardiace, blocaje la nivelul sistemului circulator, la nivelul plămânilor şi sistemului limfatic (emoţii reprimate, acumularea de frustrări, explozii neaşteptate şi rupte de context),
• toxicitate, diabet şi probleme de digestie şi intestinale (nu-şi poate digera emoţiile şi prin urmare, nu le poate elibera, nu le dă drumu, se supraintoxică, începând din colon, ficat, splină şi pancreas, terminând cu sistemul limfatic),
• frici, probleme de rinichi, disfuncţii sexuale (frigiditate, impotenţa, insatisfacţii, chisturi, probleme ale prostatei), probleme legate de fluxul de lichide, umori în organism, probleme legate de fluxul de bani, capacitatea de a-şi crea viaţa, de a-şi asuma responsabilitatea pentru orice proiect, indiferent de natura sa.
• testosteron/estrogen. probleme legate de supravieţuire, senzaţia de dezrădăcinare. De aici şi nevoia de a depinde de ceva sau cineva. Aşa apar dependenţele de orice fel, ca nevoia de „legătură”. Probleme legate de picioare, tălpi, sistem osos (susţinerea fizică a întregului corp).

De cele mai multe ori, întâi cedează veriga cea mai slabă, pentru ca mai apoi, dacă nu te ocupi de cauză ci tratezi doar simptomele, se uzează şi se slăbește următoarea veriga. Şi tot aşa, până când, „boala” cristalizează din ce în ce mai adânc în organism, ajungând să afecteze ţesuturile cele mai profunde şi mai solide (oasele, fundamentul corpului).

Tot ca o consecinţă a autoabandonului, dar de altă natură, este şi faptul că trupul, fiind „abandonat” de suflet, devine o „gazdă” accesibilă şi facilă pentru alte lucruri. Astfel, persoanele respective preiau cu uşurinţă stările celor din anturaj şi le somatizează rapid în corp. (Ex. – un pacient, fără să aibă diabet, a preluat de la un coleg de muncă starea de hipoglicemie şi a ajuns la spital aproape în comă). În altă ordine de idei, aceste persoane atrag un soi de agresiune necunoscută: stări de rău exacerbat instalate brusc, de provenienţă necunoscută. Nu li se poate da un diagnostic pentru că la măsurătorile medicale obţin rezultate imposibile. Aparatele ies din parametrii de funcţionare sau dau rezultate neconcordante.

Ca să ieşi conştient din tiparul acestor manifestări, pentru ca acestea să înceteze să te mai domine, ai nevoie să observi consecinţele pe care le-au creat în viaţă ta şi astfel, să poţi renunţa în cunoştinţă de cauză la acele convingeri, să le laşi „să moară”.

Sursa: http://oficialmedia.com/traumele-din-copilarie-ne-urmaresc-si-cand-suntem-adulti/

Medicina holistică este un concept străvechi, explorat în zilele noastre inclusiv de către medicină alopată, prin ramura mai nouă numită psihosomatică. La baza ei stă ideea conexiunii permanente dintre trup, minte şi suflet, între cele trei niveluri existând mecanisme complexe de interdependenţă.

Termenul „psihosomatică” vine din greacă: psyche – sufletul + soma – corp şi este folosit pentru a se referi la boala fizică, provocată de anumite cauze psihologice. 90-95% din toate afecțiunile fizice sunt cauzate de motive psiho-emotionale. Principiul de bază, în cadrul unor astfel de cazuri constă în indivizibilitatea  laturei fizice şi a laturei mentale. Chiar şi Platon a declarat: “În cazul în care întregul se simte rău, partea sa componentă nu poate fi sănătoasă.” Organismul reacţionează la experienţa emoţională: se comprimă  şi expune blocaje.

S-a dovedit deja ştiinţific că stările prelungite de stres, frică sau supărare pot împiedică în chip vizibil funcţionarea corectă a anumitor organe sau sisteme din organismul uman. Este însă necesar să conştientizăm că nu numai stările negative menţinute pe termen lung ne pot afecta sănătatea, ci chiar şi gândurile, vorbele şi emoţiile noastre de zi cu zi.

Nu degeaba marii învăţaţi au făcut referire de-a lungul timpului la gânduri ca la principala formă de a ne manifestă în lume şi de a ne crea viaţa.

În această lumină, putem înţelege că bolile sunt doar un semnal al corpului nostru fizic, menit să ne arate că am făcut o anumită greşeală la nivelul gândirii, simţirii sau al comunicării cu ceilalţi. Astfel, în momentul în care conştientizăm greşeala făcută, sau adevărata cauză din spatele respectivei boli şi încercăm să o remediem, vindecarea va veni cu siguranţă şi va fi de durată.

Dacă însă nu apelăm şi la vindecarea prin gândire, pe lângă tratamentele tradiţionale, avem toate şansele să nu învăţăm respectiva lecţie de viaţă. De aceea, vom trece prin aceleaşi probleme de sănătate mai devreme sau mai târziu, până vom învaţa că totul porneşte în cele din urmă din noi înșine – atât starea de rău, cât şi starea de bine.

Există, de asemenea, şi boli karmice, care ne sunt date pentru a ne rezolva karma provenită dintr-o existenţă anterioară. Acestea sunt, în general, de tip cronic şi mai greu de pus în legătură cu anumite gânduri negative, tipare comunicaţionale deficitare, sau emoţii contradictorii din viaţa noastră de zi cu zi.

Iată care sunt doar câteva cauze subtile ale celor mai răspândite boli şi cum putem aduce în viaţa noastră vindecarea la nivel holistic:

1) Bolile pielii

Bolile de piele (acneea, cuperoza, eczemele, dermatitele etc.) indică teama unei persoane de a se deschide complet, de a se exprima pe sine în totalitate. Persoana are frică ascunsă de a nu fi respinsă de către ceilalţi. De asemenea, pot exista tendinţe de autorespingere. Acestea sunt vizibile mai ales în cazul adolescenţilor și a persoanelor în vârstă.

2) Bolile digestive

Bolile aparatului digestiv sunt legate de felul incorect în care digerăm sau asimilăm evenimentele din viaţă noastră. Astfel, problemele de digestie indică o stare de nemulţumire sau de manie refulată, adică incapacitatea de a accepta o anumită persoană sau o anumită situaţie din viaţă noastră. În mod similar, problemele la stomac indică neputinţa noastră de a digera anumite experienţe de viaţă, nerăbdare, nelinişte, precum şi refuzul de a accepta anumite idei noi în viaţa noastră.

Problemele intestinului subţire se referă la incapacitatea de a înţelege şi asimila anumite lecţii de viaţă care ne sunt necesare la nivelul evoluţiei. În timp ce problemele intestinului gros (printre care şi constipaţia) pot indica o anumită stare de culpabilitate, precum şi dificultatea de a ne elibera de ataşamente (inclusiv în plan fizic), sau de a elimina anumite tipare mentale ori emoţionale care nu ne mai sunt necesare.

Problemele ficatului indică o stare prelungită de tristeţe, invidie, gelozie sau supărare. De obicei, aceste gânduri şi emoţii negative sunt îndreptate către cei din jur, însă la nivel subtil ele oglindesc o stare de frustrare şi o profundă nemulţumire a persoanei bolnave faţă de sine însuşi.

3) Problemele menstruale

Problemele menstruale se referă cel mai adesea la refuzul propriei feminităţi, dar şi la teama de a ne experimenta sexualitatea pe deplin. Persoana care are astfel de probleme refuză cel mai adesea ideea de a fi ajutată sau de a se baza pe un bărbat în viaţă ei, deşi aceasta reprezintă de fapt una dintre nevoile ei profunde.

4) Bolile respiratorii

Bolile aparatului respirator pot indica o utilizare defectuoasă a energiei fizice, precum şi refuzul de a lasa viaţa să curgă liber. Spre exemplu, în cazul pneumoniei, este vorba despre oboseală acută pe care persoana o resimte în faţa vieţii şi a responsabilităţilor de zi cu zi, precum şi de lipsa profundă a sentimentului de bucurie din viaţa sa.

Dacă avem guturai, acesta poate fi corelat cu o stare de teamă, confuzie sufletească sau culpabilitate. Este posibil să nu dorim să ne urmăm intuiţia într-o anumită situaţie, fiind deranjați de ceea ce simţim faţă de o anumită persoană sau faţă de un anumit eveniment din viaţa noastră.

5) Bolile cardiace

Problemele inimii sunt cauzate de primirea şi transmiterea incorectă a energiei iubirii. De cele mai multe ori, persoana afectată nu îşi ascultă inima, reprimându-şi în mod constant emoţiile şi sentimentele.

De asemenea, persoana care are probleme cu inima poate simţi că problemele de zi cu zi o consumă în totalitate, răpindu-i din entuziasmul vieţii. Însă, până la urmă, în noi înșine stă puterea de a dărui iubire şi de a găsi motive de bucurie în tot ceea ce ne înconjoară.

6) Durerile de spate

Durerile coloanei vertebrale indică faptul că ne simţim ca şi cum am căra în spate toate greutăţile vieţii, sau ca şi cum am fi lipsiți de susţinere afectivă în tot ceea ce întreprindem.

Durerile în partea de jos a spatelui sunt corelate cu o stare de insecuritate financiară şi cu frica faţă de viitor în ceea ce priveşte latura materială a vieţii. De multe ori, persoana afectată îi trage la răspundere pe ceilalţi pentru propriile sale nemulţumiri.

Durerile lombare se leagă de anumite probleme afective, ori de refuzul de a ne detaşa de trecut. Ele pot indica de asemenea o stare de culpabilitate pe care o simţim faţă de o persoană importantă din viaţa noastră.

Durerile în partea de sus a spatelui indică existenţa multor aşteptări faţă de ceilalţi şi apariţia unei stări de furie reprimată atunci când acestea nu ne sunt îndeplinite. De cele mai multe ori, simţim că ceilalţi ar trebui să ne sprijine din punct de vedere afectiv, deşi până la urmă în noi înșine ar trebui să căutăm în primul rând această susţinere.

Vindecarea bolilor la nivel holistic: concluzii

Astfel de cauze subtile sau spirituale există în spatele tuturor bolilor, al viruşilor, al bacteriilor, circumstanţele exterioare creând doar mediul propice pentru manifestarea lor la nivel fizic. În cele din urmă, important este să conştientizăm că în noi stă puterea de a ne vindeca, putere pe care o accesăm de fiecare dată când reuşim să aducem energii de vibraţie pozitivă în viaţă noastră. Energiile de vibrație pozitivă, sau înaltă, sunt gândurile, emoțiile și trăirile tuturor aspectelor pozitive ale vieții: iubirea și aprecierea de sine, iubirea și aprecierea aproapelui, încrederea, credința într-o forță creatoare divină, armonia, recunoștința, înțelegerea, compasiunea, etc.  

În concluzie, cea mai sigură cale de a atrage sănătatea, fericirea şi prosperitatea de partea noastră este să ne supraveghem cu atenţie fluxul gândirii, al emoţiilor şi al comunicării, străduindu-ne în permanență să emitem gânduri pozitive, stări pozitive şi cuvinte pozitive. Astfel vom atrage în viaţa noastră, prin legea rezonanţei, acelaşi tip de energii benefice.

Sursa: http://www.garbo.ro/articol/Psihologie/13625/cauze-subtile-ale-bolilor.htm