Escrocheria secolului – apa îmbuteliată

Industria apei îmbuteliate are în ultimele decenii, o miză extrem de mare. Acest film documentar, realizat de Stephanie Soechtig, urmăreşte marea afacere a apei îmbuteliate şi dezvăluie modul în care marile corporaţii din industrie, afectează cu brutalitate viaţa comunităţilor. Oamenii sunt priviţi ca niște simpli pioni neajutoraţi,  iar substanţa primordială a planetei se transfomă în marfă.

Majoritatea oamenilor leagă noţiunea de sănătate, cu existența apei potabile, marketingul crează o conexiune între sănătate şi apa îmbuteliată. Aceasta este însă, o asociere falsă, deoarece recipienţii de plastic sunt profund dăunători, din cauza procesului de fabricaţie ce presupune utilizarea unor substanţe chimice neurotoxice sau cancerigene. De asemenea, testele făcute apei îmbuteliate de către laboratoare independente au relevat prezenţa, în aşa-zisa apă pură, ce ne este vândută de aproape de 2.000 de ori mai scump decât apa de la robinet, a altor compuşi toxici, gen toluen sau stiren, resposabili de mutaţii genetice şi implicit de proliferarea cancerului.

http://www.220.ro/documentare/Apa-Imbuteliata-Sursa-De-Imbogatire/s7U0MPxutg/

http://www.220.ro/documentare/Apa-Imbuteliata-Sursa-De-Imbogatire-2/j36KztJf1v/

http://www.220.ro/documentare/Apa-Imbuteliata-Sursa-De-Imbogatire-3/2dme3ZX1nD/

Descoperă cele şapte alimente cu cea mai mare densitate nutritivă de pe pământ

Eticheta de super-alimente este acordată ca premiu alimentelor cu mare denstitate nutritivă, care conţin mai mulţi nutrienţi şi antioxidanţi decât altele.

Se poate supravieţui doar cu câteva super-alimente, dar mesele nu prea umplu stomacul. Cu toate acestea, corpul le acceptă ca alimente, mai uşor decât pe majoritatea suplimentelor şi extractelor. Aşa că mâncaţi hrană bună şi adăugaţi super-alimentele.

Acestea sunt cele şapte super-alimente de luat în consideraţie:

1 Chlorella

Chlorella este o algă atât de mică, încât până la apariţia microscopului, oamenii nici măcar n-au ştiut de existenţa ei. Considerată cea mai verde fiinţă de pe Pământ, ea conţine o cantitate uriaşă de clorofilă, dar şi alte principii active, care fac din această algă un medicament extraordinar de puternic, pe care merită să-l cunoaştem şi să-l folosim.

Chlorella este tratată de majoritatea ca supliment alimentar. Dar este de fapt un aliment. Pe la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, era considerată o soluţie pentru foametea din lume, deoarece este foarte uşor de cultivat şi colectat din iazurile de apă dulce sau lacurile făcute de om.

Ideea a fost abandonată, deoarece pereţii celulari ai chlorellei erau prea tari pentru a fi digeraţi. Dar între timp, a fost dezvoltată o tehnică de a sparge mecanic pereţii celulari ai algei, fără a afecta calitatea nutritivă. Astăzi, majoritatea mărcilor care vând chlorella vor specifica: “pereţi celulari sparţi”, indicând că nutrienţii sunt uşor asimilabili.

Chlorella este un fitonutrient cheie care conţine elementele constitutive ale vieţii, inclusiv acid nucleic, aminoacizi, polizaharide, beta-glucani, peptide şi vitamine. Acizii nucleici transferă informaţii genetice de la o generaţie la alta şi sunt, prin urmare, blocuri de construcţie a vieţii.

Beneficii:
– conţinut mare de proteine,
– conţine beta-caroten,
– conţine clorofilă,
– conţine factor de creştere chlorella,
– bogată în calciu,
– bogată în fier,
– bogată în zinc,
– bogată în vitamina E,
– bogată în tiamină (vitamina B1),
– bogată în riboflavină (vitamina B2),
– bogată în niacina (vitamina B3),
– bogată în vitamina B6,
– bogată în acid folic,
– bogată în vitamina B12,
– bogată în biotină,
– bogată în potasiu,
– bogată în fosfor.

2 Spirulina

2. Spirulina sau alga albastră-verde, este un alt super-aliment verde condensat. Deşi e considerată o algă, tehnic este un tip de bacterie unicelulară benefică sau o încrucişare între bacterie şi algă, conţinând elemente de la ambele tipuri de microorganisme. Spirulina se gaseşte în formă de spirală, bogată în substanţe nutritive, descoperită în lacurile naturale alcaline din America de Sud şi Africa. Timp de secole această plantă a reprezentat o parte importantă a regimului alimentar al multor comunităţi. Din 1970 spirulina a fost din ce în ce mai mult studiată şi cunoscută, fiind utilizată pe scară largă ca supliment alimentar.

Spirulina are un conţinut ridicat de proteine vegetale (50-63%) – de trei sau patru ori mai mare decât cel întâlnit în carnea de peşte sau cea de vită – şi multiple vitamine (depăşeşte de 3-4 ori cantitatea de vitamina B12 întâlnită în ficatul de animale) care lipsesc în mod normal în cazul unei diete vegetariene. Spirulina conţine minerale (fier, potasiu, sodiu, magneziu, fosfor, calciu, etc.), are un nivel important de betacaroten ce are rolul de a proteja celulele (de 5 ori mai mare decât morcovii şi de 40 de ori mai mare decât spanacul), un volum crescut de acid gama-linoleic (care reduce colesterolul şi previne apariţia bolilor de inima) şi ficocianină (substanţă găsită în spirulină care inhibă formarea cancerului de colon) etc.

Printre cele mai importante şi benefice efecte ale spirulinei pentru sănătate (în cazul consumului regulat al acestei plante) se regăseşte, fără îndoială şi pierderea în greutate. Scăderea numărului de kilograme se va face natural, iar corpului îi vor fi furnizate toate vitaminele importante, aminoacizi şi substanţe nutritive pentru organism, precum şi proteinele necesare.

Spirulina nu conţine zahăr şi carbohidraţi. Aceasta acţionează ca un inhibitor puternic al apetitului şi reduce considerabil greutatea corporală, în timp. Desigur, consumul de spirulină trebuie însoţit de o dietă sănătoasă, naturală, în care se poate consuma ceai verde şi alte produse alimentare ce pot contribui la o scădere sănătoasă şi treptată în greutate.

O altă calitate a spirulinei este aceea că ea poate corecta anemia în cazul copiilor subnutriţi. Spirulina este de asemenea, foarte eficientă împotriva melanozei şi keratozei cauzate de intoxicaţia cronică cu arsenic.

Printre alte efecte benefice ale spirulinei se enumeră:
– protejează împotriva febrei fânului şi reduce inflamaţia declanşată de artrită,
– ajută la reducerea nivelului de colesterol şi trigliceride rele din sânge, îmbunătăţind, în general, sănătatea cardiovasculară datorită faptului că este o sursă rară de acid linoleic (care mai este prezent în laptele matern),
– ajută la diminuarea problemelor provocate de diabetul de tip 2, scăzând nivelurile de zahăr din sânge,
– are efect antioxidant, diminuand degradarea muşchilor şi epuizarea după exerciţiile fizice, îmbunătăţind starea generală de sănătate.

În cele mai multe dintre cazuri, alături de spirulină pentru tratarea unor boli, medicul va prescrie şi alte tratamente medicamentoase. Spirulina nu este un medicament, însă atunci când este folosită ca sursă suplimentară de nutrienţi poate preveni apariţia unor afecţiuni ce au la bază deficienţe nutriţionale. Cercetările medicale au demonstrat deja că spirulină oferă beneficii organismului uman, contribuind la echilibrul şi sănătatea acestuia.

3 Kale (varză furajeră)

Toate tipurile de varză cunoscute astăzi (kale, conopidă, varză de Bruxelles, savoy, varză albă şi cea roşie, broccolli) s-au dezvoltat din prima varză sălbatică, datorită cultivării şi selecţiilor repetate, generaţie după generaţie, practicate de oameni încă de pe vremea primelor culturi. Varza sălbatică există încă şi este o plantă bienala (cu un ciclu de viaţă derulat pe o perioada de 2 ani) ce apare în flora spontană din multe regiuni ale ţării. În primul an ea dezvoltă o rozetă de frunze bogate, groase şi cărnoase, iar anul următor o tulpină înalta de peste 1 m ce poartă numeroase flori galbene. Ca şi restul verzelor care au urmat-o, se înmulţeşte prin seminţe.

În ultimii ani, kale îşi câştigă treptat dar sigur, popularitatea. Este considerată o plantă super-nutrient, una dintre cele mai sănătoase de pe planetă, care poate aduce beneficii semnificative. Este bogată în calorii, fibre, calciu şi potasiu, vitamina A, B6, C, K, cupru, fier, mangan, fosfor. Principalele atribute sunt legate mai ales de cantităţile mari de antioxidanţi: carotenoide, flavonoide, luteină şi zeaxantina. Pe lângă antioxidanţi, conţinutul substanţial de fibre ajută bilă, scade nivelul colesterolului şi reduce riscul atacurilor de cord, mai ales cînd este consumat în stare crudă.

Vitamina K este unul dintre cei mai puternici antioxidanţi cunoscuţi, care reduce sau chiar înlătură riscul apariţiei cancerului. Această vitamina este esenţială pentru o varietate largă de funcţii ale organismului.

Kale e o plantă care rezistă la temperaturi scăzute, fiind una dintre puţinele ce supravieţuieşte în grădini până toamna foarte târziu. Cele mai bune, ca în cazul tuturor plantelor proaspete, sunt frunzele tinere, verde-închis, cu aspect ferm şi tulpini crocante. Pot fi păstrate, dacă nu sunt spălate, până la o săptămâna la frigider, în pungi de plastic bine sigilate.

Din kale se pot prepara salate, sosuri de verdeaţă, se poate adăuga la supe, ciorbe, fierturi, tigăi, omlete sau papare, ghiveciuri cu legume sau gratinată la cuptor. Am găsit reţete de chipsuri din kale, sau ca ultim trend în materie de topping pentru pizza. Poate fi folosită în reţete similare verzei albe, la sarmale, sau ca substitut la preparatele din spanac.

Dacă aveţi grădină, căutaţi un site online de unde vă puteţi procura seminţe şi ajutaţi la readucerea verzei kale în bucătăria noastră.

4 Cacao

Cacaua e un super-aliment care este uşor de mâncat sub formă de ciocolată. Cacaua este baza ciocolatei şi are cel mai înalt indice ORAC (Oxygen Radical Absorption Capacity/capacitate de absorbţie a radicalilor oxigenului) dintre toate alimentele.

Beneficiile pe care le are pentru sănătate pudra de cacao şi boabele de cacao sunt certe. Vorbim despre cacao neprelucrată, despre pudra raw de cacao dar şi despre pudra integrală de cacao, din care nu au fost extrase grăsimile. Şi asta pentru că anumite grăsimi din boabele de cacao sunt cele care aduc cele mai mari beneficii.
– menţine sănătatea inimii,
– cacaua conţine antioxidanţi care ajută organismul să scape de radicalii liberi care duc la celule deteriorate şi boli,
– antioxidanţii ajută de asemenea, la prevenirea bolilor cardiovasculare,
– aport de flavonoide. Plantele produc anumiţi compuşi numiţi flavonoide, care sunt benefice pentru oameni. Cacaua conţine flavonoide cum ar fi epicatechina, catechine şi procyanidins, care sunt antioxidanţi foarte puternici şi protejează împotriva radicalilor liberi.
– curată vasele de sânge. Flavonoidele din pudra de cacao protejarea organismului de boli cardiovasculare prin efectul de curăţare a vaselor de sânge. Efectul apare imediat după consum dar este cu adevărat eficient la consumul constat de pudra de cacao sau ciocolată neagră. S-a stabilit că începând de la două pătrăţele de ciocolată neagră consumată pe zi, în fiecare zi, beneficiile sunt evidente. Este vorba despre ciocolata fără adaos de grăsimi care conţine cel puţin 75% pudră de cacao integrală.
– ciocolata previne diabetul de tip 2. Pudra de cacao şi ciocolata sănătoasă au proprietăţi antiinflamatorii care ajută la reducerea riscului de diabet de tip 2. În plus poate controla nivelul de insulină. Beneficiile apar în urma consumului constant, a maximum două-trei pătrăţele de ciocolată neagră pe zi.
– cacaoa/ciocolata neagră protejează împotriva problemelor cardiovasculare şi îmbunătăţeşte funcţionarea creierului.

Pudră de cacao consumăm rar ca atare, deşi aroma este extrem de plăcută, gustul este dificil. Dar, pudra de cacao are calitatea de a fi activată în combinaţie cu proteine şi dacă este încălzită. Adică soluţia perfectă este ciocolată caldă cu lapte (vegetal sau de vacă). Când pudra de cacao este încălzită, se eliberează şi mai mulţi antioxidanţi. S-a dovedit că o ceaşcă de cacao fierbinte conţine mai mulţi antioxidanţi decât un pahar de vin roşu sau decât unul de ceai. Îndulcitorul ideal pentru această băutură este mierea sau melasa. Mierea se adaugă după prepararea băuturii pentru a nu-şi pierde calităţile, după ce băutură se răcoreşte.

5 Seminţele de chia

Seminţele de chia sunt bogate în Omega-3 şi spre deosebire de seminţele de in, nu trebuie măcinate. Ele sunt un pic mai scumpe decât seminţele de in, dar oferă mai mulţi nutrienţi şi de asemenea protejează împotriva bolilor de inima. Consumate crude sau prăjite, întregi sau măcinate, în amestecuri de salate, cu cereale cu lapte ori cu sucuri naturale, aceste seminţe sunt o sursă excelenţă de fibre, proteine, acizi graşi esenţiali Omega-3 şi Omega-6, antioxidanţi, vitamine, minerale şi aminoacizi. Au proprietăţi ce previn îmbătrânirea precoce, inhibă apetitul, iar o lingură de seminţe asigură energia unei persoane pe durata întregii zile. Sunt utile diabeticilor, având un indice glicemic scăzut, dar şi atleţilor, pentru rezistenţă şi hidratare şi de asemenea protejează împotriva bolilor de inimă.

Astăzi, din ce în ce mai mulţi nutriţionişti şi medici recomandă integrarea acestor seminţe miraculoase pentru sănătate în dietele de slăbit, dar şi în regimurile alimentare pentru anumite afecţiuni, datorită conţinutului bogat de nutrienţi şi antioxidanţi extrem de valoroşi pentru buna funcţionare a organismului.

-oferă rapid senzaţia de saţietate şi ajută la slăbit,
-oferă energie organismului şi întăresc sistemul imunitar,
-seminţele de chia previn apariţia diabetului,
-ajută digestia şi previn apariţia bolilor gastrointestinale,
-seminţele de chia previn afecţiunile cardiovasculare,
-combat tulburările de somn şi stimulează relaxarea organismului,
-previn apariţia cancerului,
-au proprietăţi antiinflamatoare,
-îmbunătesc funcţiile creierului,
-împiedică îmbătrânirea prematură şi sporesc longevitatea,
-întăresc oasele şi previn osteoporoză.

6 Seminţele şi uleiurile de cânepă

Seminţele şi uleiurile de cânepă sunt disponibile la magazine şi online. Ele furnizează ceea ce mulţi consideră echilibrul perfect între Omega-3, 6 şi 9.

Ele sunt bogate în fibre şi alţi nutrienţi de baza, oferind o combinaţie proteică completă. Seminţele de cânepă şi uleiurile mai conţin micronutrienti anticancerigeni şi care sporesc sănătatea inimii.
Creşterea cânepii industriale este legală în România, deoarece nu conţine practic nici un pic de THC. Având un gust similar cu seminţele de pin şi de floarea soarelui, seminţele de cânepă pot fi folosite în orice reţetă. În ceea ce priveşte conţinutul nutritiv, sămânţa de cânepă decorticată conţine în principiu 30% proteine, 42% grăsime şi 15% carbohidraţi.

Pentru diabetici, indicele glicemic al seminţelor de cânepă decorticate este considerat mic datorită conţinutului scăzut de carbohidraţi. Seminţele sunt de asemenea pline de nutrienţi care moderează nivelul de zahăr din sânge. De asemenea, seminţele de cânepă decorticate conţin 30% proteine, din care 65% este proteină uşor de digerat, numită şi edestină. Aceasta joacă un rol important pentru organism deoarece este uşor de digerat şi stimulează producerea de anticorpi care întăresc sistemul imunitar şi ne feresc de efectele nocive ale radicalilor liberi.

Proteina din cânepă conţine toţi cei 21 de aminoacizi cunoscuţi, inclusiv cei 8 aminoacizi esenţiali pe care organismul uman adult nu îi poate produce (leucină, lizină, metionină, fenilalanină, triptofanul, valină şi treonină).

Deşi nu există nici o doză zilnică recomandată de acizi graşi esenţiali, mulţi experţi recomandă un minim de 3% de calorii din acizi graşi Omega-6 şi 1% din Omega-3. Femeile însărcinate şi cele care alăptează ar trebui să dubleze aceste doze. O lingură de ulei de cânepă sau 2 linguri de seminţe de cânepă decorticate conţin aproximativ 6.6 grame de Omega-6 şi 2.2 grame de Omega-3 – exact doză necesară pentru o dietă de 2000 de calorii.

7  Sucul de noni

Sucul de noni care este crud şi nu denaturat, amplifică imunitatea şi este medicinal.

Beneficiile pe care le poate obţine organismul consumând suc de noni:
– sucul de noni consumat ca şi supliment alimentar pe stomacul gol reduce inflamatiile,
– întăreşte sistemul imunitar,
– curată aparatul digestiv,
– reglează funcţiile celulare,
– repară celulele deteriorate,
– îmbunătăţeşte transportul oxigenului în celule,
– măreşte energia şi buna dispoziţie,
– elimină bacteriile patogene, ajută la reproducerea celulelor T care joacă un rol important în lupta contra bolilor,
– normalizează hipertensiunea, fluidifică fluxul sanguin prevenind formarea cheagurilor.

Noni nu este un medicament ci un suc pur 100% obţinut dintr-o plantă indoneziană (Morinda Citrifolia), de secole folosită de popoarele asiatice, ca reconstituent, datorită calităţilor, autenticităţii, purităţii şi beneficiilor sale.

Atraşi de “miracolele” seculare realizate de noni, cercetătorii au început să facă studii pe această plantă din care a reieşit ceva incredibil: Noni conţine vitamine, minerale, enzime, oligoelemente şi steroli, şi s-a mai descoperit că Noni conţine întregul spectru de aminoacizi, care fac din ea un izvor perfect de proteine.

Cu toţii putem avea beneficii de la acest fruct, care în insulele din Pacific este folosit de secole:
– la copii, pentru a se dezvoltă armonios, la adolescenţi, pentru a atenua problemele pielii cu erupţii şi schimbările de nestăpânit ale stării de spirit, la sportivi, pentru a avea rezultate mai bune, la oamenii de afaceri, pentru eliminarea stresului, la femei, pentru a avea pielea mai tonică, pentru a fi mai frumoase, la persoanele în vârstă, pentru a combate toate acele fenomene tipice îmbătrânirii.

Doză zilnică recomandată este de 2 plicuri de 30 ml, împărţite între dimineaţă şi seară. Este recomandat să se consume sucul pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de micul dejun şi cină sau înainte de a merge la culcare. Pentru a ajuta absorbţia şi funcţiile digestive, ideal ar fi ca sucul să fie ţinut puţin în gură înainte de a fi înghiţit, astfel încât preţioasele substanţe pe care le conţine să poată fi absorbite mai întâi de mucoasa orală.

La final, nu putem să nu menţionăm şi sucul de aloe vera. Din nou, ar trebui să fie organic şi neamestecat cu altceva. Sucul de aloe vera este întăritor al sistemului imunitar şi foarte bun din punct de vedere medicinal.

Surse: http://viataverdeviu.ro/descopera-cele-sapte-alimente-cu-cea-mai-mare-densitate-nutritiva-de-pe-pamant/

http://www.naturalnoni.ro/beneficii-suc-noni.php

http://www.formula-as.ro/2012/1040/medicina-naturii-44/chlorella-sanatatea-are-culoarea-verde-15655

“Nu limba română este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!”

Secretele Vaticanului încep să iasă la lumină. Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, fost decan al Sf. Petru Diocescan College din Wexford, fost președinte al Conferinței șefilor de universități irlandeze și fost membru al Biroului de conducere al Conferinței Rectorilor Universităților Europene (CRE), face o declarație șocantă:

“Chiar dacă se știe că latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum și limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puțină lume cunoaște că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Așadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munții Bucegi, din Brașov, din București. Voi sunteți cei care ați oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină).” (această declarație șocantă o puteți vedea în înregistrarea de mai jos, începând cu minutul 52:21)

Oare această declarație făcută de o personalitate occidentală, care nu are interese personale în România, să aibă legătură și cu faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în țara noastră, din anul 1999, că România este Grădina Maicii Domnului? Ce știu cei de la Vatican iar noi nu știm? Ce documente secrete se ascund în buncărele Vaticanului? S-ar putea răsturna multe dintre lucrurile pe care le știm noi despre istoria umanității, dacă acestea ar fi făcute publice? Cu siguranță că da! Din ce în ce mai multe dovezi ne arată că spațiul carpato-danubiano-pontic este Vatra Vechii Europe. Despre faptul că istoria este falsificată sau prost înțeleasă au vorbit multe personalități în decursul timpului. Haideți să vedem ce ne spun și alții despre limba română si limba latină, despre pământurile Vechii Dacii: 

„Colhii și dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină.”

(Horațiu, marele poet roman (65 î. Chr. – 08 î. Chr.) – Odele, I, 20 (afirmație făcută cu aproape un secol și jumătate înaintea cuceririi unei părți din Dacia).

„Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc.”

(W. Schiller, arheolog american)

“Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cât pentru o limbă.”

(Antonio Bonfini)

„Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aş teme să dau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi, mai ales moldoveneasca, sunt însuşi acest grai.”

(D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)

„Locul acesta unde este acum Moldova şi Ţara Muntenească este drept Dacia, cum şi tot Ardealul şi Maramureşul şi cu Ţara Oltului. Aste nume mai vechi decât acesta, Dacia nu se află, în toţi câţi sunt istorici.”

(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)

„De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte, TOTUŞI DACĂ VOM AVEA A GRĂI OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ E MUMA LIMBII CEI LATINEŞTI.”

(Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, p 316, 1812)

„Acești volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor care şi acum îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.”

(Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)

„DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI, NICI CREDE…”

(Constantin Cantacuzino, 1639-1716)- „Românii despre care am mai spus că sunt daci.”
(Bocignoli, 29.6.1524)

Iată doar câteva citate ce ar trebui să-i pună pe gânduri chiar și pe cei mai incompetenți istorici români sau să le dea un pic de fiori celor care ne falsifică istoria sau se fac complici la falsul istoric. Adevărul va ieși la lumină! Iar adevărul este că NU suntem urmașii Romei și că limba noastră este mai veche decât latina vorbită de invadatorii romani!

Sursa: http://www.identitatea.it/fost-consilier-al-papei-ioan-paul-al-ii-lea-nu-limba-romana-este-o-limba-latina-ci-limba-latina-este-o-limba-romaneasca/#

Importanţa citricelor în alimentaţia noastră

Celebrul medic oftalmolog american, Dr. Steven G. Pratt, în lucrarea sa intitulată “Super Alimente Rx” afirmă: “Organismul uman nu poate produce vitamina C. Aceasta este hidrosolubilă şi nu este reţinută de corp. De aceea organismul are nevoie de o aprovizionare permanentă pentru a păstra o concentraţie adecvată la nivel celular şi sanguin. Vitamina C, împreună cu alţi nutrienţi importanţi conţinuţi de citrice, joacă un rol important în reducerea riscului de apariţie a bolilor cronice. Un nivel scăzut de vitamina C a fost asociat cu creşterea mortalităţii, cu precădere din cauza cancerului şi a afecţiunilor cardiovasculare.” De asemenea există o legătură strânsă între o cantitate scăzută de vitamina C în organism şi cancerul gastric, oral şi esofagian.

Citricele sunt un veritabil remediu anticancer. Ele nu ajută doar la combaterea gripelor şi răcelilor: portocalele, fructele de grapefruit şi lămâile contribuie la fixarea în organism a unor antioxidanţi care luptă împotriva cancerului.

Ultimele cercetări privind dieta mediteraneană care include un consum mare de citrice, este asociată unui risc scăzut de apariţie a cancerului de sân, pulmonar, pancreatic, de colon, de rect şi de col uterin. S-a demonstrat că toate citricele conţin numeroşi agenţi anticancerigeni .

Deasemenea, puterea flavonoidelor din citrice este uimitoare. Ele sunt antioxidante şi antimutagenice. Aceasta reprezintă proprietatea de prevenire a apariţiei mutaţiilor la nivel celular şi implicit de prevenire a apariţiei cancerului sau a altor afecţiuni cronice. Acest lucru uimitor se datorează puterii miraculoase a flavonoidelor de absorbţie a razelor ultraviolete, de protecţie a ADN-ului şi de capacitatea de a interacţiona cu carcinogenii.

Citricele – un puternic detoxifiant natural şi factor alcalinizant al organismului

Steve Meyerowitz, un naturopat foarte cunoscut din Statele Unite, afirmă în cartea sa “Posturi cu sucuri naturale şi detoxifierea”: “Majoritatea fructelor, în special citricele sunt solvenţi puternici. Conţinutul lor bogat în apă spală tractul digestiv, rinichii şi purifică fluxul sanguin. Lămâia este cel mai puternic solvent, urmat de lămâia verde, ananasul şi grapefruitul. Toate au un efect detoxifiant asupra ficatului şi a vezicii biliare.“

Dr. Robert O. Young, microbiolog şi nutriţionist, faimos pentru cercetările sale privind alimentaţia alcalină a concluzionat cu argumente solide că echilibrarea ph-ului din organism poate face adevărate minuni pentru sănătate. „ …grapefruitul, lămâia, limeta, sunt fructe alcaline, miraculoase în acest sens, deşi multă vreme au fost considerate acide datorită acidului citric din compoziţie. Însă ele au un conţinut redus de zaharuri şi multe săruri de potasiu în compoziţie, ceea ce le face alcaline.”

Citricele – sursă naturală de energie şi bună-dispoziţie

Citricele au de asemenea un efect puternic asupra sistemului nervos, atenuând fluctuaţiile dispoziţiilor psihice şi mentale şi de asemenea ajutând la eliminarea stărilor depresive şi a anxietăţii. Acidul folic (vitamina B9) conţinut de citrice contribuie la formarea de celule sănătoase şi joacă un rol foarte important în prevenirea anomaliilor sistemului nervos. Acidul folic este cel care reglează eliberarea de serotonină (hormonul bunei-dispoziţii) în organism.

Iată care sunt avantajele pe care le aduc cele mai importante citrice organismului tău:

Lămâia

Juicy Lemons HD Desktop Background

Lămâiul (Citrus limon) este originar din India, dar miraculoasele lămâi, sunt folosite şi apreciate încă din secolul al IV-lea şi pe teritoriul nostru. Arabii sunt cei care l-au cultivat în regiunea sudică a Mării Mediterane. Sicilia este principalul producător de ulei de lămâie (Aetheroleum citri), dar nu trebuie uitate nici centrele din insula Cipru, California şi Florida.

Calităţile excepţionale ale sucului de lămâie sunt recunoscute încă din antichitate. Egiptenii preparau o băutură specială numită Antica, ce conţinea suc de lămâie şi usturoi, pe care o foloseau pentru a-i menţine sănătoşi şi plini de putere pe sclavii care munceau, în soarele torid al deşertului. Se pare că efectele miraculoase ale acestei băuturi care curăţă vasele de sânge şi le menţine elasticitatea, asigură o viaţă lungă şi sănătoasă, erau bine cunoscute de preoţii egipteni. De asemenea în Africa, sucul de lămâie a fost folosit cu succes în cazul epidemiei de holeră.

Lămâia este un fruct cu virtuţi surprinzătoare şi care are efecte extraordinare asupra sănătăţii noastre, în special datorită cantităţii mari de vitamina C pe care o conţine, dar şi datorită altor componente cum sunt: vitamina B, vitamina A, fosfor, potasiu, magneziu, calciu, proteine, carbohidraţi şi flavonoide (substanţe care deţin proprietăţi cu rol antioxidant şi anticancerigen).

S-a constat că lămâia distruge celulele canceroase. Mulţi cercetători au constatat efectul de reducere rapidă a chisturilor şi tumorilor prin consumul sucului proaspăt de lămâie. Unele studii afirmă că lămâia este de mare utilitate în toate tipurile de cancer, dar mai ales în cancerul de colon, cancerul de sân, în cancerul de prostată şi de asemeni în cancerul de plămân şi de pancreas.

– sporeşte rezistenţa organismului în faţă infecţiilor

– contribuie la menţinerea sănătăţii inimii, nervilor şi ţesutului muscular

– este un agent antimicrobian cu spectru larg, eficient în infecţiile bacteriene şi cu ciuperci

– regularizează tensiunea arterială crescută

– are efect antioxidant prin neutralizarea radicalilor liberi

– contribuie la vindecarea rănilor

Lămâia este un preţios aliment antidepresiv, combate stresul şi bolile nervoase. Consumată în mod regulat, reduce considerabil stările de anxietate, retrezeşte buna dispoziţie şi optimismul.

Pe lângă faptul că are un conţinut bogat în vitamina C, lămâia îmbunătăţeşte circulaţia sangvină, protejează corpul de infecţii şi acţionează ca un astringent. Persoanele care se confruntă cu infecţii ale tractului urinar pot consuma cu încredere suc de lămâie deoarece vor scapa de ele încetul cu încetul. Nici cele care suferă de artrită sau reumatism nu vor fi dezamăgite de efectele miraculoase ale acestui citric. Pentru combaterea greţurilor sau arsurilor stomacale, stoarceţi suc de lămâie în apă fierbinte şi beţi amestecul. Nu în ultimul rând, pentru a avea o pielea frumoasă şi strălucitoare aplicaţi o felie de lămâie pe faţă la perioade de timp regulate.

Lămâia poate fi consumată atât în întregime, deoarece şi pulpa şi coaja sunt foarte bogate în principii active necesare sănătăţii noastre, dar poate fi consumată şi separat – fie numai zeamă sau sucul propriu-zis de lămâie, ori în anumite condiţii numai coaja sa, care şi ea este bogată în uleiuri volatile şi în flavonoide. Ca să aibă mai mult suc, rulează lămâia în palme preţ de câteva secunde sau scufund-o în apă caldă. În acest fel, pulpa fructului se separă de coajă şi sucul va ieşi din abundenţă.

Uleiul volatil de lămâie, este cel care face ca mirosul lămâilor să fie inconfundabil. El se extrage din coaja de lămâie, fie în centre specializate, unde prin anumite modalităţi mecanice se poate extrage un ulei superior, fie îl putem extrage chiar în casă. Datorită uleiului volatil, lămâile cresc imunitatea, astfel că forţa de apărare a organismului în faţă bolilor infecţioase este mult mai mare. În felul acesta lămâile sunt bactericide, în cazul bolilor infecţioase de natură digestivă sau respiratorie. În caz de rău de transport, două picături de ulei esenţial de lămâie puse într-o linguriţă de zahăr fac să dispară imediat greţurile. Uleiul volatil de lămâie ne ajută să ne curăţăm pielea mâinilor, pătate de sucuri de fructe sau de legume. În atomoterapie (terapia cu uleiuri aromatice) uleiul volatil de lămâie, este indicat în afecţiuni circulatorii (anemie, degerături, varice), în afecţiuni digestive (diabet, litiază biliară, gastro-enterită), în afecţiuni ale ficatului, vărsături, litiaze, în afecţiuni ale capului (migrene), laringită, tonifiant gingival, sinuzită şi în afecţiuni ale aparatului respirator (astm, bronşită).

Grapefruit

grapefruit-health-benefits-and-nutritional-facts1

Grapefruit-ul este un detoxifiant alcalin, natural şi puternic care ajută organismul să scape de microbii dăunători şi contribuie la întărirea sistemului imunitar împotriva altor atacuri şi acţionează asupra sistemului digestiv şi a ficatului . De asemenea, grapefruitul stimulează refacerea ţesuturilor şi împiedică dezvoltarea tumorilor. Acţiunea sa de detoxifiere se combină în mod armonios cu un efect puternic de oprire a dezvoltării bacteriilor, ciupercilor, paraziţilor şi virusurilor. Grapefruitul mai conţine substanţe fitochimice protectoare care îmbunătăţesc imunitatea şi stimulează vindecarea rănilor.

– benefic pentru stările de imunodeficienţă

– adjuvant în răceală şi gripă

– util în prevenirea şi tratamentul bolilor de inimă şi arteriale şi al pietrelor la vezica biliară

– stimulează digestia şi eliminarea reziduurilor

– împiedică formarea pietrelor de oxalat de calciu în rinichi

– stimulează metabolismul grăsimilor

– scade nivelul de colesterol din sânge

Extractul din sâmburi de grapefruit este un agent activ antimicrobian natural, cu o sferă largă de acţiune împotriva streptococilor, stafilococilor, salmonellei, microbacteriilor şi a altor agenţi patogeni.

Grapefruitul este un excelent remediu antistres şi este un ingredient cheie al producţiei de serotonină, care este cunoscută ca fiind „hormonul fericirii”.

Precauţie: Sucul de grapefruit creşte disponibilitatea unor medicamente. Dacă luaţi medicamente pe cale orală, consultaţi-vă medicul pentru a vă asigura că nu interferează cu acestea.

O jumătate de grapefruit înainte de fiecare masă este ideală pentru a inhiba poftă de mâncare şi dintre toate citricele enumerate, el conţine cei mai mulţi antioxidanţi. În plus, inhibă tumorile şi repară ADN-ul celulelor canceroase. Studii recente arată că grapefruit-ul reduce riscul apariţiei pietrelor la rinichi, protejează împotriva cancerului la colon şi favorizează apariţia enzimelor. Singurul dezavantaj pe care îl prezintă este acela că poate dăuna efectelor anumitor medicamente.

Portocala

oranges-background

Acest fruct citric are capacitatea de a contribui la ingestia fibrelor şi a flavonoidelor (metaboliti secundari ai plantelor) pe care le întâlnim în pieliţele albicioase pe care le înlăturăm înainte de a mânca portocala. Bogat în fitonutrienti, acest fruct ameliorează problemele cu ficatul şi afecţiunile cardiace. Dacă mănânci o singură portocală pe zi, îi oferi organismului aportul de vitamina C şi acid folic de care are nevoie:

– ajută la protecţia împotriva cancerului

– protejează organismul împotriva atacului cerebral

– scad nivelul colesterolului din sânge

– îmbunătăţesc absorbţia fierului

– contribuie la vindecarea rănilor

– ajută la întărirea plămânilor într-un mediu poluat

– păstrează sănătatea pielii

– protejează împotriva tensiunii arteriale şi a alergiilor.

Consumul de portocale ajută la menţinerea nivelurilor optime de energie, din punct de vedere emoţional, amplifică bucuria şi entuziasmul, aduce vitalitate şi claritate mentală.

Pomelo

pomelo-thailand

Pomelo poate elimina toxinele, conţine puţine calorii, dar multă vitamina C. Nutriţioniştii recomandă acest fruct persoanelor care vor să ia un mic dejun sănătos.

Mandarina

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În cazul mandarinei, vitamina C nu este la fel de prezenţa ca la celelate citrice menţionate. Ea conţine însă o doză suficientă care oferă provitamina A, vitamina B, calciu şi potasiu.

Portocala roşie

blood-orange-olive-oil-breakfast-cake-002

Aceasta este un tip de portocală care se culege mai târziu decât specia menţionată anterior. Ea este bogată în betacaroten şi provitamina A.

Lămâia verde (lime)

article-new-thumbnail-ehow-images-a04-ld-p6-make-flower-arrangements-sliced-limes-800x800

Tratează cancerul, conţine vitamina C alcalină. Lămâia verde (lime) este recomandată mai ales în dieta-tratament pentru dezechilibrele digestive, având o reacţie alcalină în tractul gastrointestinal.

– are un rol important în prevenirea şi tratarea cancerului

– îmbunătăţeşte sănătatea tuturor ţesuturilor musculare şi absorbţia fierului

– sporeşte eficienţă sistemului imunitar

– conţine o cantitate mare de calciu şi fosfor

– este recomandată şi pentru menţinerea unei bune sănătăţi a dinţilor

Lămâia verde are un efect tonic şi energizant asupra organismului, înviorează şi aduce bună-dispoziţie.

Sfat: Când cumpăraţi citrice, alegeţi întotdeauna fructele care sunt grele în raport cu dimensiunea lor, cu coajă fermă şi strălucitoare. Acestea conţin cel mai mult suc. Puteţi consumă citricele în diverse forme: ca atare, în salate de fructe sau în cure cu sucuri (pentru o mai mare eficienţă). 

Fructele ajută organismul uman şi îi întăreşte sistemul imunitar, aşa că le poţi include fără griji în alimentaţia familiei tale. Una dintre acestea este alcalinizarea mediului intern. Acesta este reprezentat de sânge şi limfa. Organismul uman se simte bine într-un mediu uşor alcalin. Acesta este afectat de produsele procesate, excesul de carne, dar şi de poluanţii din aer. Organismul ştie să transforme acidul citric în săruri ale acidului citric cu efect alcalinizant. Cel mai bun efect se observă la populaţiile mediteraneene care sunt extrem de longevive. Citricele fac parte din dietă lor zilnică, alături de peste şi legume.

Sfatul nutriţioniştilor: consumă până la jumătate de kilogram de citrice diferite în fiecare zi. Alături de acestea, varza, cartofii, merele şi perele produc un efect puternic de alcalinizare în interiorul organismului.

Surse: http://dr-catalin-luca.ro/site/remedii-si-alimente-vindecatoare/alimente-remediu/citricele-izvor-de-sanatate.html

http://www.perfecte.ro/de-mamici/citricele-si-beneficiile-pe-care-le-aduc-sanatatii-familiei-tale.html

 

Locuri misterioase din România

Uitate pe nedrept, trecute sub tăcere de dezinteresul majorităţii cercetătorilor, pe teritoriul României există nenumărate zone unde realitatea este învinsă de paranormal şi unde tărâmurile se contopesc în şoapte de legende, mistere şi poveşti incredibile. O parte a acestor locuri sunt amintite mai jos. Ordinea în care sunt prezentate este absolut întâmplătoare, nu am încercat să alcătuim un top. La urmă urmei, nu există termen de comparaţie între locurile tainice cu care a fost binecuvântat sau blestemat pământul românesc.

Polovragi – Adevărata peştera a lui Zamolxis?

Pe malul Olteţului, într-o ambianţa de vis, în mijlocul naturii ne priveşte ochiul negru al unei peşteri în care a fiinţat odinioară însuşi Zamolxis, Zeul-Om atât de iubit de daci. Numită printre altele, peştera lui Zamolxis, Peştera lui Pahomie sau Peştera Polovragi, formaţiunea carstică din munţii Olteniei ascunde taine nebănuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvăluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerând că se trage din existenţa unei câmpii “Poleo” unde se adunau vracii şi iniţiaţii dacilor. Ermiţii daci erau capabili să vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numită Polovraga, plantă dispărută în zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, peştera descrisă de Mihai Eminescu în poemul “Memento mori”.

Conform legendelor, Zamolxis era deţinător al unor puteri uluitoare, fiind capabil să-şi schimbe după dorinţă înfăţişarea din tânăr în bătrân. Prin peştera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra în adâncuri pentru a ieşi peste munţi la cetatea Sarmizegetusei. Când speologii au cercetat peştera în premieră, acum circa 100 de ani, au fost uluiţi să descopere urme de picioare umane încălţate, vechi de 2.000 de ani, fără îndoială urme de daci.

Zvonurile despre comorile dacice ascunse în Polovragi au atras o sumedenie de răuvoitori şi aventurieri lacomi. Toţi aceştia au avut parte de morţi tragice în încercările lor nesăbuite de a tulbura liniştea locului. Se spune că blestemul lui Zamolxis încă veghează locul. Stau mărturie zecile de cazuri, povestite în popor, despre ciobani cărora le-au dispărut oile, văcari care au rămas fără vacile din faţă ochilor, nuntaşi cărora le dispărea de pe mese băutură şi mâncarea – lăsându-i muţi de spaima şi bolnavi de nebunie.

Entuziaştii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia”. O întâmplare demnă de reţinut este aceea care vizează cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugăciune în preajma zidurilor Mănăstirii Polovragi. O iscălitură a sa rămasă în mănăstire se adaugă variantei neoficiale în care o sosie a sa ar fi fost ucisă de eteristi, pe când Domnul Tudor, un iniţiat al vremii, a rămas în mănăstire pentru a trăi deghizat în călugăr până la sfârşitul vieţii.

Şinca Veche & enigmele bisericii din stâncă

Situat în frumoasa Ţară a Făgăraşului, Şinca Veche este un fascinant şi străvechi sat românesc care a avut cândva patru biserici, trei de lemn şi una din piatră; în prezent păstrându-se doar biserica de piatră, care este şi cea mai veche. Aceasta a fost construită pe locul unui străbun loc sacru despre care cercetătorii spun că are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate că există numeroase voci care afirmă că biserica a fost unul dintre primele locuri de cult creştin din Dacia, o parte a specialiştilor atrage atenţia asupra inscripţiilor ne-creştine de pe unul dintre pereţii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Şinca Veche, acest perete face parte din biserica interioară, din peşteră, care a fost în mare parte distrusă de către cei care au săpat de-a lungul veacurilor în căutare de comori.

Încărcătură subtilă a acestui loc se manifestă uneori prin apariţii inexplicabile de sfere de lumină, cruci şi semne stranii. Pe unul dintre pereţi se mai poate observa o sculptură a unui cap de dac cu barbă, plete şi cuşmă. Zona mai este celebră în rândul iniţiaţilor deoarece aici, în prejma marilor sărbători religioase, unii oameni spun că aud coruri care cântă cântece de o frumuseţe nelumească. Toţi cei care au auzit corul din altă lume au fost frapaţi de faptul că, deşi muzica părea bisericească, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuşeau să reţină sensul lor. Termenii nu sunau româneşte şi totuşi nu păreau străini de limba română arhaică. Să fi fost cântece în limba dacă?

Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase întâmplări, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmărit de Securitate în anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenţa Anticomunistă din Făgăraş. Moldovan visează nişte fiinţe de lumina care-l avertizează şi-l sfătuiesc unde să se ascundă pentru a nu fi găsit. 43 de ani mai târziu, în 1996, reporterul TVR Lucian Băbeanu a intrat în peşteră dorind să tragă câteva cadre şi cu aceasta pentru o emisiune când, spre stupoarea cameramanului, camera video a început să pornească şi să se oprească singură, neraspunzând la comenzi. Crezând că aparatul de filmat este defect, echipa a părăsit peştera, iar în studiouri, când au vizionat ceea ce se înregistrase, au avut surpriză să observe sfere de lumina strălucitoare care roiau în adâncul bisericii…

Blestemul comorilor din Bărăgan

Pentru majoritatea românilor, Bărăganul nu este altceva decât o câmpie nesfârşită unde iarna muşcă viscolul, iar vara soarele arde ucigător. Însă, foarte puţini oameni cunosc suita de mistere care învăluie oceanul de câmpie dintre Marea Neagră, Carpaţi şi Dunăre, un tărâm evocat deseori de Panait Istrati şi Fănuş Neagu. Conform legendelor locale, în pământurile câmpiei se află îngropate numeroase comori păzite de blesteme crunte. Undeva între Călăraşi şi Lehliu se găseşte satul Dor Mărunt, celebru nu demult pentru frumoşii armăsari care alcătuiau cea mai mare herghelie de cai de rasă din Bărăgan. Aici se află, însă, îngropate şi comori străvechi străjuite de flăcări ireale, de un albastru nelumesc care dansează în puterea nopţii pe necuprinsul câmpurilor.

Celebru în acest sens este locul denumit La Movilă, unde, înainte de Revoluţia din 1989, un sătean a descoperit în timp ce ara, un ulcior plin cu bani de aur. Fire mărinimoasă, localnicul i-a împărţit frăţeşte cu ceilalţi săteni. Nu a durat mult până când despre această ispravă a aflat şi Miliţia, care s-a autoinfintat şi a confiscat ţăranilor toate monedele găsite.

Soarta blestemată a comorilor este întărită de povestea lui Gheorghe Prepeliţă, un sătean care a descoperit peste 100 de monezi de aur. Prepeliţă nu a suflat un cuvânt, dar sătenii vedeau cum neamul lui îşi construieşte case şi grajduri noi, se îmbracă scump, îşi cumpără turme de oi şi vite. Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepeliţă se aruncă fără motiv într-o fântână. La câteva săptămâni după, ginerele săteanului are aceeaşi soarta, pentru ca, peste un an de zile, fiica lui Prepeliţă să se spânzure de aceeaşi fântână.

La fel de sinistru este – spun legendele – şi blestemul comorii lui Pintecan, un alt sătean care a găsit un butoiaş cu galbeni de aur îngropat la rădăcina unui nuc. În noaptea imediat următoare, “norocosul” Pintecan aude în vis o voce care-i porunceşte să construiască o biserica pe locul unde a descoperit banii sau îl va ajunge blestemul comorii. Dimineaţă, Pintecan a ignorat visul, grăbit să se îmbogăţească. Şi-a împărţit comoară în familie şi s-a apucat de afaceri prospere. La doi ani de la eveniment, când se întorcea acasă şi-a găsit băieţelul de doi ani spânzurat între graţiile de la pătuţ. În noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeaşi voce care l-a avetizat că dacă nu face biserica, va fi lovit de necazuri şi mai mari. Şocat, omul a construit cea de-a două biserica a satului, care este vizibilă şi astăzi.

Fantomele de pe Dealul Luncanilor

Undeva în inima Moldovei, între oraşele Iaşi şi Paşcani, se flă satul Sarca din care se poate ajunge în comună Luncani. Faptele stranii petrecute aici avertizează orice drumeţ care vrea să plece la ceas de seară spre Luncani. Mai ales dacă drumeţul este un om bun cu inima curată, deoarece fantomele pripăşite în aceste locuri, pândesc în special pe cei cu suflet bun. Stau mărturie în acest sens, întâmplările înspăimântătoare prin care au trecut destul de recent oameni precum Elena Surugiu,Petruţa Muscalul, Maria Piper şi alţii.

Sălaşul fantomelor din zona este cantonat undeva la captul unui iaz secat, unde – conform poveştilor – oamenilor le apar stafii care-i urmăresc cale de 3 kilometri până în satul Goesti. Bătrânii povestesc că în locul blestemat au fost îngropaţi fără imparatasanie şi lumânare mulţi soldaţi ucişi în 1917, în decursul primului Război Mondial. Astfel se explică de ce zeci de drumeţi spun că au văzut odată cu căderea nopţii, siluete translucide, albe şi tăcute care pluteau alături de ei, întotdeuna pe partea dreapta a drumului. Bătrânii spun că soldaţii-fantome, care acum sunt prinşi între lumi, stafiile lor apărându-le în special oamenilor cu suflet bun şi copiilor, aşteaptă ca pe dealul Luncanilor să se facă o slujbă de pomenire a sufletelor şi o sfinţire a locului.

Costeşti, locul unde duhurile dau cu pietre

Localitatea Costeşti din judeţul Argeş a figurat acum câţiva ani în toiul dezbaterilor specialiştilor în paranormal. Cazul în sine a fost observat şi filmat de numeroşi martori oculari, ceea ce-i dă un plus de credibilitate. Totul a început în noaptea zilei de 20 martie 1997, când asupra casei familiei Panait Drăghici s-a abătut din senin o ploaie de pietre de diferite dimensiuni, în urma căreia atât proprietarii, cât şi vecinii lor s-au ales cu o spaimă soră cu moarte, precum şi cu acoperişurile distruse şi ferestrele sparte. După prima seară “paranormală”, ploaia de pietre a continuat a doua zi, tot la lăsarea serii. Până în noaptea de 24 martie, înainte de sărbătoarea de Bunavestire, întâmplarea s-a repetat consecutiv în fiecare seară, poliţia locală din Costeşti rezumându-se la a observa ciudatul fenomen alături de tot satul, după care a întocmit un raport de pagube şi distrugere fără făptaş. După Bunavestire, ploaia de pietre a încetat brusc. Liniştea a durat doar până pe 29 august 1997, când tirurile de pietre aruncate de mâini invizibile au reînceput mai violent decât în primăvară. Oamenii au apelat la Georgică Creţu, preotul paroh din Costeşti care a venit în casă lor chiar în timpul unei ploi de pietre pentru a citi cu glas tare Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. Spre surprinderea tuturor, pe întreagă durata a slujbei atacul a încetat, pentru a reîncepe însă la scurt timp după aceea…

Culmea manifestărilor bizare din Costeşti s-a înregistrat pe 4 septembrie 1997. În acea zi, mobilele au început să se mişte prin casă dintr-o cameră în alta, mutate parcă de nişte cărăuşi invizibili. Peste doar câteva zile, creştinii urmau să sărbătorească Naşterea Prea Sfintei Fecioare Maria. Liniştea s-a aşternut de atunci asupra gospodăriei familiei Drăghici. Entuziaştii fenomenelor paranormale sunt de părere că atacul s-a datorat unor demoni sau unor furtuni magnetice. Alţii înaintează ipoteza unui fenomen evident de Poltergeist. Făptaşa ar fi fost Achilina Marciuc, o femeie care pe parcursul întregii sale vieţi s-a certat cu familia Drăghici. Mai mult, în timpul acceselor sale de furie, bătrână Achilina arunca cu pietre în casă vecinilor săi. Achilina Marciuc a murit singură într-o mizerie cruntă pe data de 11 august 1987. Se pare că spiritul neadormit al bătrânei i-a urât atât de mult pe membrii familiei Drăghici, încât a dat cu pietre în casă vecinilor atât în lumea acesta, cât şi de pe lumea cealaltă…

Poeni, satul blestemat de lupi

Satul Poeni de la poalele Munţilor Poiana Ruscă ascunde nişte întâmplări care ar face cinste oricărui roman de groază marca Stephen King. Cazul cuprinde o serie de atacuri ale lupilor îndreptate asupra mai multor săteni. O femeie, Maria Sârbu, a fost chiar omorâtă şi devorată de ceea ce, la prima vedere, pare un lup. Însă toţi zoologii afirmă că, de obicei, lupii nu atacă oamenii decât dacă sunt turbaţi, ceea ce în povestea de faţă este puţin probabil. Totodată, în nicio circumstanţă lupii nu devin mâncători de oameni, fenomen care se întâlneşte doar în cazul tigrilor, leilor şi leoparzilor. Misterul de la Poeni se adânceşte şi mai mult dacă luăm în calcul faptul că în zona respectivă nu mai existau lupi de peste o sută de ani.

Bătrânii satului sunt de părere că făptaşul nu a putut fi în ruptul capului un lup obişnuit, ci că animalul care a atacat oamenii din Poeni a fost un lup necurat, un strigon, cum se spune în aceste părţi strigoiului. Cei care au scăpat povestesc că fiara din altă lume arată precum un câine mare, negru cu blana zburlită, care nu lasă urmă pe zăpadă sau prin praf atungi când fuge, ca şi cum ar fi plutit. De asemnea, poveştile spun că arătarea dispărea instantaneu dacă oamenii apucau să-şi facă semnul crucii sau să roasteasca o rugăciune. Drac sau suflet neadormit de strigoi, nu se ştie exact ce a atacat satul Poeni. Oamenii sunt de părere că povestea neamului muşcat de fiară necurată începe acum peste două sute de ani, când cineva din familia respectivă ar fi omorât un alt sătean pentru a-i fură o armă foarte valoroasă. Cel ucis era unicul fiu al unei bătrâne care în ziua înmormântării ar fi aruncat în cimitir un greu blestem asupra neamului ucigaşului fiului sau.

Balta Vrăjitoarelor

Satul Boldeşti. Pădurea Boldu-Creţească. Lângă Bucureşti, la doar 30 de minute distanţă de pădurea Cernica, există o baltă blestemată, recunoscută şi temută inclusiv în prezent de localnici. Ascunsă în mijlocul pădurii Boldu-Creţească, balta este la prima vedere un banal ochi de apă de dimensiuni mai mult decât modeste, cu un diametru de doar 5 metri. În ciuda aparenţei obişnuite, se spune că peticul de apă este înconjurat de forţe din alte lumi şi este loc de manifestări inexplicabile.

Faima bălţii este demult cunoscută de vrăjitoarele ţigănci care se adună din lumea întreagă aici, în prejma nopţilor de Sfântul Gheorghe, Sânziene şi Sfântul Andrei, atunci când se spune că se deschid temporar porţile spre celelalte tărâmuri. Balta este un loc al puterii transmis din generaţie în generaţie în rândul vrăjitoarelor. Se pare că orice vrajă, blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei mici bălţi ascunse la marginea Bucureştilor se îndeplineşte negreşit. Parcă pentru a adaugă un miez de adevăr în povestea vrăjitoarelor, există oameni care au observat în preajma bălţii o serie de fenomene ciudate precum fulgere globulare şi furtuni iscate din senin în perimetrul restrâns al bălţii. De asemenea, numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, câini sau pisici) refuză să bea apă de aici, preferând parcă să moară de sete decât să se adape din baltă.

Balta, care are o adâncime de doar un metru şi jumătate, nu seacă, nu se măreşte, nu se micşorează niciodată – indiferent dacă este seceta sau plouă abundent. Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a nu avea fund: oamenii din zonă spun că au aruncat în ea un bolovan greu de 20 de kilograme. Acesta ar fi dispărut fără urmă în două săptămâni…

Sursa: http://www.descopera.ro/fenomenele-paranormale/4643220-locuri-misterioase-din-romania

Dovleacul, vedeta toamnei

Dovleacul, dincolo de gustul minunat şi de aroma înmiresmată pe care o are, poate oferi organismului nostru numeroase beneficii nutriţionale. Coaja groasă şi de culoare galben-portocalie este principalul indiciu al cantităţii mari de antioxidanţi şi beta-caroten pe care le conţine.

Dovleacul este unul dintre cele mai nutritive fructe. Este plin de antioxidanţi şi de vitamine, dar puterea lui este dată, în special de betacaroten, o provitamină care este transformată de organism în vitamina A.

Dovleacul a început să fie folosit încă de acum câteva milenii drept remediu împotriva unor afecţiuni precum abcesul pulmonar, bronşiectazia şi dependenţa de opiu. Medicina tradiţională chineză a fost cea care a demonstrat proprietăţiile curative ale dovleacului acum mult timp.

Betacarotenul este cunoscut pentru întărirea sistemului imunitar, este esenţial pentru sănătatea ochilor şi este chiar asociat cu prevenirea bolilor de inimă.

Conţinutul bogat de vitamina A previne cancerul

Pulpa de dovleac conţine vitamina A, vitaminele E, C, săruri minerale, hidraţi de carbon şi protide. Astfel, 100 de grame de dovleac asigură aproximativ 70% din aportul zilnic necesar de vitamina A, care la fel ca şi celelalte substanţe are rol esenţial în menţinerea sănătăţii organismului. Vitamina A, de exemplu, are un rol esenţial în prevenirea cancerului, cataractei, aterosclerozei şi oferă organismului o protecţie antioxidantă extraordinară. Un studiu realizat la Kansas State University demonstrează faptul că vitamina A reduce considerabil riscul apariţiei emfizemului pulmonar, mai ales la fumătorii pasivi.

Beta-carotenul reglează glicemia

Beta-carotenul are efecte antiinflamatoare şi antioxidante, diminuand posibilitatea apariţiei diabetului şi reglând valoarea glicemiei în sânge. Consumul de carotenoizi scade riscul apariţiei hiperglicemiei dar şi al cancerului pulmonar.

Seminţele de dovleac, sursă de sănătate la îndemână

Seminţele de dovleac au cele mai puternice efecte terapeutice, ele conţin proteine, magneziu, potasiu şi zinc. Studiile sugerează că seminţele de dovleac au o mulţime de beneficii pentru sănătate: opresc mărirea glandei prostatice, scad riscul apariţiei pietrelor la rinichi şi ajută chiar la prevenirea depresiei. Consumul seminţelor de dovleac ajută la eliminarea paraziţilor intestinali, desfundă vasele de sânge şi regleza colesterolul. De asemenea, ele sunt de mare ajutor şi în tratamentele adjuvante ale leucemiei, sclerozei în plăci sau alte boli de acest gen, greu vindecabile. Seminţele mai conţin şi fitosteroli care reduc colesterolul şi chiar previn anumite tipuri de cancer.

Oricum ai alege să prepari dovleacul, nu uită să păstrezi seminţele. Scoate-le pe un prosop de hârtie, şterge-le puţin şi apoi bagă-le la cuptor într-o tavă, aşezate într-un singur strat. Nu le coace la temperaturi înalte, pentru a nu-şi pierde proprietăţile benefice. Sunt tocmai bune de ronţăit la filmul de seară, în locul floricelelor de porumb.

Alte beneficii curative ale dovleacului

Dovleacul încetineşte procesul de îmbătrânire şi împiedică apariţia bolilor cardiovasculare, datorită conţinutului mare de antioxidanţi. Poţi apela la consumul de dovleac atunci când suferi de afecţiuni digestive precum constipaţia sau diareea, deoarece pulpă de dovleac are efecte laxative. Acest produs mai este indicat în cazul tulburărilor hormonale, împotriva hiperexcitabilităţii sau pentru femeile care depăşesc perioada tulburărilor de menopauza. Se spune că dovleacul face minuni şi în cazul proaspetelor mămici care nu au suficient lapte matern pentru micuţii lor. Poţi folosi dovleacul şi pentru uz extern, atunci când încerci să tratezi arsuri, inflamaţii sau abcese. Măştile pentru ten care conţin piure de dovleac sunt extrem de eficiente. Foarte multe creme şi tratamente cosmetice includ dovleacul în compoziţia lor.

Cum poate fi consumat dovleacul?

Poţi alege să consumi dovleacul în stare crudă, fiind foarte sărac în grăsimi şi calorii. Îl poţi prepara şi sub formă de piureuri înăbuşite. Dovleacul este excelent şi în plăcinte, salate sau în supe. Sucul de dovleac este la fel de recomandat, având un rol foarte important în tratarea cancerului şi a maladiilor cardiovasculare.

Sursa: http://www.sanatateatv.ro/articole/alimentatie/proprietatile-curative-ale-dovleacului/

Gutuia şi beneficiile pe care ni le poate aduce

Despre gutuie şi beneficiile ei am aflat încă din Antichitate, din anul 600 î.Hr., când era considerată, în Grecia Antică, fructul preferat al Afroditei. Gutuiul, un pom micuţ cu o înălţime ce nu depăşeşte 4, 6 m, originar din Asia Mică şi din zonele caucaziene şi răspândit mai ales în zonele mediteraneene şi în China, este cunoscut şi apreciat pentru fructele sale, folosite în gastronomie, medicină şi cosmetică, încă de acum 4000 de ani.

Gutuile nu au fost niciodată la fel de populare ca celelalte fructe de toamnă, cum ar fi merele sau perele şi probabil acest lucru se datorează faptului că nu prea pot fi consummate crude, direct culese din pomul roditor. Ele sunt fructe de toamnă de culoare galben-aurie, de dimensiuni mari, puternic parfumate, astringente şi dulci-amărui – acrişoare. Sunt cam ultimele fructe care se coc în acest anotimp însă mai târziu, şi sunt cu atât mai bune dacă peste ele trece şi bruma.

Gutuile crude sunt puţin lemnoase şi au un pronunţat gust acrişor-amărui, dar dacă decidem să le lăsăm la copt pe ziare, într-un loc aerisit şi luminos, atunci acestea vor capătă o culoare rubinie şi un miros plăcut, adevărată bijuterie pentru simţul olfactiv.

Cu peste 4.000 de ani în urmă, grecii şi romanii foloseau gutuile pentru mărirea potenţei şi a imunităţii.

Consumul gutuilor aduce o serie de beneficii sănătăţii, datorită conţinutului bogat în săruri de magneziu, de fier şi de potasiu, este foarte apreciat pentru calităţile sale antiinflamatoare, astringente, analgezice, emoliente, digestive, tonice şi expectorante. Gutuile sunt bogate în principii bioactive, cum ar fi taninul, pectinele, precum şi în vitamine: A, B, C, E şi PP.
Gutuile pot fi consumate că atare sau se pot adaugă în diferite feluri de mâncare, acolo unde se obişnuieşte.
1. Mâncată dimineaţă, pe stomacul gol, gutuia îţi întăreşte gingiile şi-ţi remineralizează dintîi,
2. Ajută la eliminarea toxinelor din organism şi reduce starea de oboseală.
3. Datorită cantităţii mari de vitamina C din compoziţie, sucul de gutui te protejează contra infecţiilor de sezon, răceli şi gripă, şi totodată inhibă dezvoltarea de microelemente care declanşează hepatită
4. Sucul de gutuie, câte un pahar, zilnic, timp de o luna, ajută ficatul în caz de hepatită. Sucul se recomandă ca tratament şi în bolile pulmonare, dar şi când ne doare în gât, tuşim sau ne curge nasul.
5. Sub formă de salată în combinaţie cu mere, morcov şi miere de albine, gutuile se recomandă dimineaţă, la micul dejun, în caz de probleme hepato-biliare.

6. Gutuia are proprietăţi antidepresive. Suferinzilor li se recomandă câte o lingură de dulceaţă de gutui după fiecare masă. De asemenea, în camera în care doarme bolnavul, să se pună pe masă două gutui.

7. Asocierea tanin-pectină are acţiune favorabilă asupra mucoasei digestive.
Antioxidanţii din compoziţia gutuii ajută organismul să lupte împotriva radicalilor liberi şi reduce riscul de cancer. Datorită concentraţiei de potasiu, gutuia poate ajută şi la scăderea presiunii vasculare.

8. Sub formă de suc proaspăt, gutuia ajută la tratarea insuficienţei pancreatice. Se bea de trei ori pe zi cîte o jumătate de pahar de suc. De menţionat că este necesar un aparat de stors, stoarcerea manuală nefiind prosibilă.

9. Cercetări efectuate în Japonia au arătat că în coajă gutuilor există substanţe antivirale, care inhibă dezvoltarea microorganismelor ce declanşează hepatită de tip A, B şi C. Pentru stimularea funcţiei hepatice, este indicată o cură de o lună de zile cu nectar proaspăt de gutui.

10. Guturaiul, afecţiunile pulmonare, tuberculoza se tratează, că adjuvant, cu suc de gutui. Din sâmburi, care conţin mucilagii, se prepară un ceai util contra tusei, bronşitei şi raguşelii.

11. Gutuile coapte ajută la digestie, iar siropul acţionează favorabil în caz de diaree, hemoragii uterine şi hemoroizi.

12. Gutuile sunt indicate la infecţii intestinale, inclusiv în cazul colonului sensibil, cu menţiunea că sucul de gutui este contraindicat în cazul constipaţiilor.

13. Gutuile rase şi amestecate cu miere, câte jumătate de kilogram pe zi, combat colita de fermentaţie.

14. Bune pentru igiena orală – Pulpa fructului poate fi folosită pentru frecarea dinţilor, în locul periuţei. Ulterior, se clăteşte gura cu suc de gutuie. În plus faţă de acest beneficiu, gargara cu suc de gutuie ajută în tratamentul unor afecţiuni bucale, cum sunt aftele şi gingivitele.

15. Consumul regulat de gutui îmbunătăţeşte digestia şi ajută la scăderea
colesterolului.

16. Compotul de gutui neîndulcit sau o jumătate de fruct mâncat pe stomacul gol calmează crampele intestinale. În cistită se recomandă sucul de gutuie, până la 100 de ml zilnic, ca diuretic şi dezinfectant.

17. Dacă aveţi tenul gras, aplicaţi pe faţă puţină pulpă rasă de gutuie. Scoateţi masca după un sfert de ora cu un prosop umed şi clătiţi-vă cu apărece. Pielea va deveni foarte fină.

18. În cazul intoxicaţiilor – alimentare, medicamentoase sau cu alcool – pentru
eliminarea toxinelor din organism, se recomandă două, trei pahare de ceai verde îndulcit cu dulceaţă de gutui.

Încercaţi să îmbogăţiţi clasică plăcintă cu mere şi cu nişte gutui sau folosiţi bucăţi de gutuie coaptă şi în mâncare şi astfel veţi ajunge la noi dimensiuni ale standardelor culinare.

 

Surse: http://www.ziare.com/articole/gutuia+beneficii

http://adevarul.ro/sanatate/dieta-fitness/gutuia-fructul–s-uta-proprietati-1_50ad783b7c42d5a66395c283/index.html

Opinia publică şi Roşia Montană

Filmat în imagini alb-negru, spotul de numai 1 min, o prezintă pe Maia Morgenstern aşezându-se pe un scaun, la masă, având în spate exploatarea minieră de la Roşia Montană.

“Bună ziua, sunt Maia Morgenstern şi vreau să fac o donaţie celor care au neapărată nevoie de aur”, spune actriţa, pe măsură ce îşi scoate bijuteriile, iar din urmele cerceilor din urechi îi curge sânge.
“Poftiţi, domnilor, tot aurul meu. Numai lăsaţi-ne în pace”, încheie actriţa, ridicându-se de la masă.

Spotul se încheie cu mesajul “Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă, la fel şi o ţară” şi este realizat de Papaya Advertising pentru Campania Salvaţi Roşia Montană.

În vârstă de 50 de ani, Maia Morgenstern este una dintre cele mai cunoscute actriţe din România, pe plan internaţional, devenind celebră cu filmul lui Mel Gibson, din 2004, “The Passion of Christ” (“Patimile lui Hristos”), triplu nominalizat la Premiile Oscar.

România din 1964

British Pathé, companie care produce documentare şi reportaje de ştiri, a scos la iveală de curând, imagini rare cu România din anul 1964. O Românie prezentată de această dată într-un mod atractiv de către comentatorul britanic.

Vă invităm să urmăriți un scurt film documentar, plin de imagini inedite cu Bucureştiul, staţiunile montane Poiana Braşov, Sinaia, mănăstirile din Bucovina, staţiunile de pe litoral – în special Mamaia, ce par rupte din filmele americane sau franceze ale acelei perioade. De asemenea, veţi vedea opţiunile de relaxare şi de distracţie pe care le aveau turiştii, în anii ’60, la noi în ţară.

Potrivit consemnărilor vremii, din 1960 începuse un proces de desovietizare a societăţii româneşti, fiind restabilite contactele culturale cu Occidentul. În aceşti ani, pe piaţă românească au reapărut unele produse din statele occidentale, au fost achiziţionate filme, s-au organizat expoziţii, concerte, festivaluri la care erau prezente personalităţi atât din statele socialiste, cât şi din Occident.

Cele mai vechi urme de paşi din Europa, descoperite în România

Cele mai vechi urme de paşi ale omului preistoric din Europa şi poate chiar din lume se află într-o peşteră din judeţul Bihor. Un studiu publicat recent de o echipă de cercetători români şi americani arată că acestea au o vechime de 36.500 de ani.

Străvechile urme de paşi umani au fost găsite în peştera Ciur-Izbuc din Bihor. Descoperirea a fost făcută în 1965, când cercetătorii au identificat peste 400 de urme de paşi pe care le-au atribuit iniţial unei familii formate dintr-un bărbat, o femeie şi un copil.

La început specialiştii au presupus că urmele au o vechime de cel mult 15.000 de ani. În acest an însă, cercetătorii au datat cu carbon radioactiv câteva oase de urs din peşteră, aflate sub amprentele lăsate de oamenii preistorici. Aşa au reuşit să afle că urmele au de fapt o vechime de 36.500 de ani şi ar putea fi cele mai vechi din Europa sau chiar din lume, după cum afirmă antropologul David Webb, de la Universitatea din Kutztown, Pennsylvania.

În American Journal of Physical Anthropology, se afirmă că după analizarea celor 51 de urme de paşi (restul până la 400 au fost distruse de exploratori şi turişti) s-a descoperit că acestea aparţin unui grup de şase sau şapte persoane, dintre care cel puţin unul era copil. Oameni preistorici au lăsat aceste urme în mâlul adus de o inundaţie în peşteră.

Până la această descoperire, cele mai vechi urme de paşi ale omului preistoric din Europa aveau 33.000 de ani. În 2011 la o conferinţă, s-a discutat despre decoperirea în Engare Sero – Tanzania, a unor urme de paşi vechi de 120.000 de ani. David Webb afirmă că această descoperire nu a fost publicată, deoarece au existat probleme în încercarea de datare a urmelor şi chiar incertitudinea autenticităţii lor.

Urme de paşi ale predecesorilor noştri, vechi de aproape 1 milion de ani, au fost documentate recent în Norfolk, Marea Britanie.

Surse: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiinta+si+Mediu/Pestera+Ciur-Izbuc+Bihor+urma+de+pasi+om+preistoric

https://www.sciencenews.org/article/romanian-cave-holds-some-oldest-human-footprints