Istoria nu începe în Sumer, aşa cum am fost păcăliţi ani la rând în şcoli. Istoricii şi arheologii români care şi-au permis să spună asta au fost imediat atacaţi de mafioţii din aşa zisa Academie Română.
“Istoria e o minciună acceptată de comun accord.” Voltaire
“Şi ca o completare, limba sa este atât de armonioasă şi bogată că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe pământ.” W.Hoffman (1842)
1. Miceal Ledwith: “nu limba română este o limba latină ci limba latină este o limba românească.” Istoria, de cele mai multe ori prezentată în mod subiectiv sau pur şi simplu eronat, ne învaţă că romanizarea Daciei s-a produs prin cucerirea acesteia în 106. Romanii au pus stăpânire pe Banat, Oltenenia şi o parte din Ardeal, restul teritoriilor rămând libere. Tot istoria ne mai spune că romanii şi-au impus limba latină ca limba oficială, iar dacii au fost obligaţi să renunţe la propria limba. De asemenea, cultura romană, dar şi căsătoriile mixte au contribuit la romanizare.
Aceste câteva perspective istorice sunt contestate de teoria lui Miceal Ledwith, confidentului Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la cele mai bine păstrate documente istorice de la Vatican. Acesta a făcut o declaraţie şocantă pentru postul de televiziune TVR Cluj, în 2012, când a acordat un interviu mai amplu. Conform documentelor secrete de la Vatican, limba latină cultă, adică limba romanilor din anii când a fost cucerită Dacia, se trage din limba română străveche.
2. William Schiller, este un reputat arheolog american care cunoaşte bine istoria civilizaţiilor străvechi de pe bătrânul continent. Acesta, în lucrarea sa explozivă “Unde s-a născut civilizaţia?”, vine cu un răspuns şocant pentru aroganţa marilor lideri de pe această Planetă (care ştiu răspunsul în secret):
“Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul român, răspândindu-se apoi, atât spre răsărit, cât şi spre apus, acum circa 13-15.000 de ani!”
3. Daniel Ruzo este un arhitect peruan care a venit în România între anii 1966 şi 1968 pentru a cerceta Sfinxul (denumire cu care nu era de acord), pe care îl văzuse pe o carte poştală. El a fost însoţit de o echipa de români care a realizat cu această ocazie un film pentru Studioul Alexandru Sahia, „Mistere în Piatră“. Ruzo observase că Sfinxul semăna cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat într-o stanca de pe podişul Marcahuasi, Peru, denumit Monumentul Omenirii.
De fapt, nici Sfinxul nu reprezintă doar un singur chip, după cum observă arheologul peruan, fiind înconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum şi capul unui câine. Din lunga sa experienţă, Daniel Ruzo trage concluzia că acel câine are rolul de păzitor al unei comori şi că „trebuie să existe şi o Peştera a Tezaurului“ în apropierea acestui magnific monument al Omului.
4. Marija Gimbutas, specialistă americană cunoscătoare de istorie şi arheologie (n. 23 ianuarie 1921 – d. 2 februarie 1994), se recomandă prin stilul clar şi concis, prin originalitate şi prin forţa argumentaţiei, autoarea refuzînd numeroase clişee tradiţionale care au dus, nu rareori, la formularea unor ipoteze infirmate de cercetările ulterioare. Poziţia adoptată de autoare este – contrar a ceea ce se credea până nu de mult – că cele mai vechi civilizaţii ale Europei neolitice nu pot fi explicate exclusiv ca migraţii dinspre Anatolia ci mai ales, prin difuziune de idei şi de tehnologie, ceea ce a dus la domesticirea animalelor – mai întîi oaia şi capra, apoi porcinele şi bovideele, nu însă şi calul – precum şi la apariţia ceramicii. Este ceea ce s-a numit „revoluţia neolitică”. Neolitizarea sud-estului european şi de aici, a întregii Europe s-a bazat aşadar nu atît pe migraţii – deşi au existat şi mişcări etnice, ca întotdeauna de-a lungul istoriei – ci, am spune astăzi, pe transfer de tehnologie, pe know-how.
5. Un mare savant german, Harald Haarmann, specialist în istorie culturală, arheomitologie, istoria scrisului, evoluţia limbii şi istoria religiilor, autor a 40 de cărţi traduse în diverse limbi de circulaţie internaţională, editor şi co-editor a 20 de antologii, face o declaraţie de mare importantă pentru noi, rezultat al cercetărilor sale. El spune că cea mai veche scriere din lume e cea de la Tărtăria – România şi că Civilizaţia Danubiană este prima mare civilizaţie din istorie, mai veche cu mii de ani decât cea sumeriană (considerată încă leagănul civilizaţiei).
6. Marco Merlini – celebru arheolog italian susţine că scrisul a apărut pe teritoriul României, acum peste 7000 de ani.
Director executiv al institutelor de cercetare InnovaNet şi Euro Innovanet, director general al “Proiectului de cunoştinţe Preistorice” din Roma, Italia, coordonator al M.U.S.E.U.M. – Reţeaua de muzee arheologice, istorice şi preistorice din capitalele europene – director de comunicare al Institutului de Arheomitologie din Roma şi autor al “La scrittura è nata în Europa” – 2004, Marco Merlini este cel căruia îi datorăm datarea Tăbliţelor de la Tărtăria, a căror vechime a fost stabilită la aproximativ 7.300 de ani, cu mult înainte că sumerienii să existe.Louis de la Valle Poussin: “Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi ca vorbitorii unei limbi care stă la originea limbilor indo-europene, adică strămoşii Omenirii.”
7. Louis de la Valle Poussin: “Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi ca vorbitorii unei limbi care stă la originea limbilor indo-europene, adică strămoşii Omenirii.”
8. Ekstrom Par Olof, scriitor şi lingvist suedez: “Limba română este o limbă-cheie, care a influenţat în mare parte toate limbile Europei.”
9. Gordon W. Childe: “Locurile primare ale dacilor trebuie căutate deci, pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi sudul Dunării.”
10. Bosch Gimpera, cercetător german: “Spaţiul din care au pornit indo-europenii este situat între Valea Dunării, Marea Egee şi Marea Neagră.”
11. Eugene Pittard, antropolog: “Strămoşii etnici ai românilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică română reprezentând doar un capitol recent din istoria ţării.”
12. Prof. Fabio Scialpi: “Sunt intrigat de prezenţa, pe teritoriul României, a mai multor toponime cu rezonanţă sanscrită.”
13. A. Jarde, renumit elenist, Paris 1923: „Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii înşişi nu ştiu nimic. Până în prezent, solul grec n-a scos la iveală nici o urmă materială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii, aparţinând timpului neoliticului.”
14. Bonaventura Vulcannius din Bruges, 1597: “Geţii au avut propriul alfabet cu mult înainte de a se fi născut cel latin (roman). (…) Geţii cântau, însoţindu-le din fluier, faptele săvârşite de eroii lor, compunând cântece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce – o scrie Cato – romanii au început să facă mult mai târziu.