Roşia Montană este una dintre cele mai vechi localităţi din România, situat în judeţul Alba. Comuna se află în centrul munţilor Apuseni şi are o populaţie înregistrată la recensământul din anul 2011, de 2.609 de locuitori. Aşezarea este cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei şi este menţionată de Herodot, Pliniu, Titus Liviu şi atestată în anul 131 sub numele de Alburnus Maior.
Un lucru deja dovedit este faptul că Împăratul Traian nu a iniţiat campania din 101-102 pentru cucerirea teritoriului Daciei, ci pentru a jefui resursele de aur şi argint ale dacilor, renumite la vremea aceea. Jaful executat de romani, începând cu finalul celei de-a doua campanii, în 106, poate fi surprins în două etape: prima reprezentată de aurul însuşit imediat după înfrângerea dacilor şi moartea lui Decebal şi cea de-a doua etapă reprezentată de exploatarea minelor până la retragerea aureliană. Alburnus Maior a fost colonizat în timpul domniei lui Traian, ca oraş minier cu colonişti din Iliria (teritoriul din nord-vestul Peninsulei Balcanice, cuprins între Marea Adriatică – râul Morava şi Panonia).
Bogăţia imensă căzută în mâinile sale i-a permis lui Traian să refacă vistieria imperiului condus de el. Mai mult decât atât, împăratul a luat măsuri nemaiîntâlnite până atunci organizând timp de 123 de zile, adică aproape patru luni, jocuri şi lupte în care au fost angrenaţi aproximativ 10.000 de gladiatori. De asemenea a suprimat toate datoriile, a scutit toţi contribuabilii de impozitul pe un an întreg, a dăruit fiecărui cap de familie romană câte 650 de dinari (o sumă ce echivala cu preţul câtorva sclavi buni). În plus, a mutat un deal întreg şi în locul acestuia a ridicat faimoasa Columnă a lui Traian, a construit numeroase edificii şi monumente şi a secat mlaştinile din jurul capitalei imperiale.
În ruinele fostei cetăţi de la Roşia Montană, arheologii au descoperit locuinţe, morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscripţii în limba greacă şi latină şi 25 de table de ceară, care pot fi văzute astăzi în Muzeul Mineritului din localitate.
Deşi este situată la o altitudine de aproximativ 800m în Munţii Apuseni şi a cunoscut şi trăit toate evenimentele istoriei românilor, odată cu apariţia controversatului Proiect minier, în Roşia Montană a fost înlăturat de pe agenda autorităţilor locale orice proiect de turism. În acest sens, autoritaţile au inoculat localnicilor ideea că unica modalitate de dezvoltarea economică a zonei se poate face exclusiv prin implementarea Proiectului minier. Acest plan se dovedeşte a fi în contradicţie cu orice concept obiectiv de dezvoltare durabilă, specific oricărei comunităţi locale civilizate.
La polul opus de gândire se află localităţile de pe Valea Arieşului, situate pe traseul Turda – Câmpeni şi Câmpeni – Albac – Horea – Beliş – Huedin, unde turismul rural s-a dezvoltat puternic în ultimul deceniu alături de alte activităţi specifice zonei (creşterea animalelor, culegerea fructelor de pădure, prelucrarea lemnului, etc.). Acestea reprezentă soluţii viabile de dezvoltare pe termen lung. Odată cu dezvoltarea Proiectului minier de exploatare la suprafaţă prin cianurare, există riscul ca întreg turismul din Munţii Apuseni să aibă de suferit datorită imensului baraj cu cianuri şi a potenţialelor infiltraţii în pânza freatică din întreagă zona.
Pe rază comunei Roşia Montană se află şi două situri geologice protejate, declarate monumente ale naturii: Piatra Corbului şi Piatra Despicată. În procesul de separare a aurului de restul minereului s-au construit mori de apă numite şteampuri. Pentru punerea lor în funcţiune s-au construit mai multe lacuri artificiale numite „lacuri pentru şteampuri” sau tăuri. Majoritatea acestor lacuri mai există şi astăzi însă nemaifiind utilizate în scopul lor iniţial, au fost amenajate pentru piscicultură, agrement şi pescuit sportiv.
Vom face abstracţie de componenta politică a acestui subiect controversat şi extrem de mediatizat şi ne propunem să atragem atenţia asupra valorii istorice şi culturale a acestei aşezări milenare. În acelaşi timp dorim să aducem în prim plan componenta umană implicată şi afectată în mod abuziv în urma iniţierii acestui Proiect minier.
În ultimii 15 ani, în comunitatea locală din Roşia Montană, s-a produs o ruptură puternică. Distrugerea acestei comunităţii, veche de peste 2000 ani, prin strămutarea unei părţi a populaţiei, demolarea clădirilor (unele având chiar statutul de monumente istorice), a bisericilor, mutarea cimitirelor şi alte acţiuni similare este inacceptabilă pentru un stat de drept în secolul XXI.
Surse: http://adevaruldespredaci.ro/