Mai jos vă prezentăm câteva dintre cele mai mari  enigme legate de spaţiul românesc – descoperiri absolut şocante şi incredibile, însă… unele dintre ele chiar recunoscute ca atare de cercetători şi oameni de ştiinţă de pe mapamond.

De ce nu se vorbeşte despre ele aşa cum s-ar cuveni? Aici este o cu totul altă problemă. Aşadar, cine va dori să creadă va crede, cine nu, poate să ia în seama doar cu titlu informativ aspecte referitoare la unele dintre aceste „minuni”.

– Cel mai vechi schelet de humanoid cunoscut la ora actuală a fost găsit în Vâlcea, supranumit „pescarul de la lacul Getic”, fiind datat la 1 milion de ani.

– O civilizaţie străveche, mai veche cu 1000 de ani decât cea sumeriană, este localizată în estul ţării, la Cucuteni.

– Tăbliţele cu scrierea de la Tărtăria (reale şi autentificate ca atare) sunt cu 1000 de ani mai vechi decât cele sumeriene.

– Tăbliţele din Munţii Neamţului, de asemenea, sunt mai vechi decât tăbliţele sumeriene cu 1000 de ani.

– Descoperirea din Masivul Şureanu, din 1990 – când s-a găsit un munte ticsit cu filoane de aur pur, de un metru lungime; lucru altfel inexistent pe planetă, căci aurul se găseşte numai în formă de minereu combinat cu alte nemetale, nu şi în formă pură desăvârşită. Se crede că dacii cunoaşteau taina spirituală a aurului, care este de fapt o lumina condensată.

– O descoperire în Masivul Bucegi, din anul 2003 – 11 august: americanii şi românii pătrund sub masivul Bucegi şi descoperă o aşa-zisă sală a proiecţiilor cu holograme care au arătat istoria adevărată a Terrei şi de asemenea descoperă „amforă cu aur monoatomic”, care duce la o inimaginabilă longevitate (o persoană poate trăi mii de ani în acelaşi corp fizic, dacă ar consuma aşa ceva în anumite perioade precis stabilite).

– Cel mai vechi cuptor de pe această planetă, pentru topit metale, s-a găsit la Câmpeni; a fost atestat şi vârsta evaluată la aproximativ 6000 de ani î.e.n.

– La Sarmizegetusa – alt loc special, conform celor de la BBC – s-ar afla nişte artefacte fabuloase sub amplasamentul cetăţii (arhiva atlanţilor!?).

– Artefactul de sub Masivul Ceahlău. Conform autorului Radu Cinamar, sub Ceahlău s-ar află un artefact similar celui din Bucegi.

– Pădurea Baciu, de lângă Cluj-Napoca, este considerată „cea mai paranormală”, de altfel despre ea cunoscându-se pretutindeni în lume multe detalii şocante.

Spuneam că există şi puncte de vedere legate de astfel de descoperiri uluitoare, care aparţin unor oameni de ştiinţă străini cunoscuţi în întreaga lume. Iată două citate din aprecierile unor personalităţi străine din lumea cercetării istorice, despre neamul românesc!

– „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul român… raspandindu-se apoi atât spre Răsărit, cât şi spre Apus(…) acum 13-15 mii de ani!” – William Schiller, arheolog american.

– „Carpaţii se află într-o regiune a lumii unde este situat centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute la ora actuală.” – dr. Daniel Ruzo, arheolog peruan.

Încet, încet, se pare că totuşi cercetătorii istorici mondiali recunosc, mulţi chiar în mod explicit, că primele fiinţe umane au existat în Transilvania, cum susţine un document aflat în Biblioteca din Viena, despre trecutul fabulos al acestui teritoriu din spaţiul numit şi carpato-danubiano-pontic.

Sursa: http://m.obiectiv.info/article/27950

Arheologii ardeleni au realizat în ultima vreme o serie de descoperiri care vor schimba manualele de istorie. Printre siturile cercetate de ei, se numără şi ultimul refugiu al regelui Decebal, ori Capitoliul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Arheologii de la muzeele din Transilvania au reuşit să facă, în ultimele luni, o serie de descoperiri de excepţie. După ce rezultatele cercetărilor de teren vor fi concretizate în studii ştiinţifice, manualele de istorie vor trebui să fie modificate şi completate. Astfel, arheologii Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia au inventariat 57 de situri arheologice pe traseele din judeţul Alba ale viitoarei autostrăzi de pe Culoarul IV Pan-European şi ale drumului expres Sebeş-Turda. Echipa formată din 10 specialişti, condusă de directorul muzeului Gabriel Rustoiu, a cercetat în luna august aproximativ 143 de kilometri. Practic, la fiecare 2,5 kilometri există câte un sit arheologic.

Pe parcursul celor 74 de kilometri de drum expres între Sebeş şi Turda au ieşit la iveală 40 de aşezări, complexuri izolate, drumuri romane, necropole, precum şi ruinele unei biserici medievale la Mirăslău. Traseul drumului expres trece  de asemenea, prin două situri clasate de UNESCO, respectiv cel neolitic de la Limba şi zona de protecţie a vechiului oraş Apulum, în zona localităţii Partoş, a declarat arheologul Constantin Inel, director-adjunct al Muzeului Unirii. Traseul Culoarului IV Pan-European, pe tronsonul Şibot – Miercurea Sibiului, în lungime de aproximativ 40 de kilometri, se intersectează cu cel puţin 17 situri arheologice. Viitoarea autostradă va trece prin zona de protecţie a celui mai important sit neolitic din România, cel de la Tărtăria.

Cetate preistorică de 78 de hectare la Sântana

Una dintre cele mai importante aşezări din prima parte a epocii fierului îşi dezvăluie secretele cu ajutorul unei investigaţii bazate pe câmpul magnetic al vestigiilor. Astfel, arheologii români şi germani au făcut o cercetare magnetometrică la cetatea de pământ hallstattiană de la Santana, din judeţul Arad, care a permis identificarea unor structuri preistorice. Deşi cetatea este cunoscută de aproape o jumătate de veac, ea ascunde în continuare multe secrete.

Cetatea de pământ hallstattiană se află la patru kilometri de oraşul Sântana, iar suprafaţa fortificaţiei, de formă aproximativ ovală, depăşeşte 78 hectare. Este vorba de una dintre cele mai mari aşezări fortificate din preistorie. Cercetările au stabilit mai întâi existenţa unei necropole care aparţine primei părţi a epocii cuprului. Este vorba de cultura Tiszapolgar, circa 4000 î.Hr. Apoi, există o aşezare ce datează de la sfârşitul epocii bronzului, adică de la circa 1200 î.Hr., şi o fortificaţie ridicată la începutul primei epoci a fierului, ridicate de traci. “Cercetarea magnetometrică de la Sântana a permis identificarea unor structuri preistorice, cum ar fi primele două valuri, şanţuri şi palisade – structura defensivă a fortificaţiei – un drum situat în interiorul fortificaţiei şi numeroase construcţii din lemn”, a declarat Victor Sava, arheolog la Complexul Muzeal Arad.

Tot din perioada preistorică datează singura suliţă cu lemn descoperită pe teritoriul României. Este vorba de o piesă de patrimoniu, descoperită accidental pe teritoriul unei localităţi din apropierea oraşului Alba Iulia, care conţine un fragment de lemn vechi de aproximativ 3000 de ani. Specialistul în preistorie conf. univ. Horia Ciugudean a declarat că vârful de lance din bronz este datat aproximativ între 1200 şi 1000 î.Hr. “A avea un fragment de lemn de la mânerul unei lănci de bronz, cu o vechime de peste 3000 de ani, pentru România este un lucru absolut senzaţional”, a spus Horia Ciugudean.

Piatra Craivii, refugiul ultimului rege dac

Cercetările de la Cetatea dacică Piatra Craivii, din Munţii Orăştiei, au scos la lumină un foarte bogat inventar arheologic constituit din ofrande aduse divinităţilor dacice. Este vorba despre fragmente ceramice, fibule de fier şi de bronz, obiecte de podoabă din sticlă (mărgele), fragmente de vase din bronz din lumea romană, piese de harnaşament, săgeţi, resturi osteologice – toate datate din perioada secolului I înainte de Hristos. “Templul de la Piatra Craivii este situl cu cel mai bogat inventar din întreaga lume dacică”, a declarat arheologul Cristinel Plantoş. La templul rectangular din cetate au fost descoperite încă două noi plinte, pe lângă celelalte şase cunoscute până acum. Plintele sunt baze de piatră ce susţineau coloanele din lemn şi au 60 cm în diametru, respectiv 10-20 cm în grosime. Cetatea de la Piatra Craivii făcea parte din sistemul de apărare a capitalei, Sarmizegetusa.

După căderea Cetăţii de Scaun, în anul 106, în urma asediului condus de împăratul roman Traian, aici s-a refugiat regele dac Decebal. Ulterior, el a părăsit cetatea şi ajuns din urmă de români, s-a sinucis ca să nu ajungă prizonier.

Capitoliul de la Sarmizegetusa, scos la lumină

Nu departe, Capitoliul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost dezgropat, în intervalul iulie-august, de către echipa de arheologi de la Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj, condusă de profesorul Ioan Piso. Templul respectiv avea o dublă funcţie, spune Ioan Piso. El era centrul politic şi religios al provinciei romane. Capitoliul, la fel ca şi cel din Roma, era consacrat unei triade de zei: Jupiter, Juno şi Minerva. Platforma centrală măsura 20 de metri lăţime şi 30 de metri lungime. Oamenii urcau până la templu pe 11 trepte de marmură de Bucova, extrasă din Munţii Apuseni.

Intrarea era străjuită de şase coloane, cu înălţimea de 10 metri fiecare. Coloanele erau corintice, sculptate de meşteri din Asia Mică şi identice cu cele din Milet. Statuia cea mai importantă era cea a lui Jupiter. “Jupiter, de pe tronul sau, trebuia să vadă meterezele cetăţii pe care trebuia să o apere”, spune Ioan Piso. Deocamdată, arheologii au descoperit bucăţi din statuie, adică acvila zeului şi fragmente din cârlionţii zeităţii. În Antichitate, statuile erau vopsite, iar Jupiter de la Sarmizegetusa era roşcat deschis, deşi legendele spun că zeul era blond. Capitoliul domina forumul nou al oraşului, pentru că primul forum roman, ridicat de împăratul Traian, era străjuit de clădirea Senatului oraşului, care era, la rândul sau, templu al zeiţei Concordia.

Cu ajutorul a două inscripţii, Ioan Piso a putut determina şi ziua inaugurării Capitoliului: 23 mai. În anul 205, în Capitoliu a fost organizată o mare petrecere în cinstea lui Jupiter, pentru că data consacrării sale, 23 mai, pica într-o zi de joi, Dies Jovi, adică Ziua lui Jupiter în limba latină.

Tot la Sarmizegetusa a fost descoperit şi un templu al zeului asiatic Iarhibol, unul dintre componenţii trinităţii supreme a panteonului acestei provincii. Templul a fost ridicat de soldaţii aduşi din Palmyria de către împăratul Hadrian, în perioada 117-118, pentru a lupta împotriva sarmaţilor, care doreau să invadeze Dacia.

În Cluj-Napoca, un templu roman al zeului Mercur a fost descoperit de arheologi în centrul oraşului. Ruinele templului au fost găsite în subsolul şcolii Ioan Bob. Din templu au fost găsite o serie de plăci de calcar şi două coloane. Până acum, cultul zeului Mercur nu era atestat oficial în Napoca, deşi arheologii bănuiau existenţa unui astfel de templu. Napoca era un oraş al negustorilor de sare, iar Mercur era patronul acestei bresle.

Blesteme antice

O altă descoperire de excepţie a fost făcută în cealaltă metropolă a provinciei, la Apulum. O tăbliţă din plumb, cu blesteme scrise în limba latină, veche de aproape 2000 de ani, a fost descoperită de arheologii Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia pe un şantier de la marginea municipiului. Descoperirea a fost realizată de Ilie Lascu şi George Bounegru. Tăbliţa de blesteme, tabellae defixiones în limba latină, este realizată pe o foaie de plumb, de dimensiuni mici, asemănătoare unei cărţi de joc. După scrijelire a fost rulată, stare în care a şi fost descoperită de arheologi.

“Nu ne-am dat seama ce este la început, având în vedere formă în care se prezenta. În timpul procesului de restaurare şi după consultarea unei bibliografii cu privire la descoperirile cu caracter funerar din provincia Dacia, am realizat că avem parte de o piesă deosebită şi extrem de rară”, a declarat arheologul George Bounegru. Piesa a fost descoperită într-un mormânt de inhumaţie de pe Dealul Furcilor, sub un schelet.

De asemenea, arheologii din Alba Iulia şi Cluj au reluat în vara anului 2008 lucrările pe şantierul arheologic reprezentat de reşedinţa guvernatorului consular al celor trei Dacii. Cea mai importantă descoperire făcută în urma săpăturilor arheologice din acest an, o reprezintă o statuie de marmură a zeiţei vânătorii, Diana. “Divinitatea este reprezentată în mişcare spre stânga, piciorul stâng flexat şi faldurile rochiei ei înclinate spre dreapta. Este o piesă de o foarte bună calitate artistică şi reprezintă o a doua statuie a zeiţei, descoperită deocamdată la Apulum”, a declarat Viorica Rusu, arheolog la Muzeul Naţional al Transilvaniei din Cluj.

Muzeul din Bistriţa vrea tezaurul de la Şopteriu

Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud încearcă să recupereze de la Banca Naţională un tezaur monetar descoperit în 1987 în localitatea bistriţeană Şopteriu. Acesta a fost trimis la ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Directorul Gheorghe Marinescu se teme că tezaurul ce constă în aproximativ trei kilograme de monede de argint ar putea fi topit. Este vorba despre un tezaur de monede care circulau în Europa în secolul XVII, îngropat pe fondul neliniştii create în Transilvania de plecarea turcilor şi venirea austriecilor: florini, ducati şi alte piese de circulaţie europeană, olandeze, austriece, poloneze, piese de argint aurit, bijuterii şi o teacă de pumnal din argint aurit. Erau obiecte strânse în timp, deşi erau ieşite din uz probabil. “Am găsit printre ele şi un denar roman de argint, pe care, probabil, colecţionarul o avea de undeva, găsită, vreo descoperire arheologică la nivelul acelor ani.

Erau păstrate pentru valoarea intrinsecă a metalului. Tezaurul a fost dus la Bucureşti şi prezentat lui Ceauşescu de către un miliţian, care a primit dispoziţie să îl predea la Muzeul Naţional sau la Banca Naţională. L-a predat la Banca municipiului Bucureşti, de unde nu l-am mai putut recupera”, a declarat arheologul. Un alt tezaur monetar unicat în România, aflat în custodia muzeului din Bistriţa, este cel de la Şieu Odorhei, descoperit de arheologul George Marinescu în 1982 şi care a fost păstrat în colecţiile muzeului în ciuda dispoziţiei lui Nicolae Ceauşescu, care, după ce l-a văzut, a cerut ca acesta să fie predat Muzelui Naţional.

Este vorba despre 207 tetradrahme greceşti din argint şi şapte monede celtice de aur ce au aparţinut unui nobil dac care a participat alături de Burebista în expediţia împotriva celţilor din anii ‘60 î.Hr.: “Faptul că la Şieu Odorhei s-au descoperit în 1982, alături de tetradrahmele greceşti şi cele şapte monede celtice din aur de 24 de karate – monede cum nu s-au mai descoperit la est de Tisa – demonstrează că acestea nu puteau fi decât o captură de război şi că nobilul dac care le-a deţinut a participat, alături de trupele lui Burebista, la incursiunea împotriva celţilor”, explică Marinescu, descoperitorul tezaurului. “Am primit ordin să ne prezentăm la Bucureşti, la Nicolae Ceauşescu, care cerea să vadă toate tezaurele monetare.

Acesta ne-a ordonat să îl predăm Muzeului Naţional, dar eu am mers cu el direct la Institutul de Arheologie şi m-am înţeles cu Constantin Preda, marele arheolog, să îl păstreze acolo pentru cercetare ca să avem o justificare. În 1990 l-am recuperat, tot personal”, spune Marinescu. Tezaurul cuprinde tetradrahme din Macedonia Prima, Apollonia, Dyrrhachium şi Thasos, iar cei şapte sateri de aur sunt emisiuni ale celţilor din zona Dunării de Mijloc.

Turn din secolul XIII

Deva — în judeţul Hunedoara, arheologii Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane au făcut mai multe descoperiri importante în incinta Cetăţii Devei. Este vorba de vestigii ale Evului Mediu. “Au fost găsite urme ale unor ansambluri de locuinţe, fortificaţii, sisteme de aducţiune a apei, fragmente de armă sau monede”, a declarat Marcel Morar. Cea mai recentă descoperire arheologică a fost făcută în luna iunie, când arheologii de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva au găsit în incinta Cetăţii Deva ruinele unui turn din piatră din secolul al XIII-lea şi mai multe obiecte din ceramică, fier şi bronz. Cetatea Devei datează din anul 1269. În decursul veacurilor, cetatea a fost ţinta mai multor răscoale. Declinul ei a început în anul 1849, când magazia cu praf de puşcă a explodat şi a aruncat în aer zidurile cetăţii.

Sursa: http://m.romanialibera.ro/special/reportaje/descoperiri-in-ardeal-care-vor-schimba-cartile-de-istorie-134743