‚,Putem să iubim doar ceea ce cunoaştem şi niciodată nu putem cunoaşte în întregime ceea ce nu iubim.’’ Aldous Huxley
Prin naştere, fiecare dintre noi aparţine unui popor. Este important să cunoaştem originea acestui popor, să ne cunoaştem înaintaşii, moştenirea, tradiţiile. Numai cercetând istoria, adevărata identitate a poporului din care facem parte, putem ajunge să respectăm şi să preţuim adevăratele valori. Această cunoaştere ne ajută să înţelegem mai mult despre noi şi să ne iubim necondiţionat.
Românii, deşi nu toţi sunt încă de acord în privinţa acestui lucru, sunt un popor binecuvântat de Dumnezeu şi prin intermediul site-ului Asociaţiei Noi Schimbăm România, vom încerca de-a lungul timpului să aducem dovezi care să susţină acest lucru. Avem cu adevărat o ţară frumoasă cu o istorie veche, multimilenară, cu strămoşi minunaţi, cu basme şi legende fantastice, tradiţii şi obiceiuri unice, cu oameni buni, frumoşi şi veseli, motiv pentru care a atras mereu mânia, invidia şi lăcomia popoarelor vecine şi a marilor imperii. De la strămoşii noştri ne-a rămas o frumoasă şi valoroasă civilizaţie cu multe tradiţii şi lucrări culturale unice în lume.
Acesta este unul dintre motivele pentru care vrem să promovăm în paginile site-ului nostru oameni frumoşi care vor să contribuie la păstrarea tradiţiilor noastre, mici întreprinzători şi meşteşugari care şi-au ales ca mod de trăi şi de viaţă, ca mijloc de existenţă, păstrarea şi perpetuarea tradiţiilor româneşti.
Vom acorda spaţiu de reclamă pe site-ul Asociaţiei noastre, acelor români care vor să îşi promoveze afacerile de familie, celor care se ocupă cu agricultură, apicultură, creşterea animalelor şi prelucrarea produselor animaliere, micilor meşteşugari, etc. Pentru o donaţie de 50 lei către Asociaţia non profit Noi Schimbăm România, site-ul nostru va asigura apariţia reclamei dumneavoastră timp de 3 luni.
Cititorii site-ului nostru împărtăşesc idei comune cu cele ale asociaţiei şi şi-au exprimat în nenumărate ocazii dorinţa de a susţine produsele româneşti atât în industria alimentară cât şi în alte domenii.
În concluzie, prezenţa reclamei dumneavoastră pe site-ul Noi Schimbăm România, va asigura expunerea produselor către un public dornic şi pregătit să susţină producătorii români.
Vă mulţumim pentru încredere şi vă invităm să ne susţinem reciproc!
Sintagma: Orice schimbare începe cu tine, nu este doar un concept abstract sau filosofic, ci mai degrabă o lege universală, cu ajutorul căreia putem să modificăm realitatea prezentă. Percepţia personală asupra realităţii este de fapt ceea ce ne deosebeşte şi de aici pornesc toate neînţelegerile. Percepțiile noastre se formează și se modifică de-a lungul întregii vieți în funcție de educaţie, nivel social, mediu cultural, zonă georgafică, etc.
Pentru a putea înţelege ce se întâmplă în jurul nostru şi pentru a putea iniţia cu adevărat schimbări în bine, trebuie să fim informaţi.
Asociaţia Noi Schimbăm România îşi propune să informeze copii, adolescenţi şi adulţi despre realitatea înconjurătoare punând accent deosebit pe importanţa pe care o avem în evoluţia Planetei și implicit a noastră, prin editarea unei revista care va fi distribuită gratuit în școli și licee.
Pentru realizarea acestui proiect, avem nevoie de ajurorul şi implicarea dumneavoastră. Toţi cei care doresc să susţină prin donaţii proiectele Asociaţiei Noi Schimbăm România, vor primi un cadou. În perioada următoare, cadourile pe care vi le oferim, sunt tricouri cu mesaje sociale şi inspiraţionale.
Donaţiile pentru susţinerea asociaţiei se pot face la orice filială BCR, în contul:
RO75RNCB0066143678930001
În continuare, vă invităm să parcurgeţi lista de mai jos pentru a alege tricoul cel mai potrivit, care să reprezinte fie un principiu universal, fie o idee optimistă. Începând cu data de 22 iunie, toţi cei care ne contactează şi fac dovada unei donaţii minime de 45 lei, vor primi tricoul pe care în prealabil l-au ales din lista de mai jos.
În categoria excrescenţelor cutanate găsim: polipii fibroepiteliali, papiloamele virale, negii, verucile, papiloamele filiforme. În esenţă sunt tumori cutanate bengine şi cel mai frecvent se dezvoltă în zonele unde există contact piele cu piele şi frecare, ca de exemplu, pleoape, subsoară, zona inghinală, gât sau sub sâni.
Uneori sunt de culoarea pielii, alteori de culoare cafenie, chiar brună şi adesea sunt confundate cu aluniţele. Unele atârnă ca nişte globuri în pomul de iarnă.
Cum tratăm excrescenţele cutanate
În mod tradiţional, aceste excrescenţe sunt tratate prin cauterizare sau crioterapie. De asemenea, puteţi apela şi la remedii naturiste pentru a scăpa de papiloame, veruci, negi şi polipi fibroepiteliali. Iată câteva:
Ulei de oregano
Ulei de oregano este unul dintre remediile naturale cele mai puternice pe care îl puteţi folosi pentru o varietate de probleme de sănătate. Este un antibacterian foarte puternic, anti-inflamator, are proprietăţi anti-oxidative.
Se amestecă câteva picături de ulei esenţial de oregano cu câteva picături de ulei de nuca de cocos şi se aplică pe zona cu probleme de 3 ori pe zi. Acest tratament poate dura ceva timp, dar veţi vedea cum formaţiunea îşi schimbă culoarea şi în cele din urmă se desprinde.
Ulei de arbore de ceai
Este folosit de secole ca un antibacterian puternic, antifungic şi compus antiseptic. Arborele de ceai funcţionează pe negi şi alte semne de piele pe care le usucă, în esenţă, din interior spre exterior. Tot ce trebuie să faci este să iei o dischetă de bumbac, să o umezeşti cu puţină apă şi să adaugi câteva picături de ulei de arbore de ceai, apoi să frecaţi uşor pielea. Se repetă tratamentul de 3 ori pe zi, până când excrescenţa se usucă şi cade.
Latex de păpădie
Seva lăptoasă din tulpinile de păpădie este foarte bună pentru a trata negii şi alte papiloame, aluniţe şi chiar eczeme. Trebuie să aplicaţi latexul de 3 ori pe zi, până când formaţiunea cutananta cade.
Suc de lămâie
Acidul citric din lămâie este un astringent puternic şi descompune încet încet excrescenţele cutanate. Prin simpla frecare cu suc de lămâie, de 3 ori pe zi, ele vor dispărea în 3-4 săptămâni.
Oţet de mere
Tot ce trebuie să faceţi este să spălaţi şi să uscaţi zona cu excrescenţe şi să plicati oţet de mere, de 3 ori pe zi. Sau puteţi ţine o compresă, timp de 15 minute, de 3 ori pe zi. Dacă simţiţi furnicături, înţepături, diluaţi oţetul cu câteva picături de apă.
Usturoi
Usturoiul este un alt antibacterian puternic, antifungic şi antimicrobian. Tot ce trebuie să faceţi este să zdrobiţi un căţel de usturoi într-o pastă să aplicaţi atât cât este nevoie pe piele şi să acoperiţi cu un bandaj. Lăsaţi să acţioneze pe timpul nopţii.
Ulei de ricin
Este unul din cele mai vechi remedii tradiţionale pentru aceste situaţii. Ungeti excrescenţele de 3-5 ori pe zi. De asemenea, puteţi face o pastă din ulei de ricin şi bicarbonat de sodiu pe care o aplicaţi pe piele, acoperiţi cu bandaj şi lăsaţi să acţioneze peste noapte.
Suc de ceapă
Feliaţi o ceapă, presăraţi nişte sare şi lăsaţi să stea peste noapte. A două zi, stoarceţi sucul, înmuiaţi o dischetă de bumbac şi aplicaţi-o pe piele. Acoperiţi cu un bandaj şi lăsaţi să acţioneze peste noapte.
Semnalăm cu deosebită plăcere apariţia unei lucrări excepţionale despre controversatele Plăcuţe de la Sinaia. Eugen Nicolaescu, autorul volumului “VORBELE DIN PLUMB. Plăcuțele de la Sinaia – Lectură intermediară” (Editura Semne, 2015) este un profesor de criptologie, ceea ce face lectura cu atât mai incitantă. Publicăm mai jos Prefaţa profesorului Ion Constantin, cunoscut şi pasionat istoric pe teme naţionale, urmând să revenim cu câteva fragmente de dezvăluiri asupra misterelor ce înconjoară tăbliţele de plumb, ascunse şi azi (oare de ce?) de ochii publicului larg, în ciuda faimei lor. Dr. Ion Constantin observă cu întreptăţire că indiferent de statutul lor – copii după originale de aur topite (sau făcute dispărute) sau falsuri fenomenale – Plăcuţele de la Sinaia ar trebui să fie scoase la lumină din subsolurile Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan”. Analiza matematicianului criptolog Eugen Nicolaescu consolidează ipoteza originalităţii mesajului istoric încriptat în Tăbliţele de la Sinaia, oferind noi argumente şi observaţii temeinice, pe măsura experienţei sale profesionale într-un domeniu atât de special al apărării naţionale – Cifrări și Transmisiuni Cifrate -, ceea ce ne îndeamnă să o recomandăm specialiştilor şi factorilor de decizie în speranţa expunerii plăcuţelor de plumb la adevărata lor valoare, de filă autentică de istorie antică sau/şi opera de artă inestimabilă.
Prefață
O carte despre o posibila cronică a regilor daci
Eminent matematician și expert criptolog, cu o îndelungată activitate în cadrul Centrului Național de Cifru și Transmisiuni Cifrate al României, domnul Eugen Nicolaescu se dovedește, prin cartea de față, un pasionat și temerar cercetător al istoriei noastre vechi. Domnia sa ne propune o ”lectură intermediară” a faimoaselor plăcuțe de plumb de la Sinaia, un set de artefacte arheologice scrise într-o limbă necunoscută, în alfabetul grecesc (cu câteva litere adiționale), textele fiind însoțite uneori și de imagini. Depozitate de mai bine de un secol în subsolul Institutului de Arheologie ”Vasile Pârvan” din București, plăcuțele (tăblițele) au constituit de-a lungul timpului subiectul unor vii controverse, pe tema autenticității lor pronunțându-se istorici și lingviști, dar și diverse persoane doritoare să contribuie la aflarea adevărului despre o presupusă cronică a dacilor.
Dominantă în rândul specialiștilor, ideea că artefactele de la Sinaia sunt ”falsuri” a descurajat mult timp orice inițiativă serioasă de cercetare, generații întregi de istorici, arheologi, lingviști etc. ocolind subiectul, pentru a evita riscul descalificării profesionale și al oprobiului breslei. Pentru dr. Aurora Pețan, cercetător principal la Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, din București, specialist în filologie clasică, ”este un mare mister de ce, timp de mai bine de un secol, nimeni nu s-a ocupat de aceste piese”, deși ”toată lumea știa de existența lor”, mister pe care aceasta și-l explică doar prin ipoteza conform căreia Grigore Tocilescu, Vasile Pârvan, Radu Vulpe, Alexandru Vulpe ”știau că a existat un tezaur de piese de aur care a fost distrus” și că, astfel, scoaterea la lumină a copiilor ar fi generat un întreg scandal.
După decenii de tăcere, plăcuțele au revenit în actualitate la începutul acestui mileniu. La Congresul Internațional de Dacologie din iunie 2003, istoricul Augustin Deac, care în calitatea sa de cercetător la fostul Institut de Studii Istorice și Social-Politice de pe lângă CC al PCR, știa despre existența plăcuțelor dinainte de 1989, a susținut o comunicare cu titlul Enigma plăcuțelor cu scris dacic de la Sinaia, cerând autorităților să se implice în rezolvarea cazului ”dispariției tezaurului original”. Cu acest prilej, au fost prezentate mai multe imagini cu două tăblițe aflate la Mânăstirea Sinaia.
În toamna aceluiași an a apărut cartea inginerului Dan Romalo, Cronică apocrifă pe plăci de plumb ?, care valorifică, într-un studiu inedit și riguros realizat, o parte din fotografiile executate de autor în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea a fost reeditată în 2005 sub titlul Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb ? Dan Romalo avansează două ipoteze: fie aceste extraordinare obiecte sunt autentice, și atunci avem de a face cu cea mai importantă descoperire făcută vreodată în domeniul istoriei vechi, căci ele descriu cu lux de amănunte lumea dispărută a geto-dacilor, de acum 2000 de ani, fie sunt niște falsuri de o anvergură și de o ingeniozitate nemaiîntâlnite, făcute cândva de un geniu enciclopedic și vizionar, cu ajutorul unor mijloace necunoscute. În cazul acesta, falsul – mai vechi de o sută de ani, ar aparține și el istoriei, și ar merita să intre în cartea recordurilor, la capitolul ”cele mai ingenioase falsuri”. Ambele ipoteze sunt fascinante și nasc o sumedenie de întrebări: de unde provin aceste tăblițe din plumb ? De ce nu am auzit niciodată despre ele, fie falsuri sau nu ? Iar dacă sunt falsuri, atunci cine este eruditul care a reușit un fals-capodoperă de asemenea proporții și, mai ales, în ce scop ? Împărtășind opinia lui Dan Romalo, că, dacă piesele respective sunt opera unor falsificatori, atunci aceștia sunt ”absolut geniali”, semnatarul prefeței cărții, dr. Alexandru Suceveanu, director adjunct la acea vreme al Institutului de Arheologie din București, consideră că autorul ”a făcut un imens serviciu culturii române deschizând calea unor cercetări care vor lămuri, în cele din urmă, problema”. La rândul său, acad. Virgil Cândea, semnatarul postfeței cărții lui Dan Romalo, își manifesta convingerea că cititorii acesteia vor prețui inițiativa autorului de ”a atrage atenția asupra acestor piese enigmatice, chiar dacă nu vor împărtăși integral soluțiile și ipotezele”. Ilustrul istoric adresa un îndemn autorului de a face neîntârziat publice misterioasele texte și imagini care, indiferent de natura lor – originale sau falsuri, au dreptul la atenția și verdictul autorizat al savanților. ”Chiar falsurile se cuvin studiate, pentru că furnizează informații utile despre motivațiile, împrejurările, data, autorii și procedeele confecționării lor (dovadă, studiile actuale privitoare la falsurile monetare). Ignorarea apriorică a pieselor suspecte întemeiată pe prejudecăți sau teama de discreditare nu se justifică” – aprecia acad. Virgil Cândea.
Imediat după apariția primei ediții a cărții lui Romalo, cercetătoarea Aurora Pețan a început studierea sistematică a acestei teme, iar în noiembrie 2003 a susținut o primă comunicare, la institutul unde lucra, intitulată Observații lingvistice asupra Cronicii apocrife pe plăci de plumb. Apoi, în iunie 2004, a susținut o conferință, la Academia Română, intitulată O posibilă sursă de cunoaștere a limbii dace, iar în ianuarie 2005, conferința Tăblițele de plumb dacice – fals monumental sau izvor istoric ignorat ?, la un seminar pe teme de arheologie organizat la Facultatea de Istorie a Universității București. Notabile sunt și investigațiile întreprinse, în ultimii ani, pe aceeași temă, de Adrian Bucurescu, filolog și ziarist, care s-a preocupat de descifrarea unor plăcuțe, și de cercetătorul Branislav Stefanovsky din Macedonia, care a publicat, la rândul lui, o carte cu traduceri ale textelor respective ș.a.
Toate acestea arată că plăcuțele de la Sinaia merită a fi studiate din multiple perspective, dat fiind că ele se prezintă ca o adevărată ”cronică a dacilor”, unde sunt consemnate nume de regi daci, toponime dacice, evenimente importante de la curtea regilor daci, precum alianțe, razboaie câștigate, diferite evenimente. Prin conținutul lor profund coerent, amploarea și rafinamentul cu care au fost executate, bogăția de detalii, acestea incită la un studiu serios. Este tocmai ceea ce face domnul Eugen Nicolaescu în cartea sa, unde se realizează pentru prima dată deslușirea înțelesului înscrisurilor din plăcuțe, prin traducerea acestora. Valoarea documentară a cărții este considerabil sporită grație ”dicționarului selectiv” pe care autorul îl atașează în partea finală, instrument extrem de util în deslușirea textelor.
Considerăm că lucrarea pe care domnul Eugen Nicolaescu o pune la dispoziția cititorilor este deosebit de utilă, putând contribui la lămurirea unor aspecte de mare interes din istoria străveche a poporului român. Tăblițele de la Sinaia sunt de o importanță covârșitoare pentru istoria și cultura națională, fiind prima oară când aflăm ce spun dacii despre ei înșiși și despre confruntarea cu dușmanii lor, romanii. Importanța lor constă nu numai în informațiile istorice deosebit de valoroase, dar și în valențele estetice, a frumuseții artistice, de multe ori la nivelul unor adevărate capodopere, literare și plastice.
În zona Olteniei s-a descoperit cea mai veche așezare de bordeie din lume, respectiv 18000 î.Hr. Tot în această zonă s-a descoperit cel mai vechi târnăcop din lume, utilizat la minerit. Cea mai veche scriere din lume a fost descoperită în județul Alba, la Tărtăria.
Pe acest teritoriu a fost inventat arcul, au existat primele furnale și tot aici s-au format primele popoare indo-europene. Traco-dacii reprezintă cea mai veche, mai importantă și răspândită cultură. Aveau peste 200 de triburi. Ei erau răspândiți în toată Europa, ba chiar, și în Africa de Sud. Este vorba despre buri, din care se trăgea însuși Burebista.
Scrisul a apărut mai întâi în spațiul dacic, după care s-a extins în spațiul greco-roman. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din lume. Ei au fost primii care au utilizat cercul în măsurarea timpului.
Există documente ale istoricilor americani, care au studiat civilizația traco-dacă, în care se spune că Potopul descris în Biblie s-a produs pe malul vestic al Mării Negre. Din păcate, aceste documente au fost ținute departe de ochii specialiștilor români, până în anul 1995, când ele au fost declasificate și date publicității.
Nu întâmplător, în România, se află al doilea Sfinx din lume. În jurul anului 1400 î.Hr., pe acest teritoriu se construiește prima școală din lume, numită Androniconul, unde preoții predau teologia. Conform mărturiilor lui Platon și Socrate, Pitagora și-a completat școala la acești preoți zamolxieni. Conform lui Herodot, cimerienii care locuiau în Moldova de astăzi, au migrat spre Italia, Spania, Anglia, unde au fost cunoscuți sub numele de celți.
Multe documente care făceau referire la această civilizație au dispărut misterios. Jurnalul lui Traian, numit Dacica s-a pierdut. O altă lucrare numită Getica a dispărut misterios. Documentele vremii atestă faptul că traco-dacii trăiau într-o frăție, fiecare căpetenie depunând un jurământ că-și apără teritoriul și bogățiile. Tracii purtau ca semn de recunoaștere coifuri din aur sau argint, gravate cu semne numai de ei cunoscute. Spațiul românesc a fost leagănul unei culturi extraordinare și asta cu 3000 de ani î.Hr.
O civilizație uluitoare despre care se cunoaște prea puțin. Coifurile de aur par a fi primul semn al unei regalități.
Multe din descoperirile arheologice au fost ținute departe de ochii lumii. Să fie o conspirație? Nu se dorește ca noi, românii, să știm cu precizie cine au fost strămoșii noştri și cât de dezvoltată era civilizația lor?
Au fost descoperite cinci coifuri din aur și toate au aceleași însemne încrustate. Coifurile au fost descoperite la sute de kilometrii distanță, unul față de altul, și totuși, asemănările sunt evidente. Ultimul coif a fost descoperit la Porțile de Fier, dar, la scurt timp, a dispărut. Peste câțiva ani, el a fost descoperit într-un muzeu din SUA. Istoria tracilor a fost ascunsă.
Documentele care atestau vechimea și măreția lor au dispărut misterios. Occidentalii au pus umărul la această conspirație. Conform unor istorici istoria ar trebui rescrisă. Înainte ca Roma să ia ființă și Grecia să înflorească, civilizația tracilor stăpânea toate teritoriile actualei Europa.
Vrea cineva să ne fure istoria? De ce nu găsim în cărțile de istorie relatarea acestor vremuri și evenimente? Homer spunea că tracii sunt cei mai înțelepți. Alexander Rodewald, profesor la Hamburg susține că românii sunt descendenții tracilor. O teorie interesantă care a lăsat indiferentă lumea științifică.
În ultimii ani, tot mai mulţi dintre noi aşteaptă o schimbare. Încă ne este foarte greu să acceptăm faptul că această schimbare trebuie să înceapă cu noi, cu propria persoană.
Vă invităm să urmăriţi acest interviu revelator al Prof. Dr. Constantin Dulcan, realiztat de îndrăgitul Daniel Roxin, în cadrul emisiunii Mistere la graniţele cunoaşterii.
Dr Dulcan ne oferă explicaţii simple la întrebări complexe despre Univers, Creaţie şi fizică cuantică.
Primăvară, vară, culori, parfumuri, soare blând, natură… Zen. Mai puţin atunci când vine vorba de interacţiunea noastră cu insectele. În loc să ne transformăm casa într-un cimitir al insectelor, ca să nu mai vorbim despre toate produsele toxice care ni se vând în ambalaje strălucitoare prin magazine, mai bine ne amintim că există câteva plante care alungă insectele şi pe care le putem procura uşor.
Eficiența acestor plante în alungarea ţânţarilor și a altor insecte, a fost probată, iar avantajul este că le puteţi creşte în grădina din faţă casei, în jardinière sau în ghivece. Prezenţa acestor plante limitează consumul de chimicale şi substanţe odorizante de sinteză clasice, folosite pentru îndepărtarea insectelor.
Citronella (Cymbopogon citratus)
Este o plantă perenă cu aspect de iarbă înaltă, care creşte în tufe şi alungă ţânţarii cu maximă eficiență. Citronella are o aromă foarte plăcută, se întreţine foarte uşor şi creşte la fel de bine şi în grădina, dar şi în ghivece pentru terasă. Funzele de Citronella sunt ingredientul de bază pentru soluţii naturale împotriva ţânţarilor. Frunzele proaspete (vreo două mâini pline), se pun în blender împreună cu puţină apă. Pasta rezultată se combină cu o cantitate egală de alcool. Se lasă la macerat şi se agită în fiecare zi, vreme de o săptămână. Se filtrează, iar soluţia rezultată poate fi folosită pentru a fi pulverizată împotriva ţânţarilor. Trebuie să ai grijă: soluţia pătează!
Gălbenelele (Calendula officinalis)
Simpaticele flori conţin Pyrethrum, un ingredient găsit în formula sa de sinteză în multe insecticide. În grădină, gălbenelele nu au un miros foarte plăcut, în schimb au un rol destul de important în respingerea insectelor de orice fel, nu doar a ţânţarilor.
Busuiocul (Ocimum basilicum)
Este nu doar o plantă cu aromă perfectă în gastronomie, dar şi un inamic al ţânţarilor. O tufă de busuioc în ghiveci rezistă bine la orice fel de condiţii dacă este udată şi dacă are un pământ hrănitor. Puteţi planta în acelaşi ghiveci mai multe soiuri de busuioc. Combinaţia este foarte plăcută estetic, dar şi un avantaj în plus pentru acţiunea împotriva ţânţarilor. Busuiocul este una din plantele care alungă ţânţarii şi îndepărtează mirosurile neplăcute. Puteţi face din busuioc un preparat după modelul celui pentrtu Citronella. Este una dintre puţinele plante care dă o aromă fără ca frunzele să trebuiască să fie zdrobite. Există multe varietăţi de busuioc, dintre care în alungarea ţânţarilor cele mai eficiente sunt busuiocul lămâios, numit aşa pentru puternicul sau miros de lămâie şi busuiocul cu aromă de scorţişoară, care este mai des întâlnit şi folosit în Asia. Dacă aveți în grădină busuioc, e suficient să vă frecați pielea cu câteva frunze pentru ca ţânţarii să stea departe.
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)
Este pe lângă un condiment deosebit de gustos şi o plantă care alungă ţânţarii. Cel mai simplu mod de a creşte o tufă de rozmarin este să plantați seminţe, dar se poate transplanta şi un butaş. Plantarea rozmarinului se face primăvara sau toamna. Şi din rozmarinul se poate prepara macerat cu alcool, extrem de utile pentru îndepărtarea ţânţarilor.
Verbina (Verbena urticifolia)
Este un arbust care ajunge până la doi metri înălţime, care are frunze şi flori foarte parfumate cu o aromă care aduce cu cea a frunzelor de lămâie. Seara, uleiurile volatile din verbină sunt emanate în aer fapt care face ca aceasta să fie una din cele mai bune plante care alungă insectele.
Menta (Mentha)
Este una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute. Lăsată liberă, în grădină de exemplu, creşte bogat şi poate ajunge până la un metru înălţime. Este foarte decorativă şi este extrem de eficientă în alungarea insectelor nedorite, fiind una din cele mai bune plante împotriva ţânţarilor.
Roinița (Melissa officinalis)
Seamănă la miros cu iarba de citronella însă mirosul ei nu este la fel de puternic încât să alunge chiar şi albinele sau fluturii. Creşte şi se înmulţeşte foarte uşor şi e bine să o aveți în jur, acolo unde stați mai mult, dacă vreți să nu vă deranjeze ţânţarii. Dacă nu aveți această posibilitate, puteţi lua câteva frunze în palmă, le striviți şi apoi le frecați pe părţile corpului care sunt mai expuse la pişcătura de ţânţar.
Lavanda (Lavandula atriplicifolia)
Deşi nouă ne place mirosul de lavandă, se pare că ţânţarilor şi altor insecte, nu prea le place. Aşa că lavandă este una dintre plantele care poate fi cultivată în grădină sau ghivece nu doar ca să ne înfrumuseţeze casă sau grădina, ci şi să ne ajute să scăpăm de ţânţari. Lavanda este uşor de cultivat şi creşte foarte bine în zonele foarte însorite. Creşte destul de înaltă şi se recomandă să o avem în zonele în ne place să stăm, ca de exemplu în living sau lângă masa din curtea casei.
Muşcata (Pelargonium)
Are că ţară de origine, Africa de Sud. Creşte în tufe şi poate depăşi 90cm în înălţime. Muşcatele înfloresc toată vara şi pot fi plantate în plin soare, atât în grădina cât şi în ghivece. Frunzele de muşcată parfumată au un miros încântător de trandafir şi lămâie, motiv pentru care această plantă este atât de populară în istoria parfumeriei, iar mirosul alungă ţânţarii şi muştele.
Dafinul (Laurus nobilis)
Această nobilă plantă reprezintă un remediu eficient împotriva gândacilor de bucătărie. Împrăştiați pe la colţuri, prin dulapuri, pe lângă ţevile de apă câteva frunze de dafin şi gândacii vor face cale întoarsă. Pe lângă faptul că e o plantă miraculoasă, unul dintre pilonii medicinii alternative pentru că îmbunătăţeşte circulaţia, are proprietăţi antiseptice demonstrate, e un antidepresiv natural, tonfică organismul, e bun pentru răceli, tuse, inflamaţii bucale, dureri digestive şi multe altele.
Margaretele (Leucanthemum vulgare)
Nu sunt doar stelele pământului când acoperă câmpiile primăvara şi vara, ci conţin piretrină, o substanţă care se găseşte în insecticide. Aţi văzut vreodată ţânţari sau muşte roind în jurul unei margarete?
Magnolia (Magnoliopsida)
Florile au un miros îmbătător. Muştele şi ţânţarii nu tolerează această aromă prea bine.
Iasomia (Jasminum)
Are un miros atât de puternic şi de frumos încât s-au scris cântece despre ea. Nu acelaşi lucru îl cred şi insectele pentru care Iasomia este ceea ce pentru noi ar fi un munte de toxic.
Aloe vera
Este o plantă suculentă, cu frunze groase cu ţepi mici pe margine. O puteţi planta în grădină, în locul cel mai însorit cu putinţă, sau în ghiveci, însă trebuie să îl ţineți la lumină multă. Ţânţarii nu o suportă şi în plus, efectele sale sunt miraculoase. Sucul pe care îl conţin frunzele poate înlocui cu succes orice dezinfectant pentru răni.
Alte plante care ţin la distanţă insectele: mărarul, regina nopţii, urzica, lămâiul, petuniile, garofiţa, usturoiul.
În creierii munţilor Orăştie, la cetatea Sarmizegetusa, străjer de 25 de ani este Vladimir Brilinski sau Nunu, cum îi spune toată lumea. Turiştii, localnicii şi autorităţile îl ştiu drept ultimul dac. Apără cetatea când cu vorba, când cu bâta de care este nedespărţit. Datorită lui, hoţii, vandalii şi căutătorii de comori ocolesc acum situl arheologic. Lucrurile au început să intre acum pe un făgaş normal, însă străjerul crede că lupta e departe de a fi terminată.
„Dacă în Biblie spune că la început a fost cuvântul, eu cred că în conştiinţa fiecărui român ar trebui să scrie că la început a fost Sarmizegetusa Regia”. Acest gând i-a călăuzit ultimii 25 de ani de viaţă.
Îndrăgostit de Sarmizegetusa încă din copilărie, Nunu a devenit cel mai aprig susţinător şi cel mai înfocat admirator al cetăţii. Pentru Nunu, zilele trec aproape la fel. E mai mereu sus, în cetate, pregătit să rezolve eventuale probleme. Primii care îl întâmpină de fiecare dată când urcă acolo sunt cei 3 căţei pe care îi creşte de mici şi cărora nu uită niciodată să le aducă mâncare. Cetatea este în patrimoniul UNESCO, însă legislaţia naţională e prea stufoasă, iar de multe ori, birocraţia îngreunează treaba bătrânului străjer.
Vladimir Brilinski: „Îmi place să cred că sunt o treaptă, o treaptă pe care alţii, care vor veni din urmă, vor călca, şi vreau să fiu o treaptă solidă, pe care să se poată călca, şi să se poată continua demersurile pe care le-am început aici”. N-a fost singur în demersul lui. A avut alături prieteni, turişti, familia. Şi bâta cu care i-a întâmpinat mereu pe vizitatori – fie ei bine intenţionaţi sau nu.
Vladimir Brilinski: „Am avut 9 miniştri ai culturii în vizită aici, şi cu bâta în mână le-am explicat, mai frumos sau mai urât, că Sarmizegetusa trebuie ajutată. Din păcate, ajutor am avut foarte puţin din partea lor, mai mult promisiuni”.
În urmă cu doi ani, Consiliul Judeţean Hunedoara l-a făcut pe Vladimir administratorul oficial al cetăţii. El a acceptat, convins că doar aşa va putea sprijini locul pe care îl iubeşte atât de mult.
Vladimir Brilinski: „Mai de frica amenzilor, mai de frica bâtei, mai de frica jandarmilor, mai de frica firmei de pază, pot să spun că procentul celor tentaţi să se urce pe monumente a scăzut simţitor”. Nunu a avut parte la Sarmizegetusa şi de una dintre cele mai frumoase surprize din viaţa lui. Se întâmpla acum 2 ani, în iulie 2013, după o furtună puternică.
Vladimir Brilinski: „La rădăcina unui copac am descoperit o piesă fabuloasă, o piesă care nu poate fi evaluată, are o valoare inestimabilă, o matriţă de bronz în care dacii turnau bijuterii, sau probabil meşterii chemaţi aici, în capitala Daciei”. Nunu îi cunoaşte pe turiştii care revin de dragul zonei. Iar pentru cei care ajung pe aceste plaiuri prima oară, devine cel mai bun ghid.
„Se cam luptă cu morile de vânt, din câte am putut observa ca turist. Oamenii oricum rămân la stadiul de da, hai să facem, numai că el este singurul care chiar a făcut ceva. L-am văzut în urmă cu vreo 2 ani cărând cu maşina personală gunoaiele din Sarmizegetusa”.
„Un om care a început curăţenia cetăţii, un om care a început să protejeze siturile, un om mai dac decât dacii”.
Sarmizegetusa Regia, prima formaţiune statală de pe teritoriul ţării noastre, mai are multe secrete de dezvăluit. Arheologii au scos la lumină abia 5 la sută din aşezările civile, amplasamentele militare sau din templele de sacrificii ale dacilor. Odată ce săpăturile vor continua, ele vor dezvălui o civilizaţie fabuloasă, comparabilă cu cea grecească şi cea romană, spune cu convingere Vladimir Briliniski.
Ceahlăul a fost considerat în mai multe scrieri şi în legendele populare un munte sfânt. Deşi nu este cel mai înalt masiv din Carpaţi, în jurul său s-au ţesut numerase mituri şi au fost observate fenomene stranii.
Prima relatare scrisă în care se vorbeşte că un munte al Moldovei ar fi similar cu Olimpul grecilor a fost a domnitorului Dimitrie Cantemir. În lucrarea „Descriptio Moldaviae” („Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae” – „Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei”), scrisă între anii 1714-1716, în limba latină, este astfel descris muntele Ceahlău:
„Cel mai înalt dintre munţi este Ceahlăul, care dacă ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost atât de vestit ca şi Olimpul, Pindul sau Pelias. Este aşezat în părţile Neamţului, nu departe de izvorul Tazlăului, iar mijlocul lui este acoperit de zăpezi veşnice; pe vârful lui însă nu se găseşte pic de nea, fiindcă pare să fie deasupra norilor de zăpadă. Din vârful său, care se înalţă ca un turn, se prăvale un pârâu foarte limpede, ce se năpusteşte cu mare larmă peste o statuie străveche, înaltă de cinci coţi, înfăţişând, de nu mă înşel, o bătrână cu douăzeci de mioare”.
O sută ani mai târziu, în anul 1813, scriitorul francez Fabre d’Olivet îl considera pe Orfeu „un păstor, preot şi profet” ce locuia în munţii care „despart Moldova de Transilvania”, aşa cum menţionează criticul literar Edgard Papu.
Istoricul Vasile Pârvan (1926), criticul literar Vasile Lovinescu (1994) şi, mai nou profesorul Nicolae Ţicleanu (1999) sunt alţi trei susţinători ai teoriei că Ceahlăul era muntele sacru al dacilor, aşa cum Olimpul era muntele sfânt al grecilor.
În lucrarea Geographia (VII,3,5), geograful şi istoricul grec Strabon menţiona că Zamolxis, la început mare preot şi apoi zeu suprem, trăia într-o peşteră inaccesibilă altora şi că, anual, venea la el regele, pentru sfat de taină. Referindu-se la muntele pe care acesta trăia, Strabon spunea:
„Pâna şi muntele (cu peştera) a fost socotit sfânt şi aşa îl şi numesc. Numele lui este COGAIONON, la fel ca al râului care curge pe lânga el”.
Nicolae Ţicleanu (1943-2009), fost profesor la catedra de Geologie şi Paleontologie a Facultăţii de Geologie şi Geofizică a Universităţii Bucureşti, susţinea că plasarea zeilor celeşti pe vârful munţilor era un fapt obişnuit şi la traci, fraţii dacilor, dar şi la greci, romani şi celţi, pentru care munţii erau sălaşuri ale zeilor, aşa cum a fost Olimpul sălaşul zeilor greci.
„Credinţa într-un zeu celest şi apropierea de acesta, prin urcarea rituală a munţilor, a determinat plasarea principalelor hieropole ale dacilor la vârful muntelui, aşa cum este cazul Grădiştei Muncelului, cu renumita Sarmizegetusa, centrul sacru al dacilor, unde au funcţionat mai multe temple construite din piatră dură de andezit, care a înfruntat, neclintită, peste două milenii”, spunea profesorul N. Ţicleanu.
Kogaiononul – muntele sacru
Existenţa Kogaiononului ca munte sacru este confirmată şi de poetul roman Papinius Statius, care plasa Muntele Sfânt al dacilor în apropiere de Tapae. Amplasarea muntelui sfânt al daco-geţilor a fost pe trei masive muntoase: Ceahlăul, Grădiştea Muncelului şi Bucegi.
„Dintre cei pentru care muntele sfânt al dacilor ar fi fost în Masivul Bucegi amintim pe N. Densuşianu (1913) şi pe I. Bucurescu (1997); acesta din urmă, pe baza descifrării unei inscripţii de la Romula, considera că Sfinxul din Bucegi se află pe locul unde a fost ucis Orfeu (Koga-I-Ion şi Capul Magnificului). Pornind de la existenţa hieropolei de la Sarmisegetusa, mai mulţi autori şi-au exprimat opinia că Gradiştea Muncelului ar fi fost Kogaionon-ul”, mai arată Nicolae Ţicleanu.
Argumente pentru Ceahlău = Kogaionon
Cel mai important argument pentru identificarea muntelui Ceahlău cu muntele sacru pleacă de la numele Cogaionon. Soţii Elena şi Nicolae Ţicleanu, care au făcut o pasiune în cercetarea masivului, pleacă de la existenţa pe platoul superior a vârfului Bâtca Ghedeonului, şi a pârâului Ghedeonului, care devine ulterior Izvorul Muntelui.
„Dupa opinia noastră, toate aceste denumiri disimulează vechiul nume Kogaionon. Apoi, dacă ne referim la aspectul Pietrei Late din Ghedeon, nici că se poate imagina un altar mai frumos, mai ales că spre apus dispune de un amfiteatru natural constituit de însuşi versantul estic al Bâtcii Ghedeonului”.
Vedere spre Piatra Lată din Ghedeon
Calea Sacră şi piramida holografică, fenomenele bizare de pe Ceahlău
Umbra piramidală care poate fi observată la intensitate maximă de pe vârful Toaca în fiecare an la începutul lunii august este un alt argument, pentru identificarea Ceahlăului drept Kogaiononul sau adevăratul Olimp al românilor.
”În prima decadă a lunii august, la răsăritul Soarelui, umbra vârfului piramidal Toaca, combinată cu umbra vârfului Piatra Ciobanului, formează, timp de peste 80 de minute, o hologramă naturală gigantică, incredibilă şi terifiantă, cu aspect de piramidă perfectă, motiv pentru care am denumit-o Umbra Piramida”, susţine N. Ţicleanu.
Profesorul mai spune că Umbra Piramida a constituit, fără îndoială, din cele mai vechi timpuri, „o autentică hierofanie şi după opinia noastră, constituie principalul motiv pentru desfăşurarea, în timpul apariţiei sale, a Sărbătorii Muntelui, o sărbătoare uraniană, cu o vechime posibilă mai mare de 5000 de ani, peste care s-a suprapus o sărbătoare creştină (Schimbarea la Faţă, n.n.)”
Un alt fenomen optic vizibil la formarea hologramei naturale este adus de asemenea ca argument pentru a întări cracaterul sacru al muntelui.
„Acest fenomen constă în apariţia, spre vest, pentru câteva minute, a mirificei Căi a Cerului. Datorită jocului de lumini şi umbre din primele minute ale răsăritului, umbra vârfului se proiecteaza pe cer, pierzându-se în adâncimile acestuia, astfel încât pare că între cer şi pamânt s-a deschis un imens şi nesfârşit drum întunecat, mărginit în stânga de un parapet luminos. Ori, este sigur că această sublimă cale celestă a fost observată de oamenii muntelui, în special de sacerdoţi, din cele mai vechi timpuri”, mai notează profesorul Ţicleanu.
Uleiul din seminţe de morcovi este un ulei despre care se spune că face minuni atât pentru frumuseţe, cât şi pentru sănătate. Bogat în antioxidanţi şi vitamina A, acest ulei poate preveni cancerul, poate calma durerile intestinale sau îţi poate hidrata în profunzime pielea. Vă invit să descoperiți şi alte întrebuinţări ale acestui produs miraculous.
Poate vindeca infecţiile Datorită proprietăţilor sale antibacteriene, acest tip de ulei poate ajuta la cicatrizarea rănilor, dar şi la vindecarea infecţiilor.
Te poate scăpa de răceală şi gripă Tusea, febra, durerile în gât, toate pot fi ameliorate cu ajutorul consumului de ulei din seminţe de morcov.
Poate ameliora diverse afecţiuni ale pielii Dacă suferi de psoriazis, mâncărimi, bătături sau alte probleme ale pielii, uleiul din seminţe de morcov este extrem de eficient în ameliorarea simptomelor.
Previne îmbătrânirea pielii Antioxidanţii din acest ulei sunt într-atât de puternici, încât hidratează şi repară pielea, redându-i elasticitatea şi ajutând-o să rămână frumoasă, în ciuda trecerii timpului.
Ajută la eliminarea gazelor intestinale Proprietăţile pe care uleiul din sâmburi de morcov le are sunt eficiente şi pentru eliminarea gazelor intestinale. Cu doar o linguriţă pe zi, acest ulei menţine sănătos sistemul digestiv.
Ajută la estomparea vergeturilor Fiind foarte hidratant şi bogat în antioxidanţi, uleiul din seminţe de morcov te poate ajuta să scapi parţial de inesteticele vergeturi. Masajul regulat cu acest tip de ulei îmbunătăţeşte elasticitatea pielii şi elimină riscul de apariţie a vergeturilor noi.
Protejează împotriva razelor soarelui şi fixează bronzul Uleiul din seminţe de morcov se transformă într-o peliculă protectoare împotriva razelor solare, odată aplicat pe piele. De asemenea, el ajută şi la menţinerea pentru o durată mai lungă a bronzului.
