Author Archives: NSR

Peștera labirint din Dobrogea. Misterul orașului subpământean.

Posted on by

În Dobrogea, la numai câtiva kilometri de Mangalia, se afla un loc extrem de atractiv pentru speologi, arheologi, istorici, dar si pentru iubitorii de mistere. De Pestera Limanu se leaga atât descoperiri stiintifice cu caracter de unicat mondial, cât si legende stravechi, fundamentate pe realitati istorice confirmate. Au trecut asadar peste doua mii de ani, de când stim ca acest labirint subpamântean era cunoscut si utilizat de localnici, totusi se pare ca el mai are înca destul de multe enigme nedescifrate.

          
          Pacatele proconsulului Crassus
          
Reputatul arheolog si istoric bucurestean dr. Vasile Boroneant a explorat în amanuntime Pestera Limanu, ghidându-se si dupa o foarte valoroasa relatare din „Istoria romana” a lui Dio Cassius. Acesta scrie despre expeditia în Moesia Inferior a proconsulului Marcus Licinius Crassus, în anii 29-28 î.Ch., împotriva geto-dacilor condusi de Dapyx si în sprijinul interesat al altui conducator local, Roles; interesat, deoarece scopul principal al romanilor era acela de a pune stapânire pe întreaga Dobroge. Desi Dapyx a rezistat un timp „într-un loc întarit”, el a fost tradat si, dupa victoria lui Crassus, romanii s-au îndreptat spre pestera Keiris (sau Keiras). Aceasta, afirma Dio Cassius, era „atât de vasta si de puternica încât, dupa cum spun legendele, pâna si titanii se refugiasera aici, dupa înfrângerea suferita din partea zeilor”. În galeriile pesterii, localnicii „îsi carasera avutiile mai de pret si toate turmele. Dupa ce descoperi toate gurile pesterii, iesiri întortocheate si greu de gasit, Crassus le zidi si în acest fel îi sili pe refugiati sa se predea, pe calea înfometarii”.
          
          Orasul subpamântean
          
Fapta extrem de cruda a necrutatorului proconsul ne aduce peste timp si informatii despre magnifica pestera, care este, aproape sigur, cea de la Limanu, numita si pestera de la Caracicala ori „de la Icoane”. Icoane reprezentate de fapt de desene realizate pe tavan si pereti, descoperite de V. Boroneant în 1971, arta de factura rupestra. Ulterior, s-a constatat ca labirintul subteran are în compunere o vasta retea de coridoare cu peretii si tavanele cioplite drept, sali si galerii naturale sau sapate de oameni, consolidate cu coloane de piatra. La distante diferite, exista firide pentru opaituri, iar „legaturile dintre coridoare au fost marcate cu semne al caror tâlc era cunoscut doar de locuitorii de atunci ai pesterii, servind ca puncte de orientare”, afirma dl. Boroneant.

În partea de nord, exista doua camere cu altare, alte sectoare având cladite chiar si ziduri, iar un spatiu se presupune ca putea servi ca ascunzatoare secreta ori ca mormânt. Toate spatiile locuite beneficiau de un sistem de aerisire bine realizat. În ce priveste desenele, simbolurile si semnele de orientare, acestea sunt foarte diverse, acopera ca datare o perioada mare, pâna în secolul XI d.Ch. si înfatiseaza figuri de oameni (fiecare având mâna dreapta terminata cu o stranie pata neagra), de animale, de pasari. La circa 35 metri de la intrare se afla si un bloc de piatra pe care sunt gravate trei figuri umane, reprezentare partial distrusa.
          
          Un unicat terestru
          
În memoria localnicilor se pastreaza informatia ca o galerie a Pesterii Limanu ar ajunge departe, dincolo de granita cu Bulgaria. Oricum, nu sunt multi cei ce s-ar aventura în adâncurile ei, întrucât riscul de a te pierde în labirint e foarte mare, numeroase coridoare semanând între ele pâna la identitate. Pe de alta parte, speologii sunt foarte interesati de ea, fiind verificat faptul ca Pestera Limanu face parte dintr-o vasta retea de galerii subterane, prin care se dreneaza apele provenite din placile de calcare. Din acest sistem face parte si Pestera Movile, situata la numai 3 km de Limanu, care a facut senzatie în întreaga lume. Aici s-a descoperit singurul ecosistem subteran chemo-autotrof de pe planeta.

pestera-labirint

Este vorba despre mai mult de 30 de specii de vietati unice în lume, care se hranesc doar cu masa organica sintetizata de bacterii specializate în descompunerea hidrogenului sulfurat, oxigenul fiind absent aici. Aceste descoperiri sunt relativ recente. Chiar si prospectiunile arheologice, desi începute în 1916 si continuate sporadic, au lasat numeroase întrebari fara raspuns. De aceea, ele trebuie elucidate, nu neaparat pentru a risipi aura de mister ce învaluie locurile respective, ci pentru ca elementele existente în Pestera Limanu pot dezvalui pagini valoroase din istoria framântata a vechilor locuitori ai Dobrogei.

Sursa: http://www.efemeride.ro/pestera-labirint-din-dobrogea-misterul-orasului-subpamantean

 

Peştera Movile, primul ecosistem din lume a cărui viaţă se bazează pe chemosinteză. Viaţa fără oxigen!

Posted on by

În 1986 un grup de cercetători români a realizat una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului, în timp ce făcea cercetări asupra solului, în vederea construirii unei centrale electrice în apropierea Mării Negre.

pestera_movile2

pestera movile-3
Descoperirea Peşterii Movile din Dobrogea avea să uimească întreaga lume ştiinţifică o dată cu descoperirea unei lumi subterane ostilă oamenilor, animalelor sau plantelor de la suprafaţă.
Nu era pentru prima dată când se descoperea viaţa într-o peşteră, dar în cazurile anterioare viaţa subterană depindea de cea de la suprafaţă.
Însă la Movile, cercetătorii au descoperit un cerc complet închis, un ecosistem în sine, total independent de suprafaţă. Acest lucru l-a făcut pe unul dintre cercetători să afirme că dacă în urma unui război nuclear viaţa de pe pământ ar dispărea, acest ecosistem ar fi un supravieţuitor.
Se pare că peştera păstrează secretul originii vieţii. Au fost identificate mai multe specii de animale, dintre care 33 erau specii noi. Dr. Cristian Lascu vede în acestea fosile vii, care au reuşit să supravieţuiască milioane de ani. Refugiul lor în subteran îşi are începuturile în epoca de gheaţă.
Una dintre teoriile genezei susţine că populaţia peşterii a fost izolată în urmă cu cinci milioane jumătate de ani, când nivelul Mării Negre a scăzut simţitor. În acel timp, cei mai apropiaţi strămoşi ai omului de azi erau maimuţele din sudul Africii.
Ineditul acestei descoperiri constă în existenţa primului ecosistem din lume al cărui viaţă se bazează pe chemosinteză. Printre creaturile descoperite se află un miriapod care măsoară 10 cm, al cărui muşcătură este veninoasă.
Cercetătorii au identificat două spaţii cu aer. În primul se aflau specii de nevertebrate cunoscute, însă în cel de-al doilea spaţiu au descoperit un strat ce avea o consistenţă lăptoasă. Acest strat era compus din materiale organice. Aerul nu era respirabil, fiind otrăvit cu gaze nocive vieţii, cum ar fi hidrogenul sulfurat şi dioxidul de carbon, nivelul oxigenului fiind foarte scăzut.

4

5

6

Cave centipede. Coloured scanning electron micrograph (SEM) of a centipede. This myriapod is found only in the Movile Cave, Romania, where life has been cut off from the outside world for the past 5.5 million years. It has evolved in total darkness over that time and has lost its eyes as a result.

Absenţa luminii solare duce la eliminarea posibilităţii de a obţine hrana prin fotosinteză, de aceea organismele aflate aici s-au adaptat la condiţiile de mediu. Utilizând energia chimică rezultată din oxidarea hidrogenului sulfurat, microorgansimele foloseau chimiosinteza pentru a-şi procura hrană. Acest procedeu a dus la formarea stratului cu aspect lăptos, plin cu microorganisme, care au constituit hrană pentru celelalte animale aflate în peşteră, ei fiind ultima verigă a lanţului alimentar. Acest sistem autosusținut nu a fost niciodată întâlnit la suprafaţa Terrei.
Dr. Cristian Lascu nu a găsit dovezi ale provenienţei apei din exterior. Teoria elaborată de acesta este că apa de la suprafaţa României conţine un isotop, consecinţă a dezastrului de la Cernobâl, iar dacă această apă ar fi fost de la suprafaţă ar fi trebuie să conţină implicit şi acest isotop. Însă testele au arătat că era inexistent. Apa provenea dintr-o rezervă subterană care se pare că a fost păstrată aici timp de 2500 de ani. Neprimind alimentaţie din exterior, s-a creat un ecosistem închis, total diferit de cele aflate la suprafaţă. Printre speciile noi de carnivore găsite aici se numără doi pseudoscorpioni, un miriapod, o specie nouă de lipitoare, patru păienjeni şi un scorpion de apă, diferit de rudele sale cunoscute.
Locuitorii subterani au o culoare pală, iar ceea ce îi diferenţiază complet de rudele lor de la suprafaţă este lipsa totală a vederii şi antenele de proporţii gigantice pe care le folosesc pentru a se deplasa pe întuneric.
Simpla prezenţă umană în acest loc ameninţă serios viaţa ecosistemului, deoarece simplul proces respirator, poate cauza dezechilibre, prin modificarea nivelului de oxigen şi de dioxid de carbon din peşteră. De aceea, este permisă intrarea a cel mult trei persoane o dată.

8
Larry Lemke de la centrul de cercetare NASA a asemănat condiţiile de viaţă din peştera Movile cu cele de pe Marte. Lemke, care lucrează la o misiune de cerecetare a existenţei vieţii pe Planeta Roșie, crede că este posibil să fi existat forme de viaţă pe aceasta, în urmă cu 3,5 miliarde de ani, când Marte era mai caldă. Cazul peşterii Movile a readus speranţa găsirii unor forme de viaţă incipiente în subteranul planetei, unde există surse de apă lichidă caldă.
Descoperirea acestei peşteri nu i-a inspirat doar pe cercetători, ci şi pe scenariştii americani, care au scris o poveste plecând de la această descoperire, culminând cu producţia filmului „The cave” în 2005, în regia lui Bruce Hunt.

9

Sursa: http://www.romania-redescoperita.ro/index.php/component/k2/item/172-pestera-movile-primul-ecosistem-din-lume-al-carui-viata-se-bazeaza-pe-chemosinteza-viata-fara-oxigen

Scrisoarea lui Tudor Chirilă către liceeni

Posted on by

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveţi o şansă. Noi am fost fericiţi că am descoperit Coca-Cola şi bananele şi am crezut că dacă noi citim, şi ei vor citi. Şi că toţi vom progresa şi ţara o să aibă scăpare. Noi ne-am înşelat. Unii dintre noi au plecat de aici. Câştigă bani acolo şi tânjesc după oraşul asta împuţit. Voi însă, voi aveţi o şansă. Voi, aveţi şansa.

Nu vă gândiţi la furat. E calea cea mai simplă. Ştiu că aţi aflat că aşa te îmbogăţeşti. Dacă ai pământ sau dacă faci afaceri cu statul. Ştiţi voi ceva despre tva şi cum ai putea să-l furi, dar nu vă e încă foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai puţin, iar copiii copiilor noştri vor moşteni un imperiu de cenuşă. Sunteţi tineri şi totuşi habar n-aveţi ce înseamnă un Bucureşti în care se circulă normal. Dacă voi habar n-aveţi şi dacă Ei continuă să fure, gândiţi-va la copiii noştri. Nu e nici o şansă.

Citiţi. Citiţi mult. Citiţi tot ce vă pică în mână. Nu-i mai ascultaţi doar pe profesori. Citiţi orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, căutaţi-vă între voi. Vedeţi care citiţi aceleaşi lucruri şi înhăitaţi-vă. Numai în haită de oameni deştepţi o să reuşiţi. Unul singur dintre voi va fi mâncat. Zece însă, s-ar putea să reuşiţi. Gândiţi-vă de pe acum să-i înlocuiţi. Timpul lor trebuie să se termine. Trebuie să-i dominaţi. Dar nu cu gândul că veţi fură mai mult ca ei. Asta e calea simplă care vă va sufoca moştenitorii. Ce-o să faceţi cu milioanele într-un oraş mort? Ce-o să cumpăraţi, cu banii grămezi? La ce-ţi foloseşte un Lamborghini când n-ai o autostrada? De ce să ai o vilă într-un cartier sufocat de inundaţii?

Nu vă duşmăniţi profesorii. Sunt oameni amărâţi, din ale căror drame puteţi învăţa. Îşi dau priceperea pe un salariu de nimic şi vă învaţă carte. Nu vă bateţi joc de ei. Au muncit, şi nu e vina lor că părinţii voştri s-au descurcat mai bine. N-aveţi nici un drept să-i dispreţuiţi. Nu le sunteţi superiori. Banii părinţilor voştri nu vă reprezintă. Vă reprezintă doar ceea ce puteţi scoate pe gură. Aveţi grijă ce scoateţi pe gură. Vremea pumnului şi a bodiguarzilor a trecut. O să călătoriţi, iar copiii francezi învaţă carte, englezii la fel. Vă confruntaţi cu o lume care acum e mai deschisă decât oricând. Hoţii de la putere nu sunt în stare să vă spună cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu vă pot spune care e influenţa lui Schopenhauer în Sărmanul Dionis şi nici de ce este Eminescu un romantic întârziat. Foarte puţini o să vă spună cine a pictat Cina cea de taină şi de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca să facă un mare film. Ei vor şti doar să vă înveţe să furaţi. Iar calea asta, mai devreme sau mai târziu, se va înfunda şi ne va asfixia copiii.

Nu vă mai luaţi după ziare. Nu dau doi bani pe generaţia voastră, nu vă daţi seama? Pentru ei, cu cât sunteţi mai proşti, cu atât le va fi mai uşor să vă vândă orice căcat. Iar căcatul pe care îl veţi cumpăra va fi obţinut de la proşti, plătiţi pe măsură. Adică prost. Eleva porno este un exemplu. Nu citiţi ziarele. Citiţi câteva, cele care vă informează. Nu marşaţi la orice promoţie. Fiţi mai selectivi.

Nu fumaţi iarbă şi nu vă daţi în cap cu alcool, cu orice preţ. O să le daţi apă la moară incultilor şi hoţilor de la putere. Le va fi mai simplu să vă catalogheze drept o generaţie de distruşi, iar banii destinaţi salvării voastre, îi vor fura. E timp şi pentru iarbă, e timp şi pentru tequilla. Acum însă trebuie să învăţaţi, pentru că în curând nu va mai fi timp pentru asta, căci veţi intra în viaţă adânc de tot, şi e mai rău ca în junglă. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergaţi după bani cu orice preţ. Banii trebuie să vă fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie să fie cunoaşterea. Cu cât veţi şti mai multe, cu atât veţi fi mai înalţi. Orice carte citită, orice lecţie învăţată, se vor aşeza sub voi şi vă vor ridica deasupra celorlalţi. Veţi domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decât asta. Europa cumpără inteligenţă. România nu cumpără nimic pentru că hoţii nu construiesc, hoţii fură. Nu uitaţi că vă fură pe voi şi asta trebuie să va oprească. O să auziţi toată viaţa de Napoleon şi de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii voştri nu vor şti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteţi tineri. Nu vă gândiţi că sunteţi slabi. Puterea voastră stă în curăţenie. Sunteţi curaţi, n-au apucat să vă mânjească, dar dacă dintre voi nu se vor ridica luptătorii, o să vă împroaşte cu noroiul străzilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picătură de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie să schimbaţi asta. Care e calea? Să citiţi. Literatura universală o să vă înveţe să deosebiţi Binele de Rău. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toţi deosebesc Binele de Rău. Din prezentul amărâtei ăsteia de ţări nu puteţi învaţă Binele. Binele puteţi fi voi. Şi cu cât veţi fi mai mulţi buni, cu atât veţi sufoca răul. Nu e imposibil. Daţi scrisoarea asta mai departe. Deveniţi buni, mai buni, cei mai buni şi răspândiţi-vă precum lăcustele.

Nu-i invidiaţi pe oamenii cu bani. Nu vă faceţi modele din băieţii de bani gata, din băieţii de oraş. După treizeci şi nouă de ani le va rămâne doar o listă lungă de femei. Or trofeele astea sunt trecătoare. Când îmbătrâneşti şi trofeul tău va fi o babă. După asta vine singurătatea. Voi aveţi şansa să lăsaţi ceva în urma voastră. Banii nu sunt Calea. Priviţi unde ne-a adus setea de bani.

Nu vă resemnaţi, asta nu duce nicăieri. Capul plecat, sabia îl taie. Protestaţi, luptaţi, protestaţi. Cu scop, însă. Nu degeaba, că altfel se transformă în lătrat. Învăţaţi legile. Învăţaţi-vă drepturile. Atunci veţi şti când are cineva voie să vă legitimeze. Veţi şti cum să luptaţi, dacă veţi şti legile. Apoi o să vedeţi că legile sunt proaste. Şi veţi înţelege că trebuie să le schimbaţi. Pare greu şi cere timp. Dar, Doamne, voi aveţi timp şi pentru voi nimic nu e greu. Voi nu înţelegeţi că SUNTEŢI SCHIMBAREA? Dacă voi lăsaţi ţară asta pe mâna hoţilor, atunci, de-abia copii voştri vor mai avea o şansă! Căci şansă vine o dată la o generaţie. Noi am pierdut. Câţiva dintre noi, şi nu suntem puţini, vă putem ajuta. Noi suntem Fomila şi Setilă, dar voi sunteţi Harap-Alb. Alegeţi dintre voi pe adevăraţii lideri. Să-i alegeţi şi să nu-i invidiaţi. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar şi coşmarul. Vor fi salvatorii voştri, dar se vor pierde pe ei înşişi. Liderii trebuie să fie dintre voi. Şi trebuie să-i căutaţi de pe acum. Uitaţi-va unii la alţii în fiecare zi şi căutaţi-vă căpitanii. Altfel veţi pieri o dată cu noi. Şi atunci porţile libertăţii ne vor fi închise şi EI vor câştigă. Cine sunt ei? Ştiţi foarte bine. Îi vedeţi în ziare, în fiecare zi.

Salvaţi-vă! Salvaţi-ne! Este o singură cale! Lupta cunoaşterii!! Şi când veţi fi câştigat lupta cunoaşterii, de-abia atunci veţi cunoaşte să luptaţi cu adevărat!!!

Nu vă amăgiţi cu prezentul… Salvaţi-vă în viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceţi?

 

Sursa: http://tudorchirila.blogspot.ro/2009/03/scrisoare-catre-liceeni.html

Mâinile, antene care atrag energia Cosmosului

Posted on by

Totul trece şi se transmite prin mâini şi asupra a tot ce atingeţi lăsaţi urme pe care voi singuri le imprimaţi. Faptul că se poate ca după amprentele digitale să se descopere identitatea unei anumite persoane, şi că în întreaga umanitate nu există două amprente identice dovedeşte că mâna e capabilă să exprime caracterul unic al unei fiinţe. Tot ceea ce trece prin mâinile voastre, fluidele voastre, emanaţiile voastre, se impregnează cu chintesenţa fiinţei voastre. Un adevărat medium, un adevărat clarvăzător poate, plecând de la un obiect pe care l-aţi atins, să cunoască calităţile voastre, defectele voastre, starea voastră de sănătate, evenimentele vieţii voastre actuale şi ale vieţii voastre trecute.

Lăsaţi deci amprente pe toate obiectele pe care le atingeţi. Când dăruiţi un obiect cuiva, odată cu acel obiect daţi şi ceva din voi înşivă şi dacă nu trăiţi o viaţă convenabilă, el va transmite undele negative pe care le-aţi introdus în el. Chiar dacă acel cadou e un obiect magnific şi de mare preţ, el nu va face nici un bine celui căruia l-aţi dăruit. Pentru că nu e suficient a dori să facem o plăcere cuiva pentru a-i face şi un bine. Pentru a face bine, trebuie că nu numai inima, dar şi intelectul şi corpul fizic, prin emanaţiile lor pure şi luminoase, să realizeze acel bine. Dacă nu, daţi ceva bun, dar învelit de miasme.

Mâinile noastre sunt că nişte antene care au posibilitatea de a atrage şi de a recepţiona curenţi de energie din oceanul cosmic în care suntem scufundaţi. Şi dacă nu captăm decât foarte slab aceşti curenţi, e pentru că conştiinţa noastră e în altă parte sau e adormită. Magii ştiu să se folosească de mâinile lor pentru a primi forţe sau de a le proiecta, pentru a le reţine sau a le orienta, pentru a le amplifică sau a le diminua… Se spune în Vechiul Testament că atunci când Moise ridică mâna în timpul bătăliilor, poporul sau obţinea victoria. Pentru că Moise cunoştea puterile mâinii, el proiecta forţe şi atrăgea entităţi care veneau să-i ajute pe războinici; şi când bătălia se prelungea şi el începea să obosească, veneau alţi bărbaţi să-i susţină braţul.

Dacă putem utiliza puterea mâinii pentru ostilităţi, de ce să nu o utilizăm pentru a crea dragoste şi armonie? Când unii sunt pe cale de a se masacra, ridicaţi mâna şi ei vor aruncă armele pentru a se îmbrăţişa. Ei nu vor mai vrea să se bată, pentru că vor recepţiona undele benefice pe care le trimiteţi. Doar cel ce ştie cum să ţină mâna pentru a primi forţe şi a le proiecta asupra lui însuşi şi asupra altora pentru a echilibra, a curată, a hrăni, a animă, devine un fiu al lui Dumnezeu.

Importanță mâinii apare în particular în viaţă cotidiană, pentru că ea serveşte că mijloc de comunicare între fiinţe. Când oamenii se întâlnesc sau se despart, ce fac ei? Ei ridică braţul, pentru a salută, sau îşi strâng mâna. De aceea, trebuie să fiţi vigilenţi asupra a ceea ce daţi cu mâna. Dacă o faceţi pentru a salută, e pentru a face bine, e pentru a da ceva. Cel ce nu ştie să dea nimic arată cât de sărac şi mizerabil este. Evident, pentru mulţi, o strângere de mâna sau un salut al mâinii nu sunt decât semne convenţionale, şi în acest caz, ar fi mai bine să se abţină. Dacă salutăm distant, rămânând închişi, e inutil. Dar pentru cei care au conştiinţa trează, e un gest formidabil de semnificativ şi operant prin care poate încuraja, consola, umple de viaţă creaturile, prin care le poate da multă dragoste. Un salut trebuie să fie o adevărată comuniune, să fie puternic, armonios, viu.

Dar mâna nu e numai un mijloc de a intra în relaţie cu fiinţe umane, ea e de asemenea un mijloc de a intra în relaţie cu natura. Când un adevărat mag deschide uşa sa, dimineaţa, el salută toată natura, arborii, cerul, soarele. El ridică mâna şi spune bună ziua întregii creaţii. Poate vă întrebaţi la ce serveşte acest lucru. Ei bine, pentru a se lega de îndată la sursa vieţii. Da, pentru că natura vă răspunde. Când vă apropiaţi de un lac, de un munte, de o pădure, să le salutaţi şi să le vorbiţi. Încercaţi să faceţi şi voi la fel, şi veţi simţi în interior că ceva se echilibrează, se armonizează, şi multe obscurităţi şi lucruri neînţelese vă părăsesc, foarte simplu, pentru că v-aţi decis să salutaţi natura vie şi creaturile care o locuiesc. În ziua în care veţi şti să întreţineţi aceste legături vii cu întreaga natură, veţi simţi adevărata viaţă intrând în voi.

Mâna e un instrument magic. Tot ceea ce fac oamenii în prezent cu ea, e nimic în comparaţie cu ceea ce ar putea face. Prin mâini, omul ajunge la tot ce posedă şi tot viitorul sau este încă în mâinile lui. Da, la fel cum universul se reflectă în diferitele organe ale corpului nostru, organele corpului nostru se reflectă în mâna. Faţă de corpul nostru, mâna are aceleaşi relaţii pe care la are corpul nostru faţă de univers.

Sursa: http://www.almeea.ro/mainile-antene-pentru-a-atrage-energia-cosmosului-astfel-ele-sunt-un-adevarat-instrument-magic/

Halloween-ul – “Noaptea tuturor demonilor” – cea mai mare sărbătoare satanistă din lume

Posted on by

Până în 1989, noi, românii, abia dacă auzeam despre sărbătoarea Halloween-ului; după revoluţie, Halloween-ul a devenit, pe an ce trece, o sărbătoare din ce în ce mai “la modă” pentru o parte din români. În discoteci, cluburi, cafenele, centre comerciale, mall-uri se organizează o mulţime de petreceri de Halloween. Iar tinerii noştri au adoptat uşor această modă, crezând că e un lucru cool şi plin de distracţie. Dar ei nu ştiu că de fapt participă fără să-şi dea seama, la cea mai mare sărbătoare satanistă din lume, Halloween.

Halloween-ul îşi are originea în ritualurile satanice şi criminale ale druizilor

Totul a început în urmă cu peste 3.500 de ani. Cu mult înainte de apariţia creştinismului în Europa, credinţa în vrăjitori, vrăjitoare şi magie era larg răspândită. În jurul anului 1.500 î.Hr., druizii se aflau la putere în Occident. Ei formau o sectă de preoţi, atât bărbaţi cât şi femei. Cruzimea şi barbaria lor în magia pe care o practicau era răsunătoare. Erau sacrificaţi oameni, care erau biciuiţi, torturaţi şi agresaţi sexual înainte de a fi ucişi; uneori, li se scoteau inimile chiar pe viu. Organele lor sexuale erau tăiate şi conservate. Uneori, erau jupuiţi iar pielea lor era folosită în diferite ritualuri.

Druizii învăţau faptul că de Halloween fantomele, spiritele, zânele, vrăjitoarele şi spiriduşii se iveau din cealaltă lume pentru a face rău oamenilor. Din această groaznică credinţă satanică provine folosirea vrăjitoarelor, fantomelor şi pisicilor în sărbătoarea de azi a Halloween-ului. Tot druizii aveau un festival de toamnă intitulat “Samhain” care marca sfârşitul verii şi care avea loc pe 1 noiembrie. Era un festival de fertilitate, prin care se mulţumea spiritelor (demonilor) pentru recoltele din timpul anului. În timpul nopţii de Shamhain, aveau loc ceremonii negre. Obiceiul de a lăsa bostani şi strujeni de Halloween provine tocmai din festivalul druidic al Shamhain-ului.

Sataniştii au inventat “Noaptea tuturor demonilor”

Toate aceste obiceiuri erau larg răspândite în rândul popoarelor din Occident, astfel încât, chiar şi după instaurarea creştinimului ca religie oficială, obiceiurile satanice ale druizilor au rămas în credinţa populară. Pentru aceasta, Biserica Romano-Catolică a impus pe 1 noiembrie ca să fie “Ziua tuturor sfinţilor” (“All Saint’s Day”), pentru ca populaţia să nu sărbătorească doar vechile practice druidice. Mult mai târziu, sataniştii au încercat să dea o lovitură sărbătorii creştine de 1 noiembrie, creând în noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie o “Noapte a tuturor demonilor” (All Demon’s Night”), adică Halloween-ul din timpurile noastre. Aceasta a devenit o sărbătoare nesfântă şi păgână pentru vrăjitori, satanişti şi alţi ocultişti dar din păcate, în zilele noastre, chiar şi pentru mulţi tineri care habar n-au ce sărbătoresc şi să angajează, inconştient în practici şi ritualuri sataniste.

În noaptea de Halloween se oferă sacrificii umane

Texe Marrs, un binecunoscut cercetător al curentului New Age, scrie despre Halloween: “Cercetările noastre confirmă faptul că în această noapte păgână a Halloween-ului are loc sabatul vrăjitoarelor, în care se bea, se dansează, se spun blesteme şi vrăji, se organizează orgii sexuale, se oferă sacrificii animale şi umane.”

Câinii şi pisicile sunt cele mai sacrificate animale de Halloween. În comunităţile rurale, nu este neobişnuit pentru ţărani şi fermieri ca să se trezească, a doua zi de Halloween, găsindu-şi mutilate animalele lor domestice (vaci, cai, pui etc.), acestea fiind măcelărite în sacrificii satanice. În aceste practici barbare, se crede că se consumă sângele şi urina animalelor măcelărite.

Se poate ghici viitorul de Halloween

Cine are noţiuni cât de cât importante despre vrăjitorie, ar putea spune că de noaptea de Halloween pot fi ţinute doar anumite ritualuri şi vrăji. Se crede că în această noapte vălul care îi desparte pe cei vii de cei morţi se subţiază cel mai mult şi că profeţiile sunt mai uşor de prevăzut de către ghicitorii în viitor.

Reînvierea morţilor în noaptea de Halloween

Cea mai importantă legendă care înconjoară Halloween-ul este aceea că în noaptea respectivă morţii ies din mormintele lor, încercând să ajungă la casele unde au trăit odată. Cei vii încearcă să se apăre de aceste spirite rătăcite, oferindu-le drept daruri fructe şi nuci; dacă nu se oferă aceste daruri, există credinţa că proprietăţile lor vor fi distruse de aceste spirite malefice. De fapt, legenda că morţii ar ieşi din morminte nu urmăreşte decât să-şi bată joc de credinţa creştină în reînviere, prin obţinerea unui trup nemuritor. În cazul Halloween-ului, morţii ies ca nişte creaturi monstruoase ale nopţii, care nu au trupuri măreţe, ci groteşti, nu imortale, ci inumane.

Cât de importantă e sărbătoarea Halloween-ului pentru satanişti şi ocultişti? Crucială, ca sărbătoarea Învierii Domnului pentru creştini!

Cred că mulţi dintre voi aţi auzit de Aleister Crowley (1875-1947). Acesta a fost considerat ca fiind “cel mai păcătos om din lume”, fiind un adversar deschis al creştinismului, un consumator înrăit de heroină, un pervers sexual, un magician negru şi deţinând şi titlul de “Înalt preot al satanismului în Marea Britanie”. Unul din discipolii lui Crowley a fost general-maiorul J.F.C. (Boney) Fuller; acesta a recunoscut că sărbătoarea de Samhain (Halloween) a fost una extrem de importantă pentru Crowley.

Anton Szandor LaVey, creatorul Bisericii Satanice a declarat odată că “Două mari sărbători principale sunt celebrate de Biserica Satanică: Halloween-ul şi Walpurgisnacht.”

În aceste condiţii, voi vreţi să mai ţineţi sărbătoarea de Halloween?

Sursa: http://www.lovendal.ro/wp52/halloween-ul-noaptea-tutror-demonilor-cea-mai-mare-sarbatoare-satanista-din-lume/

Consumul de nuci poate prelungi viaţa

Posted on by

Pentru a trăi mai mult şi mai sănătos,  cel mai bun sfat actual este să faci exerciţii fizice, să îţi menţii greutatea la un nivel optim, să fii pozitiv  şi să mănânci verdeţuri. Dar foarte probabil o să vedem cât de curând consumul de nuci inclus pe această listă.

Cei ce au mâncat nuci aproape în fiecare zi, au avut cu 20% mai puţine şanse de a muri, în decursul a două studii de masă cu durata de 30 de ani, potrivit analizei datelor efectuată de cercetători de la Dana-Farber Cancer Institute, Brigham and Women’s Hospital şi de la Harvard School of Public Health (Şcoală de Sănătate Publică Harvard) şi publicată în New England Journal of Medicine.

Consumatorii de nuci au avut şanse mai mici cu 30% să moară de boli de inimă, şi cu 10% să moară de cancer, comparativ cu cei care nu mâncau niciodată nuci, chiar şi după ajustarea factorilor care ţin de stilul de viaţă. Ambele tipuri de boli sunt printre ucigaşii de top din lumea dezvoltată.

Studiul a dovedit că atât arborii care produc nuci, precum nucii româneşti, migdalii, caju, nuci de Brazilia, cât şi arahidele ofereau beneficii de sănătate şi longevitate în directă proporţie cu consumul. Cercetătorii au prelucrat date de la studii de masă care au urmărit sănătatea a 119.000 bărbaţi şi femei pentru 30 de ani şi au inclus chestionare detaliate despre dietă la fiecare patru ani.

Iată rezultatul uimitor: consumatorii de nuci erau şi mai zvelţi şi au avut rate mai mici ale diabetului de tip 2.

“Cineva ar putea citi studiul nostru şi să spună: ei bine, asta este bine, dar dacă începem să încurajăm consumul de nuci, asta ar putea duce la şanse mai mari de obezitate, care este o problema majoră în majoritatea ţărilor dezvoltate. Dar noi am descoperit că de fapt cei ce consumă nuci în mod regulat sunt mai zvelţi; există mai puţină obezitate în acest grup”. Citatul aparține lui Charles Fuchs, Directorul Gastrointestinal Cancer Treatment Center/Centrul de Tratament pentru Cancer Gastrointestinal de la Dana-Farber şi autorul principal al documentului.

Studii anterioare au mai indicat şi o corelaţie între mâncatul nucilor şi un risc mai scăzut de boli de inima, diabet de tip 2, cancer la colon şi diverticulită. Un consum mai ridicat de nuci a mai fost pus în relaţie directă şi cu reducerea nivelului de colesterol, a inflamatiilor şi a rezistenţei la insulină. Un studiu recent sponsorizat de industria migdalelor a găsit că americanii care serveau migadale ca gustare în general compensau caloriile suplimentare mâncând mai puţin de-a lungul zilei.

Criticii descoperirilor de la Harvard au remarcat că cei ce mănâncă nuci, s-ar putea să mănânce mai puţine cipsuri de cartofi sau mai multe salate, iar acest comportament ar putea să explice sănătatea lor mai bună. La urmă urmei, cauza ar putea fi chiar acele legume cu frunze verde închis. Deşi recunosc că nu au stabilit relaţia de cauzalitate, cercetătorii de la Harvard sunt destul de încrezători şi au planificat cercetări ale componentelor chimice specifice din nuci care ar explică taliile mai subţirele şi inimile mai sănătoase.

Fuchs a spus: „Încercăm să înţelegem care este beneficiul, care este mecanismul prin care aceste lucruri reduc riscul de a muri de boli de inimă şi cancer, ca şi reducerea riscului de diabet” Următorul pas va fi studierea mostrelor de sânge şi tumori colectate în cadrul studiilor de masă „pentru a vedea ce trasee afectează nucile şi atunci să sperăm că vom stabili cu exactitate ce substanţă sau substanţe chimice din nuci contribuie la beneficii”, a mai spus Fuchs.

Nucile ar putea fi o reţetă minunată pentru longevitate, destinată celor care doresc să trăiască natural şi sănătos. Dar secretele unei vieţi lungi nu par să fie chiar aşa de secrete. În special în ţările dezvoltate, mâncatul excesiv şi mişcarea prea puţină explică mare parte a mortalităţii, aşa că schimbările de dietă au potenţialul de a mişcă acul măsurând speranţa de viaţă.

Tratamentul inbunatatit al cancerului ar putea şi el să salte în mod semnificativ speranţa de viaţă. Dar deoarece pare tot mai îndepărtat faptul că o singură soluţie să meargă pentru toate tipurile de cancer, progresul probabil că va fi parţial şi treptat.

Sursa: http://viataverdeviu.ro/studiu-consumul-de-nuci-poate-prelungi-viata/

Viaţa şi filosofia lui Wayne Dyer – 13 lecţii de viață

Posted on by

Dyer (n. 10 mai 1940 – d. 30 august 2015) s-a născut în Detroit, Michigan şi şi-a petrecut primii zece ani din viaţă într-un orfelinat. În ciuda greutăţilor cu care s-a confruntat încă din copilărie, el a devenit un model şi o sursă valoroasă de inspiraţie pentru oamenii din toată lumea. Prima sa carte, Zonele tale eronate, publicată în SUA în 1976, s-a aflat în topul listei de best seller-uri New York Times pentru aproape un an de zile, cu vânzări de aproape 35 de milioane de exemplare până în prezent.

Copilăria şi sudiile

Wayne Dyer s-a născut în Detroit, Michigan, în anul 1940, şi şi-a petrecut mare parte din primii zece ani de viaţă într-un orfelinat din estul oraşului natal, după ce tatăl său şi-a părăsit familia, iar mama sa a trebuit să crească singură trei băieţi. După ce a absolvit liceul, Dyer a făcut parte din marina SUA timp de patru ani (1958-1962). Mai tâziu, a absolvit doctoratul în consiliere educaţională la Universitatea Wayne State, cu o lucrare numită Group Counseling Leadership în Counselor Education sub îndrumarea lui Mildred Peters.

Viaţa personală

Wayne Dyer a fost căsătorit de trei ori, iar din aceste mariaje au rezultat şase copii.  El a avut o fată pe nume Tracy cu prima soţie (Judy). Cu a doua nevastă, Susan Casselman, Dyer nu a avut niciun copil, însă cu cea de-a treia soţie, Marcelene, el a făcut cinci copii. Cei doi s-au despărţit în 2001, după 20 de ani de căsnicie. El a fost diagnosticat cu cancer inoperabil, însă gândirea pozitivă l-a ajutat să învingă boala şi să-şi recapete sănătatea. Mai mult, el a fost alcoolic şi a reuşit să-şi învingă dependenţa, privindu-şi însă tatăl, bunicul şi unchiul trăind neputincioşi în faţa acestei condiţii.

Viaţa profesională şi filosofia lui Wayne Dyer

Considerat părintele motivaţiei la nivel internaţional, Dyer călăuzea şi îndruma oamenii, ajutându-i să depăşească momentele dificile şi să evolueze constant. Învăţăturile sale au fost empirice, inspirate în mare parte de puterea exemplului personal. Cursurile susţinute în timpul vieţii se concentrau pe gândirea pozitivă şi pe tehnici motivaţionale. El a publicat 40 de cărţi, iar 21 dintre acestea au ajuns în topul New York Times.

Mai mult, el s-a inspirat constant din învăţămintele pe care le-a desprins din trăirile sale anterioare. El obişnuia să îndrume oamenii constant către depăşirea obstacolelor şi a situaţiilor neplăcute, punând un mare accent pe conexiunea cu potenţialul divin intern. Dyer încuraja oamenii să înveţe din propriile greşeli şi să găsească forţa de a merge mai departe, pentru a obţine succesul şi împlinirea personală şi profesională. Creştinismul stă la baza filosofiei sale, recomandând tuturor cititorilor săi nu uite principiile religioase, ci să le aplice în vieţile lor, pentru a-şi atinge obiectivele.

13 lecţii pe care să le reţinem de la Dr. Wayne Dyer

  1. Cooperarea este mai sănătoasă decât competiţia

Dyer ne arată că este important să ne concentrăm pe progresul şi evoluţia personală, atât pe cea profesională cât şi pe cea personală, fără să acordăm o importanţă extraordinară competiţiei. Atunci când încercăm constant să fim mai buni decât ceilalţi, pierdem energie utilă scopurilor noastre şi ne îngreunăm atingerea obiectivelor.

  1. Dacă iubeşti un om, nu încerci să îl schimbi

Iubeşti pe cineva pentru ceea ce este, în integralitatea fiinţei sale, nu îl iubeşti pentru ceea ce ţi-ai dori să fie sau pentru ceea ce crezi că ar putea deveni. Astfel, Dyer recomandă oamenilor să  nu le impună nimic celorlalţi din jur şi să renunţe la încercările constante de a-i schimba.

  1. Ignoranţa nu este o binecuvântare

Dyer ne încurajează să renunţăm la categorisiri şi la etichete, considerând că aceseta nu reprezintă calea spre fericire. Astfel, părintele motivaţiei atrage atenţia asupra importanţei experimentării constante a lucrurilor noi, ca un garant pentru evoluţia personală şi profesională. Noutatea şi curajul sunt ingredientele necesare progresului.

  1. Oamenii nu sunt victime ale mediului înconjurător

Dyer subliniază importanţa asumării responsabilităţii pentru propriile gânduri, sentimente şi acţiuni, fără a arunca vina pe forţe sau situaţii externe. Mai mult, el face o diferenţă clară între reacţiile impulsive şi emoţionale la care facem apel de multe ori în situaţii neplăcute şi răspunsul raţional care necesită o privire de ansamblu, obiectivă şi calmă. Acest lucru ne ajută să ne conştientizăm propria forţă şi propriul univers intern.

  1. Este important să petreceţi timp singuri

Dyer îşi îndrumă cititorii să petreacă timp singuri, pentru a ajunge la starea de confort cu propria individualitate şi cu propriul corp, aceasta fiind importantă pentru dobândirea unui sentiment pozitiv faţă de propria persoană. Singurătatea este necesară bunăstarea personală.

  1. Respingerea vă face mai puternici

Dacă vă ascultaţi intuiţia şi sunteţi aliniaţi sentimentelor dumneavoastră, veţi şti cu siguranţă care este calea pe care trebuie să o urmaţi. Astfel. chiar dacă vă veţi confrunta cu eşecuri, veţi şti cum să vă învăţaţi lecţiile din acestea şi să mergeţi mai departe cu mai multă forţă şi determinare. .

  1. Respectul de sine nu necesită validarea celorlalţi

Validarea externă nu reprezintă calea spre fericire. Suntem diferiţi şi percepem lucrurile altfel decât ceilalţi, însă reputaţia şi păreile oamenilor despre noi nu pot fi influenţate sau schimbate în vreun fel. Dyer ne încurjează să nu mai încercăm să-i mulţumim pe ceilalţi din jurul nostru, ci să ne concentrăm cu preponderenţă pe propria noastră stare de bine.

  1. Nu atragi ceea ce vrei în viaţă, atragi ceea ce eşti

Dyer ne arată că dacă ne purificăm minţile şi sufletele, vom atrage multe lucruri frumoase în viaţă, iar abundenţa va veni la noi, nu va trebui să o căutăm. Însă, pe de altă parte, dacă alegem să conştientizăm doar situaţiile neplăcute, adoptând o atitudine nihilistă, vom atrage tot situaţii negative.

  1. Nu vă faceţi griji pentru orice

Dyer ne spune că există o forţă invizibilă care a creat lumea şi întregul Univers şi că această forţă îşi face simţită prezenţa atunci când nu mai încercăm să facem totul de singuri şi dăm voie evenimentelor să-şi urmeze cursul lor natural.

  1. Dezvoltarea personală nu se încheie odată cu şcoala

Dezvoltarea personală nu se încheie în momentul în care ne finalizăm studiile, ci continuă pe tot parcursul vieţii. Nu este recomandat să ne oprim din a creşte, deoarece evoluţia este necesară unei vieţi împlinite. Astfel, dezvoltarea personală nu se încheie, ci este un proces continuu.

  1. Fii realist, aşteaptă-te la miracole

Puterea din Univers devine disponibilă oamenilor în momentul în care aceştia sunt conştienţi de forţa lor divină interioară şi o externalizează prin fapte bune faţă de cei din jurul lor, acest lucru contribuind şi la fericirea lor personală.

  1. Urmează-ţi inima şi vei dobândi succesul

Dyer ne spune şi ne încurajează să ne urmăm intuiţia şi inima şi să facem ceea ce simţim, aceasta fiind calea sigură către succes şi împlinire.

Sursa: http://blog.actsipoliton.ro/filosofia-wayne-dyer-si-13-lectii/

 

Societățile Secrete și Religia

Posted on by

“Nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă expuneti-le!” Efeseni

„Secretul din spatele societăţilor secrete este bineînţeles o taină care nu se doreşte a fi răspândită. Aş vrea doar să las ca istoria şi citatele să vorbeasa singure”, spune profesorul Valter J. Veith. Şi ele ne vorbesc, însă ori nu avem suficient timp, ori nu avem întotdeauna capacitatea de a le înţelege, interpreta şi transpune în lumea noastă.

Vă invităm să urmăriţi o prezentare despre legăturile dintre religii şi societăţile secrete, care din păcate au încă un rol important în conducerea lumii. Realizatorul acestui documentar este Prof Valter J. Veith, conferenţiar pentru Amazing Discoveries, din Cape Town,  Africa de Sud.

Secretele iezuitilor

Posted on by

Născut Jorge Mario Bergoglio, este al 266-lea episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, ales la 13 martie 2013 de către conclavul cardinalilor. Din 1998 a fost arhiepiscop de Buenos Aires. Este primul papă neeuropean după papa Grigore al III-lea (731-741). De asemenea, este primul papă originar de pe continentul american și primul papă iezuit.

Privit în general ca un ordin misionar binevoitor, recunoscut pentru instituțiile sale educaționale, ordinul iezuit cunoscut drept Societatea lui Isus, a jucat un rol incredibil, deși în secret, în destinele națiunilor, al organizațiilor și chiar al indivizilor. Judecători, președinți, savanți și chiar catolici au avertizat, uneori chiar și cu pretul vieții, asupra răului comis de acest ordin extins, plin de putere. Următorul material este o compilație de citate din diferite surse care încearcă să vină în ajutorul celor care vor să înțeleagă și să recunoască în lumea înconjurătoare cum anume au fost puse în aplicare, de-a lungul istoriei, aceste principii iezuite.

Plantele biblice

Posted on by
Pentru creștini, sunt menționate în Biblie cu diferite prilejuri. Sunt folosite deopotrivă în cultul creștin cât și în medicină. Menționarea lor în cărțile sfinte, utilizarea la prepararea unor produse sacramentale, precum și rezultatele terapeutice obținute în urma administrării lor, le-au creat o aura sfantă, motiv pentru care le descoperim sub titulatura de Plantele Biblice.
http://ampress.ro/articole-care-merita-citite/plantele-biblice-si-calitatile-lor-invata-le-fiindca-toate-iti-sunt-de-folos-pentru-suflet-si-sanatate/

Daruri regeşti, aşezate de cei trei crai la picioarele Pruncului Sfânt, Smirna, Tămâia şi Isopul au mare putere de vindecare trupească şi sufletească.

Puţini dintre noi ştiu că Biblia, piatra de temelie a religiei creştine, conţine o multitudine de referiri la plantele medicinale. Menţionate ca leac pentru suflet, ca medicament pentru trup sau chiar ca elixir de frumuseţe, ele sunt prezente în această Carte a cărţilor ca o dovadă şi o perpetuă reamintire a faptului că ierburile de leac au fost lăsate pe acest pământ de către Dumnezeu, pentru binele oamenilor.

Smirna

smirna

Este răşina unui mic arbore (Commiphora myrrha) cu ramurile ceruite şi cu spini mari, care creşte pe ţărmurile deşertice ale Marii Roşii. Înzestrată cu o mireasma specială şi cu proprietăţi vindecătoare excepţionale, smirna a fost unul dintre darurile pe care cei Trei Magi de la Răsărit le-au adus pruncului Iisus, în noaptea sfânta a Naşterii Sale. Ce are atât de special această plantă, încât să fie vrednică de a deveni un dar pentru Mântuitor? În primul rând, parfumul sau, despre care se crede încă din Antichitate că îndepărtează toate ispitele şi gândurile negre, predispunând sufletul la rugăciune şi la meditaţie. Smirna este în tradiţia multor popoare creştine simbolul cuminţeniei, înfrânării şi înţelepciunii. Chiar în tradiţia populară românească există expresii de genul: “Să stai cuminte smirnă” sau “A tăcut smirnă”, care ilustrează foarte bine valenţele psiho-spirituale cu care este investită această răşină, adusă de pe tărâmurile pe care a păşit Iisus, împreună cu apostolii Săi.

Forme de utilizare ale smirnei

Tinctura

Zece grame de smirnă se lasă vreme de şapte zile să se dizolve în 100 de ml de alcool alimentar de 90 de grade, într-un borcan închis ermetic. După trecerea acestui interval de timp, preparatul se poate utiliza, administrându-se intern o linguriţă diluată în jumătate de pahar de apă, de 2-3 ori pe zi.

Infuzia

1-2 bobiţe de smirnă se pun într-un pahar de apă clocotită şi se lasă vreme de o jumătate de ora. Smirna nu se va dizolva în apă, ci se va topi şi va pluti la suprafaţă, în schimb va împrumuta aroma şi ceva din proprietăţile sale terapeutice apei. Se vor administra 1-3 linguriţe din această infuzie, de 2-3 ori pe zi.

Fumigaţia

Pe o tablă încinsă la foc (poate fi pusă pe un ochi de aragaz sau deasupra unei lumânări) se pune o bobiţă de smirnă, care va începe să fumege, răspândind în încăpere un miros specific. Dacă răşină se aprinde, o vom stinge, întrucât flacăra o va mistui împreună cu substanţele sale aromate, fără ca acestea să se difuzeze în aer. În schimb, dacă este lăsată să ardă mocnit pe tablă încinsă, fumul care se va răspândi lent în încăpere, de la bobiţă de smirnă (care nu trebuie să fie mai mare că o alună), va înmiresmă atmosfera pentru o perioada de cel puţin o ora, exercitându-şi efectele terapeutice.

Câteva recomandări terapeutice ale smirnei

Guturai, gripă, bronşită – se ia de 3-4 ori pe zi o linguriţă de tinctura de smirnă, diluată într-un pahar de apă. Acest preparat amărui şi puternic aromat este un antimicrobian puternic, scade febra, combate extrem de eficient stările de greaţă şi durerile de cap care apar în stările gripale. De regulă, un tratament durează şapte zile, dar se poate prelungi până la două săptămâni.

Oboseală, astenie – se iau 20-30 de picături de tinctura de smirnă, diluate în puţină apă, de 4-6 ori pe zi. Smirna are efecte înviorătoare puternice, stimulând circulaţia cerebrală şi favorizând activitatea intelectuală.

Stări de nelinişte, agitaţie psihică, incapacitate de concentrare – se fac fumigaţii cu smirnă în locul în care dormim sau, dacă este posibil, chiar în camera de lucru. Parfumul deopotrivă pătrunzător şi fin al smirnei acţionează asupra unor terminaţii nervoase ale organului olfactiv, având efecte tonice psihice, eliminând anumite tensiuni emoţionale şi calmând impulsurile necontrolate venite din subconştient.

Indigestie, balonare – se iau 2-3 linguriţe de infuzie, cu un sfert de ora înainte de a mânca şi la câteva minute după ce am mâncat. Acest preparat are efecte stimulente puternice asupra digestiei, pe care o normalizează.

Sensibilitate la răceli (infecţii respiratorii) – vom face fumigaţii în camera în care dormim, în perioada în care ne simţim predispuşi la răceală. Substanţele volatile care vor fi răspândite astfel în atmosfera încăperii au efecte imunostimulente şi antiinfectioase.

Circulaţie periferică deficitară (mâini şi picioare reci) – se vor face fricţionări energice al mâinilor şi picioarelor, cu infuzie concentrată de smirnă (obţinută din 3-4 bobiţe din această răşină, la o jumătate de pahar de apă).

Precauţii şi contraindicaţii ale smirnei

În primul rând, nu va fi folosită intern decât smirnă procurată din magazinele şi farmaciile naturiste, despre care se spune explicit pe ambalaj că poate fi administrată pe cale orală. În momentul de faţă, se găsesc multe produse vândute drept smirnă, dar care au, pe lângă răşină naturală, multe alte adaosuri sintetice, extrem de dăunătoare pentru organism.

Smirna nu va fi folosită intern de către femeile gravide, întrucât poate conduce la apariţia contractiilor specifice naşterii.

Tămâia

tamaie_modif

Este, de asemenea, o răşină obţinută dintr-un arbust (Boswelia sacra) care creşte în Orientul Mijlociu (Liban, Iordania, Israel). Alături de smirnă, a făcut şi ea parte din darul adus de misterioşii Crai de la Răsărit lui Iisus, la naştere. În prezent, constituie un element de baza în ritualul creştin-ortodox, fumul sau sfințind locurile, alungând demonii, purificând mintea şi spiritul. În medicina populară şi în cea mănăstirească românească, este un preţios leac magic, cu virtuţi de protecţie şi de exorcizare. Se spune că o bucăţică de tămâie sfinţită ţinută la gât apară de deochi, de blestem, de ispitele Necuratului, de boli şi de toate relele. De fapt, binecunoscută zicala românească: “Fuge că dracu de tămâie” ilustrează cât se poate de bine eficientă acestui remediu magic.

Forme de utilizare ale tamaiei – sunt aceleaşi ca la smirnă, adică: tinctura, infuzia şi fumigaţia, iar modul de preparare şi administrare este, de asemenea, identic.

Câteva recomandări terapeutice ale tamaiei

Laringită, tuse, răceală – se iau zilnic 20-30 de picături de tinctură de tămâie, diluate în jumătate de pahar de apă. Suplimentar, se face gargară cu infuzie de tămâie, care are puternice efecte antiinflamatoare şi antiinfectioase.

Pietre la rinichi – dimineaţa, la orele 8 şi la orele 11, se ia câte o linguriţă de tinctura de tămâie diluată într-un pahar de apă plată sau de izvor. Tratamentul durează 2-3 săptămâni şi se repetă de câte ori este necesar.

Inflamarea sânilor – se pun pe zona afectată comprese cu infuzie de tămâie, comprese care se vor ţine vreme de 1-2 ore pe zi. Această răşină are efecte cicatrizante şi antiinfectioase puternice, fiind şi un foarte bun antiinflamator extern.

Anxietate (stări de teamă fără motiv aparent) – se face în dormitor o fumigaţie cu tămâie, înainte de a ne culca. Parfumul tămâiei linişteşte gradat psihicul, intensifică elanul devoţional, ajutându-ne să ne rugăm cu putere înainte de culcare, ceea ce ne va ajuta să dormim lin şi să ne trezim într-o stare de calm. Tratamentul are efecte în timp, şi de aceea trebuie făcut cu perseverenţă, vreme de măcar şase luni.

Adjuvant în psihozele şi nevrozele grave – se fac, de asemenea, fumigaţii în camerele de culcare ale celor afectaţi. Este un străvechi leac de medicină monahală, care şi-a arătat nu o dată eficiența, mai ales asociat cu celelalte modalităţi de tratament.

Precauţii şi contraindicaţii ale tămâiei

Pentru a nu apărea accidente din cauza contrafacerilor, nu va fi folosită intern decât tămâia procurată din magazinele şi farmaciile naturiste, pe ambalajul căreia se menţionează explicit că poate fi administrată pe cale orală.

Tămâia atacă dinții dizolvandu-i, motiv pentru care preparatele cu tămâie nu vor fi ţinute mult timp în gură şi nu vor fi lăsate mult timp în contact cu dantura.

Isopul

isop

În Psalmii lui David există următorul pasaj, din care reiese foarte clar o proprietate de baza a acestei plante medicinale, cu totul speciale: “Purifică-mă cu isop şi voi fi curat, spală-mă şi voi deveni mai alb că zăpadă.” Într-adevăr, aroma proaspătă şi înviorătoare a acestei plante, are un efect purificator asupra psihicului. De altfel, ea este frecvent folosită, datorită acestei acţiuni ale sale, chiar pentru tratarea unor afecţiuni şi tulburări psihice extrem de diverse, de la depresiile uşoare şi până la nevrozele sau chiar psihozele grave. Mai mult, isopul este o plantă cu efecte vindecătoare în multe boli organice, aşa cum vom vedea în continuare.

Forme de utilizare ale isopului

Pulberea

Se obţine prin măcinarea cu râşnița electrică a părţilor aeriene uscate ale plantei, urmată de o cernere (prin sită pentru făină albă) pentru îndepărtarea resturilor nemacinate. Se ia o jumătate de linguriţă, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, cu puţină apă.

Maceratul la rece

Se pune o linguriţă de plantă mărunţită într-un pahar de apă şi se lasă la temperatura camerei, să macereze de seară şi până dimineaţă, când se filtrează. Se beau 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, de regulă înainte de masă.

Câteva recomandări terapeutice ale isopului

Astm, bronşită – se administrează o jumătate de linguriţă rasă de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul durează minimum două săptămâni şi are efecte antiinfectioase puternice, decongestionează traiectul respirator, amplifică imunitatea.

Arsuri la stomac, gastrită, gaze intestinale – se consumă maceratul la rece de isop: 2-3 pahare administrate pe parcursul unei zile, înainte de mesele principale şi imediat după ele. Contra balonării, se ia pulberea – câte un sfert de linguriţă, înainte de masă.

Depresie, astenie, nevroză astenică – se consumă zilnic o jumătate de litru de macerat de isop îndulcit cu miere. Tratamentul durează minimum 21 de zile şi are o acţiune tonică psihică, favorizează concentrarea şi ajută la eliminarea gândurilor negative (de altfel, chiar în Biblie se menţionează rolul de purificator al psihicului pe care îl are isopul).

Adjuvant în schizofrenie – se administrează, pe parcursul unei zile, două-trei pahare de macerat la rece de isop, în cure de 2 săptămâni, cu o săptămâna de pauză. În medicină populară, se spune că isopul, fiind o plantă sfântă, tămăduieşte sau măcar alină toate bolile sufletului, chemând ajutorul îngerilor şi al lui Dumnezeu.

Adjuvant în boala canceroasă şi în ciroza hepatică – se ia, cu un sfert de oră înainte de masă, un vârf de cuţit de pulbere sau un sfert de pahar de macerat la rece, obţinut din isop. Această plantă are calitatea de a inhiba reflexul vomitiv, de a reda apetitul şi de a induce chiar o stare de bună dispoziţie, fiind un imens ajutor în bolile grave.

Pecauții şi contraindicaţii la isop

În cazul persoanelor care suferă de epilepsie, nu se vor administra mai mult de două grame de isop pe zi, iar un tratament cu isop nu va dura în aceste cazuri mai mult de două săptămâni, cu o săptămână de pauză.

În cazul bolilor respiratorii, isopul nu va fi folosit în fazele congestive extreme.

Sursa: http://www.formula-as.ro/2004/648/medicina-naturista-25/plantele-biblice-5642